Proiectie CIA pentru 2020*
articol aparut in Cultura, nr. 157 din 2008-01-24» cultura cultura politica »
Autor: ALEXANDRU SINGER
Cum va arata lumea peste doisprezece ani, din punct de vedere politic, economic, religios si social? Aceasta a fost întrebarea la care a încercat sa raspunda cel de al treilea raport al Consiliului National de Informatii al USA, elaborat printr-o larga consultare a unor agentii, institute si personalitati competente, specializate pe diferite domenii si pe studii de perspectiva. Înca de la Rapoartele Clubului de la Roma, ne-am obisnuit sa primim periodic astfel de prospectari ale viitorului si dincolo de caracterul lor probabilist trebuie sa recunoastem valoarea lor informativa, efortul de corelare si sinteza sugestiva, caracterul lor inovativ si orientativ. Lectura unui astfel de document (ca si a oricaror fictiuni, tot mai frecvente) este benefica din multe puncte de vedere si autorii merita recunostinta cititorilor, dar ramâne în responsabilitatea lor modul în care îl percep si-l folosesc. Eu desprind cu oarecare dificultate accentele dorite de CIA (care se straduieste sa fie discreta sau sa omita unele aspecte nefavorabile pentru SUA) de observatiile cu adevarat obiective, adesea imperative. Unora le va displacea repetarea unor concluzii mai de mult acceptate, însa prea des eludate, mai ales de cei care prefera sa ramâna linistiti în cadrul mai putin zguduitor al proiectiilor europene. Abia atunci când realizezi ca în dinamica europeana sunt implicati doar 12 % din locuitorii planetei noastre, ca problemele lor sunt aproape minore fata de cele mondiale, ca mass-media ofera prea putine informatii (uneori chiar deformante) despre evolutia posibila a lumii, abia atunci devii mai interesat de prognoze ample.Spre deosebire de excelenta prezentare a acestui raport, pe care a facut-o renumitul analist Alexandre Adler la editia franceza, voi începe prin a va prezenta aspecte esentiale ale celor patru scenarii-fictiune pe care se bazeaza documentul:1. Lumea dupa Davos. Se presupune ca vestitele reuniuni din atractiva statiune elvetiana vor continua si, cu prilejul celei din 2020 (care se va tine în China !), directorul Forumului economic mondial îi trimite o scrisoare presedintelui Rezervelor federale americane.si alte câteva tari în impetuoasa dezvoltare economica si tehnologica se vor distanta de economiile occidentale, inclusiv de SUA. Ca urmare, mondializarea nu va mai putea fi perceputa ca o globalizare à l’américaine. Amploarea pietelor asiatice va obliga Occidentul sa revizuiasca sistemul comertului mondial, mult mai integrat si complicat, sa accepte compromisuri cu noile componente: China, India, Brazilia, Indonezia si altele. RAND Corporation a evaluat opt riscuri majore ale evolutiei grandioase a Chinei: fragilitatea financiara, coruptia, poluarea, epidemii, somaj, restrângerea investitiilor, consum de energie, conflicte (Taiwan). Chiar si efectele cumulate ale acestor riscuri nu au oprit pâna acum ascensiunea spectaculoasa a Chinei, deci nu se justifica afirmatia unora ca vor deveni o frâna masiva. Mai curând India va putea întâmpina dificultati în dezvoltarea ei economica, concurenta cu China. Mari perspective au Brazilia si Indonezia, chiar si Rusia care, în ciuda a numeroase probleme, se poate mentine la un nivel corespunzator (si nu doar din cauza imenselor rezerve de petrol si gaze, cum scriu autorii). Ponderea Japoniei si a Europei în esichierul mondial s-ar putea mentine la nivelul actual, în functie de evolutia problemelor lor interne. În general, marea problema va ramâne cresterea cu 50 % a nevoilor de energie, în a carei producere petrolul, gazele si carbunii ramân majoritare. Ca urmare a unor asemenea evolutii, devine posibil ca pozitia unipolara a SUA sa scada, unele tari utilizând tactici si strategii de excludere sau izolare a SUA, de elaborare a unor noi politici.2. Pax americana. Sub forma unei scrisori fictive a presupusului secretar general al ONU din 2020, se sustine ca SUA îsi vor mentine rolul predominant într-un nou sistem complex de aliante si acorduri, principala fiind alianta cu Uniunea Europeana. Orientarea spre tarile asiatice va fi mult mai activa; SUA vor ramâne cel mai important garant al securitatii mondiale si nu se contureaza aparitia unui organism mai marcant decât NATO. Totusi se sugereaza ca, cel putin în unele privinte, China ar putea capata un rol mai important decât SUA, viitoarele confruntari posibile având importante implicatii de morala si etica, solicitând anume dexteritate a consensului. Tonul serviabil din aceasta scrisoare fictiva nu acopera îndoiala ca sediul ONU va mai ramâne în SUA.Statele natiune vor continua sa se mentina în structura dominanta a ordinii planetare, dar mondializarea economica si diseminarea tehnologiilor avansate vor crea mari probleme guvernelor. Alte probleme care se vor amplifica se refera la integrarea emigrantilor, multietnicitate si multireligiozitate. Cel de „Al treilea val al democratizarii“ ar putea capata sinuozitati, poate chiar stagnari sau reculuri, iar China ar putea elabora o cale proprie de extindere si implantare a cerintelor democratizarii fara convulsii si cu mai putine disfunctii.Politicile identitare ar fi centrate pe etnicitate si religiozitate, ca pondere principala fiind: crestini, musulmani, hindusi, nereligiosi, budisti etc. Însa cresterile mai importante le-ar putea avea musulmanii, hindusii, sikhsii, etnoreligiosii si alte aparitii. Este posibil ca islamismul radical sa aiba un impact mondial sporit. 3. Noul califat. Scrisoarea unei fiice fictive a lui Ben Laden, adresata familiei, relateaza eforturile de infiltrare printr-o noua ofensiva ideologica, ce e mai bine receptata în zone mai distantate de lumea musulmana, efectele ramânând contradictorii, data fiind atractia avantajelor unei lumi mondializate (care nu se mai confunda cu americanizarea) fata de un califat spiritual. Din pacate, o noua generatie de activisti va mentine primejdia atacurilor teroriste, unele beneficiind de proliferarea armelor distructive în masa, precum si de disponibilitatea unor categorii de populatie dezavantajata. Fictiunea aceasta a unui potential califat, care sa acceada la un loc aparte în lumea de mâine, nu are sanse tocmai din cauza ca eludeaza o argumentare întemeiata pe factori obiectivi, exacerbându-i pe cei subiectivi, ideologici, pe umorile urii si ale intolerantei, pe refuzul dialogului si al cooperarii constructive.4. Ciclul fricii. Cu un sir de imagini ale ecranelor unor telefoane mobile între care se fac comunicari cifrate între afaceristi din sfera armamentelor. Astfel de tentative clandestine pentru proliferarea armelor extrem de distructive reflecta contrastul dintre primejdiile pietei libere si masurile tot mai drastice de combatere a terorismului. Acest scenariu fictiv pune în atentie o dificultate reala a mondializarii si raporturile acesteia cu rolul principal al SUA în producerea si difuzarea noilor tehnologii.În sinteza, trebuie sa întelegem ca ne aflam într-un nou stadiu al mondializarii, care înseamna „o interconexiune crescânda, care se reflecta în fluxul largit de informatii, de tehnologie, de capitaluri, de bunuri si servicii, de indivizi, în fiecare punct al planetei“ (p.77). Aceasta megatendinta omniprezenta modeleaza toate evolutiile contemporane. Se anticipeaza un spor de 80 % al economiei mondiale în 2020 si de 50 % al venitului mediu, dar beneficiile mondializarii nu vor fi deloc uniforme, cele mai avantajate vor fi tarile sau zonele care vor avea acces la noile tehnologii si le vor integra eficient, îndeosebi pe cele mai avansate (nano si bio-tehnologiile înca incipiente). China si India par sa fie cele mai ofensive pe aceste directii. Oricât de spectaculoasa va fi aceasta evolutie, ea nu va fi lipsita de convulsii economice, culturale si politice, care au cele mai mici sanse sa conduca spre conflicte mondiale, dar pot întârzia si complica multe procese zonale si locale. Printre aspectele noi ale mondializarii s-ar putea sa fie instituirea unui Fond monetar asiatic (acum stocurile monetare sunt 850 miliarde dolari în Japonia, 500 în China si 120 în India = 1470 miliarde dolari !), ceea ce ar avea un impact deosebit în piata financiara mondiala. Se va intensifica procesul delocalizarii întreprinderilor si fluctuatia fortei de munca, inclusiv a celei înalt calificate. China a atins deja nivelul PNB al Angliei si se presupune ca în 2010 îl va atinge pe cel al Germaniei si în 2040 pe cel al SUA (care nici ele nu vor stagna). India va ajunge în 2015 la nivelul Italiei si în 2020 la cel al Frantei etc. Este de asteptat ca în urmatorii 15-30 de ani SUA sa cedeze pozitii dominante în unele sectoare economice si chiar tehnologice. Din pacate, inegalitatile sociale vor persista, poate chiar se vor amplifica si, ca urmare a primejdiile unor actiuni anarhice si criminale, vor ramâne greu de anticipat. Trebuie sa ne asteptam la noi actiuni teroriste, la proliferarea armelor de distrugere în masa si la presiuni sporite asupra unor organisme internationale, a caror capacitate de control si pacificare sa scada.Aceasta prezentare sintetica nu se poate încheia fara mentionarea unor opinii critice si sugestii ale comentatorului Alexandre Adler, care apreciaza ca acest raport este „un text dens, articulat si subtil“, pe care trebuie sa-l analizam fara pasiune si prejudecati, ca pe „o cartografie a viitorului“. Domnia sa considera ca raportul CIA nu da un raspuns suficient la problema evolutiei extremismelor. Analizând strategiile americane în gestionarea diferitelor conflicte zonale în care Islamul este de obicei implicat si care au evolutii contradictorii, Alexandre Adler ajunge la concluzia ca ar fi necesar un al cincilea scenariu ipotetic, pe care-l intituleaza Triumful multipolarismului bine temperat. Fara a intra în amanuntele acestui scenariu (oarecum modificate de realitatile politice din ultimii doi ani), trebuie sa retinem ca e de dorit ca SUA sa dezvolte asemenea relatii cu China, Rusia si alte puteri zonale care sa le asigure acestora capacitatea de a se concentra pe gasirea cailor eficiente spre consens, SUA întelegând sa-si însuseasca necesitatea modestiei si respectului fata de alte puteri, care au aceleasi drepturi de a contribui la echilibrul lumii viitoare. A întelege mai bine perspectivele lumii de mâine înseamna nu numai a previziona viitoarea cartografie politica, economica si sociala, ci si a accepta schimbari importante în relatiile de putere si cooperare pe plan mondial, caci iluzia actuala a unipolarismului american si a interventionalismului în forta nu mai dau rezultate bune. Daca mondialismul nu mai trebuie confundat cu americanismul, atunci si rolurile pacificatoare, tendintele cooperarii pe baza de respect reciproc a identitatilor, gasirea celor mai viabile solutii la numeroasele stari conflictuale dificile nu mai pot fi concepute ca un atribut unic al unei supraputeri si chiar atributiile unor organisme internationale vor trebui sa suporte modificari.* „Le raport de la CIA. Comment sera le monde en 2020?“ Ed. Robert Laffont, 2005. Pentru Internet: www.cia.gov/nic