De la Ana la Caiafa (alias Elodia)
articol aparut in Cultura, nr. 153 din 2007-12-13» cultura cultura politica »
Autor: MADALINA FIRANESCU
Referendumul pentru introducerea votului uninominal a fost, pare-se, o lectie doar pentru initiatorul sau, Traian Basescu, care s-a declarat de altfel deceptionat de slaba prezenta la urne, asumându-si „esecul major“. Pentru restul lumii politice, pare sa nici nu fi existat. Cei care l-au ignorat cu premeditare – PRM, PNL si aripa Iliescu din PSD – au macar aceasta scuza, dar unul ca Mircea Geoana, care numai ca n-a umblat cu portavocea sa cheme lumea la urne, n-ar trebui sa spuna acum ca „referendumul a fost inutil“ si ca, vezi Doamne, firava participare a cetatenilor la duminica electorala ar reprezenta un vot de blam atât pentru presedintele tarii, cât si pentru Guvern (acesta din urma taxat pentru euroalegeri). Pai daca si pesedistii abia de-au strâns putin peste un milion de voturi, din zestrea de 4 milioane cu care-i lasase Adrian Nastase în 2004, e clar ca vina dezinteresului cetatenesc pentru votare nu-i numai a Puterii. Noroc ca, în viziunea roz-rosietica a actualului lider PSD, rezultatul partidului la euroalegeri – circa 23% – e bunicel, probabil raportat la presimtirile sale sumbre. Altminteri, pentru colegi ca Ion Iliescu sau Nicolae Vacaroiu, a fost „cel mai slab scor“ din istoria formatiunii, chiar daca rascolitorul prin arhive Viorel Hrebenciuc a mai dat peste un 21% consemnat în 1996, când taman criticii de azi pierdeau alegerile: unul din postura de presedinte al tarii, altul – de prim-ministru. Doar ca la vremea aceea, când altfel se îmbulzea lumea la urne, 21% însemna cam dublul voturilor obtinute acum. În fine, problema nu este sa contempli partea plina sau goala a paharului, ci sa te asiguri ca recipientul e intact. Or, daca ne luam dupa redesteptatul Octav Cozmânca, iesit anapoda din hibernare, partidul e tandari si a încaput pe mâna unor veleitari, neica-nimeni, parveniti etc. Inclus si el în enumerare, clujeanul Vasile Dâncu a refuzat sa bage-n seama „fantomele care ies de Halloween“, cu toate ca, mai tare în... dovleac fiind, putea sa le spuna macar ca au gresit si data (31 octombrie, în original), si adresa. Asta cu riscul de a auzi reconfirmat diagnosticul doctorului Oprescu: „Dâncu a avut o copilarie nefericita si o maturitate nesimtita“. Nefiind specialist în bisturie, dar cu limba la fel de ascutita, colegul ragatean Vanghelie nu si-ar fi permis sa zica asa ceva de omul de la Cluj, cu toate ca, la o adica, împartaseste parerea lui Oprescu. În schimb, pe cei doi bucuresteni îi despart opiniile când vine vorba de fantome, fiindca aici, don Marean e gând la gând cu Dâncu si nu vrea sa aiba de-a face cu ai „aparuti din cimitire“, zi-le, dom'le, pe nume, ca nu-mi vine... Laudabil efortul care este, de îmbogatire a vocabularului cu termeni precum strigoi, stafie sau espectro, cum scrie la almanahe. Si-apoi, când te stii tare în lecturi, îti poti permite si-o sugestie ironica pentru seful statului, pe cine sa numeasca prim-ministru, daca pe Geoana nu-l vrea si pace. Zice Vanghelie mucalit: s-o puna pe „Ana Cosânzeana sau Elodia!“Bine macar ca a nimerit una din doua, daca tot s-a facut de basm. Acuma, ce mi-e Ana, ce mi-e Ileana, ca te si zapacesti cu atâtea Ane, ba a lui Manole, ba a lui Copos, plus aia din Biblie, care de fapt era un ala, cum sa tii minte tot? Pe când Elodia e una singura si chiar la mare cautare. Nu degeaba si-au înscris pe bannere suporterii lui „U“ Cluj, la meciul cu rivalii de la CFR: „O sa fiti primii în tara/ când Elodia o s-apara“. Deocamdata, personajul cu pricina a intrat în folclor, iar cum primarul de la sectorul 5 e un pasionat culegator, sa nu ne mire tâpuritura catra badea Traian. Numai ca destinatarul, cu poarta închisa în nasul colindatorilor politici hotarâti sa i-o zgârie „cu unghiutele“ si sa-i cânte „Ne dati sau nu ne dati?“ postul de premier, n-are vreme de mistouri de Ferentari. Hotarât sa-i ceara Mosului ca dar de an nou un alt prim-ministru, presedintele s-a gândit sa-i usureze cumva misiunea, nasind discret o fuziune între PD si PLD. Înca nenascutul Partid Democrat Liberal si-a gasit imediat ursitoare rele, care-i cobesc la leagan sa n-apuce întarcatul. Asta daca nu cumva n-o sa fie si el un soi de Fat-bengos, de la Marean citire, si n-o sa creasca-n juma’ de an cât altii în zece. Iar de nu, o sa-i ramâie numele „din lacrima“ , fiindca locatia eminesciana „din Tei“ nu i se potriveste. Si-am încalecat pe-o sa si va zic Bahto delo delo (vorba Printesei de Aur).