Câteva gânduri despre Biserica Ortodoxa Româna de azi
articol aparut in Cultura, nr. 157 din 2008-01-24» cultura cultura politica »
Autor: ALEXANDRU Bogdan Duca
Biserica Ortodoxa Româna si-a schimbat, toamna trecuta, Patriarhul. Daniel Ciobotea, noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, este un ierarh energic, cunoscut atât pentru deschiderea sa în dialogul cu „celalalt“ (ortodox, catolic sau protestant), cât si pentru spiritul sau practic, dorinta sa de a face reforma institutionala a unei Biserici care, dupa 1990, parea incapabila sa îsi asume si sa raspunda provocarilor modernitatii.
Înalt prea sfintitele nesimtiriDaca imediat dupa revolutia din decembrie 1989 demisia Patriarhului Teoctist si mesajul de cerere de iertare formulat de Sinodul BOR pareau a fi primele semne ale schimbarii, lucrurile au ramas, de atunci încoace, întepenite în proiect. Caci nu a existat în cadrul BOR nici energia necesara a unei schimbari de drum, prin alegerea unui nou Patriarh, nici macar vointa unei asumari critice a trecutului.La 18 ani de atunci, BOR traieste în acelasi refuz al asumarii trecutului. Manualele de istorie bisericeasca se remarca prin refuzul acceptarii evidentelor. Pentru istoricii bisericesti, Biserica Ortodoxa nu a colaborat cu regimul comunist, ba chiar a fost „martira“, Biserica Greco-Catolica nu a fost victima ticalosiei unei bune parti a ierarhiei ortodoxe, ci a „revenit“ de buna-voie, în 1948, la comuniunea cu Biserica Ortodoxa Româna.La fel, proprietatile neretrocedate de BOR greco-catolicilor sunt pastrate cu dintii nu în virtutea unor sfinte canoane, si nici macar a unor lumesti legi, ci doar în cea a unor înalt prea sfinte si prea sfintite nesimtiri. Incapabili sa îsi asume trecutul, mare parte din clericii ortodocsi se tem de CNSAS ca dracul de tamâie si, atunci când studii istorice arata evidente istorice (cum ar fi cea a colaborarii BOR cu regimul comunist), sinodalii nu sunt capabili de penitenta, ci de... redactat contra-argumente.Valori religioase vs valori nationaleO alta boala a BOR este cea a filetismului. Atunci când argumentele lor teologice se dovedesc prea slabe (sau, mai bine spus, atunci când fac dovada slabei lor pregatiri religioase), clericii ortodocsi aduc argumentul „suprem“: suntem ortodocsi pentru ca suntem români si suntem români pentru ca suntem ortodocsi. Si pentru ca trebuie fundamentat si teologic un asemenea demers, calendarul BOR se umple la propriu de sfinti canonizati mai mult sau mai putin pe merit. Caci, daca criteriul BOR de canonizare al acestor sfinti este dat de meritele avute în serviciul poporului si culturii române, criteriul Ortodoxiei ar trebui sa fie cel al vietuirii sfinte, fie si în dispretul unei istorii ce a farâmitat catolicitatea în confesionalisme, sectarisme sau nationalisme.Dar poate cea mai grea boala a Bisericii este tocmai lipsa unui principiu functionabil al autoritatii. Caci practic autoritatea în Biserica se împarte între Sinod (autoritatea de drept), ierarhia ce se manifesta infailibil în teritoriu si puterea diferitilor duhovnici, multi dintre ei adevarati ayattolahi, ascetici, fanatici si utopisti. Cine conduce, deci, BOR-ul?Una facem, alta gândimDaniel Ciobotea este poate unicul ierarh ce ar putea sa mai schimbe ceva. Însa procesul este unul îndelungat. Mai întâi trebuie sa controleze Sinodul BOR, prin numirea de noi ierarhi care sa refuze mentinerea vechiului tip de discurs al Bisericii, si sa izoleze pe ierarhii care, în perioada postcomunista, si-au creat imaginea de... baroni locali.O alta reforma necesara este cea a învatamântului teologic. BOR nu are nevoie de toate facultatile de teologie pe care le protejeaza si, mai mult, este incapabila sa asigure tuturor scolilor sale teologice personal cu adevarat calificat.Revistele „academice“ ale facultatilor de teologie, atunci când nu contin pastorale si predici în „dulce“ grai de lemn, sunt pline de articole si de studii care, de foarte multe ori, sfideaza orice regula academica. La fel, temele cercetarilor doctorale lasa de dorit, studiile masterale sunt simple formalitati pentru promovarea clerului de la o parohie „proasta“ la alta „mai buna“. Cât despre proportiile dezastrului, ele sunt vizibile în momentul în care teologii ortodocsi „cu patalama“ sunt invitati sa participe la dezbateri academice.Un alt aspect dureros este cel al salarizarii preotilor. Este inadmisibil ca într-o Biserica ce încurajeaza casatorirea preotilor acestia sa fie platiti cu salarii mici sau cu... lumânari (asa cum se practica, din ordinul celui mai mafiot, poate, dintre ierarhii ortodocsi, Teodosie Petrescu, în Dobrogea). Aceasta în contextul în care ierarhii, proveniti din manastiri, legati înaintea lui Dumnezeu cu votul saraciei, primesc salarii si privilegii de înalti demnitari.Pensionarea preotilor, un demers mai mult decât legitim si demn de aplauze (pe când si o pensionare a episcopilor?), este imposibila în contextul în care multe eparhii nu platesc „din binecuvântate pricini“ (a se citi „din vointa arhiereului“) contributiile la fondul de pensii, iar salariile preotilor sunt oricum mici...O alta problema este cea a dublului discurs. Din pacate pentru ea, Biserica Ortodoxa Româna are din ce în ce mai putin credit în fata societatii în contextul în care „una face si alta gândeste“. Lipsa de coerenta a BOR-ului este de multe ori „strigatoare la cer“. Acelasi teolog care poate lauda la superlativ nevoia de unitate si maretia lui Ioan Paul al II-lea într-un context, în alt context nu se va sfii sa îi faca pe catolici... eretici. Toate acestea cu înalte binecuvântari.Rafuiala cu fundamentalistiiAlta problema ar fi reprezentata de o si mai ciudata inflatie: cea a manastirilor. Departe de a aplauda o renastere monahala, orice credincios ar trebui sa fie îngrijorat de aparitia unor mânastiri ai caror stareti abia au iesit de pe bancile seminarului teologic. De cele mai multe ori santiere, noile mânastiri, departe de a fi locuri de reculegere si de înalta meditatie duhovniceasca, sunt doar „realizari“ bifate în C.V.-urile unor ierarhi care se gândesc mai mult la ei decât la soarta Bisericii lor.Abia apoi ar putea Daniel, în fruntea unui Sinod tânar si nepatat, sa înceapa rafuiala cu fundamentalistii din Biserica Ortodoxa. Acestia, multi, putini, câti or fi, se ridica, ilegitim, dar bine motivat, împotriva conducerii Bisericii, conducere care, dupa cum am aratat mai sus, functioneaza în virtutea unei inertii. Iar discursul lor, radical, bine fundamentat social si riguros teologic, poate oricând sa tina loc de doctrina sociala, contribuind la radicalizarea întregii societati ortodoxe românesti.Oamenii vor prefera tot timpul radicalismele rostite de un batrân venerabil si traitor precum Justin Pârvu lucrurilor normale, de bun-simt, rostite de pe soleia Altarului de ierarhii si preotii împliniti (chiar supraponderali), blazati si demagogi.