Sari la conținut

Despre criminali si subterane sociale

articol aparut in Cultura, nr. 154 din 2007-12-20
» cultura cultura politica » Psihologia cotidianului
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU


Fenomenul criminalitatii a fascinat dintotdeauna. De ce ajung unii semeni de-ai nostri sa încalce probabil cea mai importanta porunca din Decalog – „sa nu ucizi!“ – este o chestiune la care multi întelepti si-au batut capul sa ofere raspuns. Filosofi, teologi, moralisti, eticieni, juristi, psihiatri, neurologi, antropologi si chiar scriitori au încercat sa patrunda si sa explice mecanismele gândirii asasine. Cum se poate ca un subiect uman sa devina obiect al crimei pentru un alt subiect uman? – iata întrebarea fundamentala.



Nici spatiul românesc nu a dus lipsa de asemenea preocupari. Acesta nu s-a dovedit deloc vaduvit de specialisti care sa cerceteze originea, premisele, factorii, mecanismele si tipologia fenomenului criminalitatii. Ba s-ar cuveni spus ca, macar în la finele veacului XIX si în primele decenii ale secolului XX, cercetarea autohtona în materie de criminalitate s-a ridicat la standardele europene si mondiale, prin câteva personalitati de marca, integrate rapid si spectaculos în circuitul internation al.

Despre toate aceste probleme înca tânarul doctor în medicina Octavian Buda a realizat recent o carte, intitulata „Criminalitatea. O istorie medico-legala româneasca“, aparuta în colectia „Odiseu“, seria „Bucurestiul subteran“, la Editura Paralela 45 de la Pitesti. Masiva, caci numara mai bine de 500 de pagini, lucrarea cu pricina are meritul ca inventariaza, recupereaza si repune în circulatie cele mai importante studii ale marilor specialisti din psihiatria judiciara, expertiza medico-legala si antropologia criminala de la noi. Astfel, avem de-a face cu o antologie a celor mai redutabile interventii textuale în marginea temei amintite, antologie dublata de un foarte serios studiu introductiv, de un riguros si necesar aparat de note si comentarii, ca si de niste exhaustive si savuroase biografii ale „eroilor“ cartii, medicii psihiatri si legistii români pasionati de întelegerea criminalitatii.

Autorul, care, gratie studiilor sale de filosofie, are acces la un background teoretic remarcabil, nu este la prima încercare de acest fel. El a mai publicat volumul „Iresponsabilitatea. Aspecte medico-legale psihiatrice cu aplicatii în dreptul penal, civil si al familiei“ si studiile în volum „Psihanaliza în fata medicinei legale“, „Explicatie si întelegere în stiintele antropologice“, „Determinismul psihanalitic si criminologia clinica“ si „Un istoric al psihiatriei judiciare în Bucuresti“. Toate aceste titluri îl recomanda ca pe un cercetator avizat al fenomenului reprezentat de criminalitate. Iar lucrul acesta se vede în maniera competenta în care introduce si analizeaza istoria universala si româneasca a criminologiei, ordoneaza textele în antologie si le explica pentru a nu le parasi în datarea lor contextuala. Exceptional mi se pare si faptul ca un savant înca tânar se apleaca plin de întelegere si grija asupra studiilor unor personalitati ce astazi nu mai spun mare lucru contemporanilor, salvând astfel de la nedreapta uitare niste texte fundamentale altfel condamnate sa se piarda. Cercetarile eminente au astfel sansa de a comunica celor din prezent o experienta de mare valoare teoretica si care pot servi în continuare ca îndreptare de actiune practica. Oricum, o nota distinctiva a tuturor textelor prinse în antologia de fata este faptul ca exista o constanta a tipologiei actelor criminale si chiar o monotonie sociala a savârsirii lor.

Rând pe rând defileaza prin fata cititorului uimit pagini ale unor studii foarte serioase si extrem de aplicate semnate de Mina Minovici, Constantin I. Parhon, Salvator Cupcea, Mihail Kernbach, Nicolae Minovici, Sandu Lieblich, Panait Zosin si, nu în ultimul rând, Petre Pandrea. Figuri si mituri din epoci uitate suntactualizate si deconstruite, iar „povestea“ marilor criminali din România moderna este spusa cu obiectivitate si inteligenta. Paricizi, ucigasi si violatori notorii sunt transformati în „eroi“ ai unor pasionante studii de caz a caror nota comuna este, în afara rigorii, exhaustivitatea. Iar daca tot pomeneam la debutul acestor rânduri despre updatarea si concomitenta teoriilor medico-legale românesti cu cele din Apus, atunci e musai sa nu uit extraordinara priza de care s-a bucurat la noi determinismul biologic al unui Cesare Lombroso. Unii dintre autorii antologati de Octavian Buda au mers cu aplicatie pe urmele lui Lombroso, încercând sa deceze inclusiv coordonate de tip anatomic si antropologic-fizic care ar putea individualiza pe subiectii cu potential criminal.

Ca urmare, prin volumul „Criminalitatea. O istorie medico-legala româneasca“, ordonat si realizat de Octavian Buda, se restituie cititorilor înca un episod al României si Bucurestilor pierduti, înca o „felie“ a vechii vieti sociale subterane, de mare interes pentru întelegerea istoricei marginalitati publice. Astfel, gratie initiativei istoricului Adrian Majuru, coordonatorul seriei „Bucurestiul subteran“, si efortului depus de doctorul în medicina Octavian Buda, publicul românesc are sansa de a pricepe pattern-ul de criminalitate existent în modernitatea nationala, nu cu mult diferit de coordonatele infractionalitatii asasine din zilele noastre.