România este tara cea mai saraca în cinematografe din Europa
articol aparut in Cultura, nr. 154 din 2007-12-20» cultura cultura interogatiei »
Autor: Giorgio Ficarelli in dialog cu Catalin Sturza
Giorgio Ficarelli este seful Departamentului de Pre-aderare al Delegatiei Comisiei Europene în România. A studiat stiinte politice la Florenta si a urmat cursuri doctorale în relatii internationale, tot la Florenta. Este membru activ în comitete din domeniul cinematografiei, sustine cursuri si publica în reviste de cultura din Italia, Franta, Cehia si Ungaria. Conduce, printre altele, programul Phare Pre-Media Support, care aloca fonduri pentru pregatirea unor specialisti români din domeniul audiovizualului si care încurajeaza difuzarea unor filme europene în România. Interviul s-a desfasurat înainte de adunarea anuala a retelei Europe Cinema, din luna noiembrie, de la Bucuresti. Catalin Sturza: Cum arata satele românesti? Sunt sarace si îsi pastreaza traditiile sau se modernizeaza si se îndeparteaza de propriile valori?Giorgio Ficarelli: Mai întâi de toate, trebuie sa facem diferenta între regiuni, pentru ca în diverse regiuni exista conditii diferite. Însa, la modul general, cred ca, pe de-o parte, exista o mare bogatie a mostenirii culturale, a traditiilor care înca se pastreaza, pe de alta parte exista o saracie extrema. Saracia înseamna absenta desavârsita a oportunitatilor de a munci si de a câstiga bani a populatiilor rurale; este o economie la limita supravietuirii, auto-suficienta. Oamenii câstiga cât sa nu moara de foame, si nimic mai mult. Ct. S.: Oamenii pretuiesc mai mult produsele din gradina proprie decât banii? Sau, pur si simplu, oamenii nu au bani?G. F.: Da, cred ca oamenii lipsesc aproape cu desavârsire în mediul rural din România. Schimburile se fac mai mult în natura, în produse, fara intermedierea banilor. Pe de o parte, cred ca e foarte important sa conservam mostenirea culturala despre care va vorbeam, care e unica, în Europa, în acest moment. Pe de alta parte, e nevoie ca oamenii sa-si îmbunatateasca, într-o oarecare masura, conditiile de viata, sa aiba acces la niste oportunitati de a lucra fara sa-si paraseasca, pentru asta, satele. Vedem, în prezent, din ce în ce mai multe case din care lipsesc barbatii sau tinerii. Acestia pleaca fie în orasele mari, unde cauta conditii mai bune, fie în Italia, Spania s.a.m.d. Acest lucru blocheaza posibilitatile de dezvoltare ale satelor, pentru ca, daca vrei sa construiesti sau sa renovezi ceva într-un sat, nu gasesti oameni care sa lucreze la astfel de proiecte. Cred ca e foarte important ca, treptat, sa apara niste oportunitati chiar în sate, construind pe traditiile regionale. Cred ca cel mai interesant, în zonele rurale din România, ar fi sa construim pe fundamentele regiunilor respective. Pentru a dezvolta caracteristicile unei anumite zone, pentru a o face profitabila, din punct de vedere economic. Ma gândesc la turismul rural, la produsele de artizanat, la alimentele naturale care pot fi produse si vândute în piete. De aceea lucram tocmai pentru a simplifica accesul la piata si, în acelasi timp, pentru a-i informa pe oameni despre regulile pe care trebuie sa le urmeze, pentru a-si vinde produsele asa cum trebuie. Ct. S.: Cât de greu este pentru cineva dintr-un sat, cu educatie medie sau primara, sa aiba acces la fondurile Uniunii Europene pentru dezvoltare rurala si sa completeze toate documentele necesare pentru a obtine finantari de la fonduri gen PHARE, SAPARD s.a.?G. F.: În trecut au fost fondurile SAPARD, pâna la aderare, acum exista fonduri europene de dezvoltare rurala post-aderare. Da, sigur ca pentru cei mai multi fermieri este foarte greu sa pregateasca un proiect, sa completeze formularele, sa prezinte proiectul s.a.m.d. Din acest motiv cred ca e foarte imoprtant sa încercam sa sprijinim orice încercare de asociere si cooperare între fermieri, astfel încât 3, 4 sau 5 fermieri vor putea sa gaseasca pe cineva care sa-i ajute sa scrie si sa prezinte proiectul. E foarte important si ca autoritatile locale, ONG-urile, asociatiile specifice sa puna la punct o expertiza pentru prezentarea proiectelor, sa explice care tipuri de proiecte pot fi finantate, când pot fi prezentate si unde. Acesta e un fapt fundamental. Sper ca autoritatile locale, în atributiile carora intra aceste lucruri, agentiile de dezvoltare, ofiterii de la Ministerul Agriculturii vor lucra în aceasta directie – sa înfiinteze, în fiecare sat, puncte în care cinva ar urma sa usureze procedurile de finantare. Pentru fondul SAPARD, procedurile erau foarte complicate. Am facut tot posibilul sa le simplificam si sper ca noile proceduri vor fi gata pâna la sfârsitul anului si ca vor fi mult mai accesibile.Ct. S.: Cât de grava este situatia, în acest moment, în ceea ce priveste absorbirea acestor fonduri? Prin septembrie presa scria ca, de la începutul lui 2007, nici macar un euro din fondurile europene pentru agricultura nu a fost folosit în România. G. F.: Situatia e putin mai complexa, în sensul ca, din fondurile structurale, e adevarat, n-a fost folosit nici macar un singur euro, însa acest lucru e valabil pentru toate cele 27 de state membre. Toate statele au trebuit sa pregateasca proiectele, sa le prezinte la Bruxelles, sa obtina aprobarea acestora, sa obtina aprobarea unei strategii si a unui program, si apoi sa înceapa sa aloce fonduri. E acelasi calendar pentru toti cei 27 de membri. Nu cred ca exista vreo tara care sa fi început sa cheltuiasca deja fonduri. Toate sunt mai mult sau mai putin sincronizate, România e perfect aliniata cu celelalte în ceea ce priveste pregatirea programelor, putin întârziata în sectorul rural, dar la capitolul fonduri structurale e sincronizata, ca ritm. Ceea ce a mers încet a fost absorbtia fondurilor de pre-aderare, PHARE, pentru ca au ramas înca destui bani din acea perioada. A fost o întârziere mare dupa ce regulamentul national pentru obtinere a finantarilor a fost aprobat, a fost nevoie de ceva timp pentru administratia româneasca sa se obisnuiasca cu acest sistem nou, cu regulile armonizate celor europene. Ct. S.: Comisia Europeana nu se ocupa doar de aceste fonduri pentru agricultura; exista si o implicare culturala, prin programul Pre-Media, care se deruleaza deja de 18 luni în România. De unde provine acest interes pentru soarta cinematografelor si a mass-media din România?G. F.: Cred ca, pentru o tara nou intrata în Uniunea Europeana, rolul de informare al mass-media e foarte important, pentru ca va avea un impact asupra felului în care va evolua populatia, asupra modului în care aceasta va fi sensibilizata la diferite probleme ale întregii comunitati europene. În mod special, pentru România, cred ca industria audio-vizuala ar putea fi un sector foarte interesant pentru dezvoltarea acestei tari, deja am vazut, în ultimii 5-6 ani, explozia televiziunii, a productiei de filme si de programe. O multime de productii internationale sunt realizate aici, în România. Ct. S.: Interesant în cantitate. Mai e si un aspect al calitatii, în special în ceea ce priveste programele de televiziune. Nu e greu sa observi cât de jos tin stacheta televiziunile românesti. Se poate si mai jos?G. F.: Nu stiu daca România a ajuns chiar asa jos, pentru ca si în alte state-membre televiziunile produc si difuzeaza lucruri destul de proaste. În Italia, de exemplu... E adevarat ca televiziunile românesti stau destul de prost la capitolul calitate, sunt o groaza de programe de divertisment foarte superficiale, spatiul alocat filmului documentar sau cinematografului de valoare este foarte mic, sunt multe discutii si talk-show-uri pe ecran. Cred ca acest lucru s-ar putea schimba, la televiziunea publica si la cele private, în masura în care gustul publicului, de asemenea, se dezvolta. Suportul Pre-Media poate fi util atât pentru productia TV, cât si pentru cea de film. Am vrut sa realizam un program specific, precum Pre-Media, deoarece România se afla într-o situatie speciala si nu i s-a permis sa ia parte la programe pentru mass-media, precum Bulgaria, Polonia si alte state care participa înca din 2002-2003. România, la fel ca Ungaria, nu a participat în programe de media pentru ca nu a aplicat exceptia culturala când a semnat acordul cu Organizatia Mondiala a Comertului, asa ca nu a implementat directivele Télévision sans Frontières. Pentru a compensa acest lucru, ne-am gândit sa folosim fondurile de pre-aderare pentru a sprijini industria audio-vizuala, si am creat Pre-Media. Cred ca acesta este un program de succes, pentru ca, mai întâi, sprijina accesul profesionistilor din România la tot felul de activitati de pregatire din Europa, îmbunatatindu-si contactele cu industria media. În acelasi timp, am putut sa sustinem dezvoltarea unor noi proiecte, ale unor scenarii si filme si documentare noi. De asemenea, speram ca acest program va putea sprijini o distributie mai buna a unui numar mai mare de filme europene în România si, de asemenea, va reusi sa faciliteze deschiderea unor noi cinematografe. România este tara cu cel mai mic procent de ecrane de cinema din Europa, în raport cu populatia, si cu cel mai slab acces la cinematografe. Ct. S.: Aceasta este o problema foarte mare. De câtiva ani se discuta aceasta chestiune a salilor de cinema care vine, de fapt, din 1989. Salile care existau, din timpul regimului comunist, au fost închise sau au fost transformate în discoteci, baruri sau în orice altceva. Exista acum orase mari în România, cu trei-patru sute de mii de locuitori, care au un singur cinematograf, un Multiplex, sau care nu au nici macar o sala de cinema. Iar un Multiplex nu e solutia cea mai buna – biletele sunt scumpe si oferta se reduce, în general, la blockbuster-uri. G. F.: E o problema uriasa a accesului la salile de cinema – atât pentru public, în general, cât si pentru filmele europene si românesti. Oamenii poate ar vrea sa vada si altceva decât blockbuster-uri. De aceea am creat niste facilitati speciale pentru cei care vor sa redeschida sali de cinema, sa deschida noi cinematografe sau sa cumpere un nou aparat de proiectie, sa investeasca pentru a îmbunatati conditiile de vizionare. Ct. S.: Exista vreo scurtatura pentru a rezolva aceasta situatie? Exista vreo scurtatura pentru Ministerul Culturii, care încearca, de ceva vreme, sa gaseasca solutii pentru salile de cinema închise si care mai mult reuseste sa faca valuri în presa pe acest subiect? G. F.: Sper ca Ministerul Culturii sa gaseasca o rezolvare corecta pentru aceasta problema, noi nu ne putem substitui proiectelor Ministerului. I-am invitat la discutii si ar putea profita de acest pretext pentru a accelera lucrurile, în aceasta directie. Între 16 si 19 noiembrie se desfasoara în Bucuresti adunarea anuala a retelei Europe Cinema. Managerul tuturor salilor de cinema din reteaua Europe Cinema se afla aici, alaturi de peste 350 de profesionisti din toata Europa. Exista si un atelier special în care sper ca discutiile se vor orienta spre situatia prezenta a cinematografelor din România si spre gasirea unor solutii. Poate se vor gasi si oameni interesati sa devina parteneri în diverse proiecte si sa deschida noi cinematografe în România. Sper, iarasi, ca Ministerul sa accelereze acest proces de privatizare, sa gaseasca formula prin care sa miste lucrurile mai rapid si sa evite implicarea în prea multe polemici. Ct. S.: Care sunt activitatile Pre-Media, pe lânga pregatirea profesionistilor din domeniul audiovizualului?G. F.: În acest moment, Pre-Media ofera burse pentru participarea la pregatiri în strainatate, organizeaza ateliere pentru tineri profesionisti si sprijina, deja, dezvoltarea unor proiecte noi. Mai mult de 20 de filme documentare, de animatie si pentru televiziune în curs de realizare sunt sprijinite de Pre-Media. Cea mai recenta initiativa Pre-Media a fost aceea de a acorda subventii pentru deschiderea unor noi sali de cinematograf si pentru introducerea în tara a unui numar mai mare de filme europene. Subventiile acordate distributorilor pentru achizitionarea unor filme europene acopera 50 la suta din costurile de promovare, de subtitrare, de realizare a copiilor, însa nu interviune în procesul drepturilor de autor, deoarece aceasta e o negociere privata, care trebuie realizata de piata. Ct. S.: Cinematograful v-a pasionat mult înainte de Pre-Media. A fost un hobby, o profesie?G. F.: Am fost, mai mult sau mai putin, implicat toata viata în sectorul cinematografic. Am organizat, timp de multi ani, festivaluri de film, m-am ocupat de Festivalul Filmului European în multe tari, în Republica Ceha, în Slovacia, în Belgia, în toata Europa. Lucrez în programele de media ale Comisiei Europene, pentru sprijinirea industriei cinematografice europene, de aceea am un interes special pentru acest sector. Aici, în România, am mult mai multe responsabilitati, dincolo de cinema, însa, desigur, acesta este unul dintre domeniile de care ma simt cel mai atasat. Ct. S.: Responsabilitatile dvs., ca reprezentant al Comisiei Europene, sunt foarte extinse. Toate iau forma unor responsabilitati specifice, precum Pre-Media?G. F.: Sunt atributii foarte largi, desi biroul s-a restrâns dupa integrare. Sunt atributii care se întind de la probleme de mediu la audio-vizual, mass-media si cultura. Supraveghez o echipa de oameni si exista manageri specializati în diverse sectoare. În ceea ce ma priveste, eu supervizez continuarea programului global. Uneori, e foarte complicat, însa e un lucru bun, pentru ca n-apuc sa ma plictisesc.