America, Anglia – cu inocenta prin caruselul capitalist
articol aparut in Cultura, nr. 154 din 2007-12-20» cultura cultura literara »
Autor: CATALIN STURZA
Julian Barnes si E.L. Doctorow au câteva lucruri în comun: ambii sunt scriitori celebri, anglo-americani (unul britanic, celalalt american), postmoderni, în viata. Ambii sunt critici vehementti ai tarilor în care traiesc si figuri de prim rang ale acestora, ambii critica, de zor, capitalismului si profita de pe urma lui. Julian Barnes, pe lânga best-seller-urile sale „respectabile“, a publicat patru romane politiste, sub pseudonimul Dan Kavanagh, în vreme ce E.L. Doctorow a fost de acord ca unele dintre romanele sale sa se transforme fie în filme, fie în musicall-uri pe Broadway, fie si în una si în cealalta, în acelasi timp.
Anglia se afla în plin declin istoric, dupa ce, odinioara, a fost tara care a stapânit jumatate din mapamond. Îsi pierde populatia, influenta si bunastarea, e pe cale sa devina o insula preindustriala, închisa. Însa acesta e pretul pe care trebuie sa-l plateasca pentru a-si redobâdi inocenta. America e în plina ascensiune istorica, populatia si influenta Noii Lumi cresc pe zi ce trece, încet-încet va veni si bunastarea. E pe cale sa devina cea mai puternica tara de pe planeta si îsi va pierde inocenta, în proces. Doua mari fresce sociale, a Angliei la intrarea în secolul XXI si a Americii, cu o suta de ani mai devreme, la începutul secolului XX. Realizate de Julian Barnes si de E.L. Doctorow. Julian Barnes, „Anglia, Anglia“, traducere de Cornelia Bucur, Editura Nemira, 2007Care ar fi elementele definitorii ale României, pentru un turist care a auzit, cel mult, de Dracula? Pai, Dracula, în primul rând, Coloana infinitului sau Brâncusi, cu totul, sarmalele, Voronetul, Miorita cu pasunile ondulate, slana si ceapa, Casa Poporului. Nu am facut vreo cercetare stiintifica pentru a ajunge la aceasta însiruire, asa ca puteti adauga ce va vine în minte. Puteti sa treceti, de pilda, Sighisoara pe lista si sa va imaginati ca vreun magnat al petrolului, sau al mass-mediei, sau al hipermarketurilor va veni si va face, acolo, un Dracula Parc. O utopie turistica, un pol magnetic al comertului, o Românie sub forma de Disneyland, adunând, într-un fel de mall istoric, toate locurile, imobilele si persoanele pe care un vizitator ar vrea sa le vada în frumoasa noastra patrie. Nu neaparat în original. Presedintele Basescu e un obiectiv pe lista dvs? Foarte bine, mutam Cotroceniul în noul Dracula Parc! V-ati gândit ca n-ar strica sa-l avem si pe Eminescu? Nici o problema, îl vom avea, nu conteaza ca a murit de multisor. Un actor foarte bun îi va juca, pentru un salariu gras, rolul. La fel vom proceda si cu Vlad Tepes-Dracula, si cu Iancu Jianu, si cu cine doriti. Ce daca Vlad Tepes nu are nimic de-a face cu Dracula, istoria nu trebuie sa corespunda realitatii. Trebuie sa fie adevarata, pentru turisti. Vom scoate parcul de sub legislatia româneasca, sa nu ne supere nici impozitele, nici parlamentarii, si vom avea o zona a comertului liber, sub controlul unui director executiv cu puteri ample si nedefinite. Tocmai v-am pasat o idee nemaipomenita, în caz ca ati cunoaste vreun mogul autohton sau ca ati fi chiar dumneavoastra unul. Treceti, totusi, mai întâi pe la librariile si cautati „Anglia, Anglia“, de Julian Barnes. Odata pusa în practica, ideea nu cred ca va fi asa de atragatoare. Ar aduce bani, desigur, însa doar în buzunarele unui singur om. N-ati vrea sa lucrati pentru Sir Jack Pitman, magnatul egocentric din romanul lui Barnes. Nu ati rezista nici cinci minute în biroul lui, daca nu ati fi în stare sa pareti, în mod convingator, mediocri, lingusitori si fascinati de întelepciunea pitmaniana. Jack Pitman a facut, si el, rost de o statuie de Brâncusi, însa o foloseste ca sa-si agate haina. Oamenii de felul sau si numai ei sunt în stare, crede Barnes, sa transforme în realitate o utopie, chiar daca e una a falsului ieftin si a prostului-gust al naibii de scump. Însa, din spatele acestui parc de distractii – care, într-o prima faza, falimenteaza si scufunda Anglia, ramasa fara Familia Regala, Manchester United, Marks&Spencer, Stonehenge etc. – se iveste o a doua sansa a istoriei. Corporatiile, averile fabuloase, presa de scandal, VIP-urile, coruptia, poluarea, binefacerile erei post-industriale sunt absorbite de „Anglia, Anglia“, cea utopica. În spate ramâne Albionul, verde si aerisit, gata pentru un nou început. Oare inocenta poate fi reinventata? – o întrebare centrala a unuia dintre cele mai cunoscute romane ale lui Julian Barnes. Doctorow face si el o lista de locuri, imobile si persoane care definesc, de aceasta data, America începutului de secol XX. Henry Ford, Harry Houdini, Sigmund Freud, J.P. Morgan, Emma Goldman sunt, toti, invitati sa joace roluri în romanul lui E.L. Doctorow, alaturi de reprezentanti fictivi ai burgheziei americane, ai imigrantilor, ai oamenilor de culoare. Însa „Ragtime“ nu e o utopie, ci o fresca sociala imensa, acolo sunt saracii, în zdrente, si socialistii, si grevele înabusite în sânge, râuri de sânge peste muncitori zdrobiti si peste copii mizeri, dincolo sunt bogatii, cu palatele lor de prost-gust din centrul New York-ului, cu automobilele si iaht-urile si banii si dezmaturile lor. Ceea ce nu înseamna ca admirati un tablou diferit, în esenta, de insula de simulacre si kitsch-uri istorice a lui Barnes. Houdini si Freud apar, fara doar si poate, cu datele lor biografice, pâna la un punct se comporta ca într-o lectie de istorie, însa sfârsesc pe fundul valizei, paiate ale unui papusar discretionar. Imaginati-va ca priviti Guernica, a lui Picasso, pe un perete imens, si ca ati încerca sa gasiti în spatele calului si al taurului si al becului electric o relatare a masacrului de la Guernica, dintr-un ziar. I-ati reprosa lui Picasso ca nu a mers pâna în Spania si ca nu a redat, fidel, imaginea ruinelor fumegânde?Ragtime a fost primul gen muzical cu adevarat american, si aparitia sa e legata, în egala masura, de fostii sclavi negri si de emigrantii din toata lumea, de petrecerile electorale si de mostenirea culturala a vechii Europe, topita, haotic, în identitatea unui nou popor. E.L. Doctorow face exact ceea ce promite prin acest titlu: scrie un roman plasat, în mod precis, în anii de glorie ai Ragtime-ului, despre imigranti, negri, conflicte sociale, capitalism si identitate. Poate parea plicticos, însa lucrurile acestea se leaga în mod ingenios între ele, într-o însiruire narativa cursiva si clara. Tonul e monoton si, în aparenta, detasat. Tocmai când crezi ca lucrurile sunt previzibile si transparente, te loveste un comentariu cinic, o comparatie-soc, o pagina de observatii deconcertante. America prinde aripi, iar inocenta lasata în urma e un detaliu nesemnificativ.