Privitorul de azi trebuie zgâltâit un pic
articol aparut in Cultura, nr. 153 din 2007-12-13» cultura cultura vizuala »
Autor: IOLANDA MALAMEN
Expozitia de pictura a lui Rares Pantea, ce a avut loc nu de mult la „Orizont“, a fost, prin echilibrul ei introspect si prin fastul compozitional si materialitatea suav-armonica, o adevarata galerie-onirica-spectacol a unei lumi în care timpul se scurge ca nisipul printr-o clepsidra. Pictor al unui mestesug ce se desavârseste în rutina fabulosului si ambianta povestii, Rares Pantea pare ca atinge asemeni unui iluzionist pânzele. Iolanda Malamen: Rares Pantea, în ce anotimp al artelor vizuale românesti ne aflam?Rares Pantea: Cred ca undeva în zona postmodernismului, atât de uzitat de toata lumea. De fapt, este o exprimare fireasca a unei lumi personale, în care am privilegiul sa deschid si sa închid oricând contacte. I.M.: De ce tine cont începutul unui drum artistic?R.P.: În primul rând de calitatea de consumator de arta vizuala care, cel putin la mine, s-a manifestat de timpuriu, înca din copilarie: albume de arta, intrari în expozitii, din proprie pornire, si, bineînteles, încrederea în propriile exersari. I.M.: Ce a urmat?R.P.: A urmat apoi hotarârea de a studia grafica si asa se face ca am intrat ca proaspat student la clasa lui Traian Bradean. Asta se intâmpla în 1980.I.M.: Perioada sumbra, dar, pe de alta parte, extrem de bogata în opere importante. Ce ai expus dupa absolvire?R.P.: În 1984, dupa absolvire, am expus pentru prima data grafica de sevalet, tehnici mixte, laviuri, tusuri colorate, compozitii de natura imaginativa, prefigurând, ca sa spun asa, viitorul traseu spre care ma ducea nevoia de libertate. I.M.: Rares Pantea, este un truism faptul ca la baza tuturor desfasurarilor vizuale de valoare sta desenul. De ce este el atât de neinteresant pentru privitorul momentului?R.P.: Privitorul de azi trebuie zgâltâit un pic, ca sa intre în contact direct cu imaginea plastica. Este absolut necesar ca sa existe culoare si ca obiectul artistic sa aiba materialitate, sa fie palpabil, sa-i dea iluzia unui obiect finit. Altfel, el va crede ca respectiva imagine nu are suficienta valoare. I.M.: Încerc pe cât pot sa acuz aceasta prejudecata. A privi sincopat, imperfect, artele vizuale e ca si când ai asculta cu întreruperi o simfonie de la final spre început.R.P.: Sunt autori care au pornit facând grafica si nu au abdicat de la ea, continuând sa se exprime în acest fel. Dar, recunosc, sunt zone, cum este grafica, spre exemplu, care, cel putin la noi, au putina vizibilitate. I.M.: Se deschid foarte rar expozitii de grafica...R.P.: Pe de o parte, grafica publicitara a înghitit mult din impactul pe care-l aveau expozitiile de grafica, pe de alta parte, exista totusi oportunitati în zona graficii de carte, unde, daca ai noroc de o editura preocupata de calitate, îti acoperi nevoia de exprimare prin acest mod. I.M.: De cât timp ai trecut si la pictura de sevalet?R.P.: Aproape în paralel cu grafica, am facut si pictura de sevalet si, în ultimii ani, evident, ponderea este în favoarea ei. Pur si simplu vroiam sa rezolv si în tehnica asta probleme ale plasticii: acorduri cromatice, tuse, materialitate s.a.m.d.I.M.: Nu cumva si un pic din convingerea ca... se vinde mai bine?R.P.: Probabil...Dar, mai ales posibilitatea de a ma exprima consistent pe suprafete mai mari, cu o cromatica mai bogata, si, în final, datorita impactului vizual mai mare.I.M.: Ce ofera în plus, artistului care expune, Occidentul?R.P.: Aproape nimic. Fiecare galerie are un public personal, atasat spatiului si, în acest fel, ar trebui sa expui la sute de galerii, pentru a putea aduna cât mai multi privitori si, implicit, publicitate. Cât priveste partea materiala, este, într-adevar, un avantaj, determinat de diferenta economica. Civilizatia îsi spune si ea cuvântul în privinta organizarii, a spatiului de expunere, a dotarilor tehnice s.a.m.d.I.M.: Unde ai fi dorit sa expui în România si nu s-a întâmplat înca?R.P.: O sa dau un raspuns, dar nu multi cititori vor fi vazut acel spatiu, astazi o amintire mai ales a artistilor: Galeria Noua din fostul sediu al UAP, de pe prelungirea bulevardului Dacia.I.M.: Mi-l amintesc, am vazut câteva expozitii eveniment pentru anii ’70, una din ele foarte vie în memorie era a lui Serban Gabrea...R.P.: Era un spatiu foarte generos, cu lumina de zi exceptionala, camere înalte de tipul cladirilor vechi interbelice care primeau si respirau cultura.I.M.: Ai expus acum la Galeria Orizont, galerie de altfel de traditie, din pacate, cam deteriorata de invazia de kitsch din extremitatea ei. De ce ai ales-o?R.P.: Nu prea am avut de ales. UAP are câteva sali mari si late: Simeza, Orizont, Galateea si Caminul Artei si peste 2000 de artisti plastici numai în Bucuresti... Sunt foarte multe solicitari de la toate sectiile, dar mai ales de la pictura, asa ca este, cum s-ar spune, „bataie“ pe ele.I.M.: Din fericire, mai sunt si galeriile particulare, spre care din ce în ce mai multi artisti îsi îndreapta atentia. R.P.: Sunt perfect de acord, am asemenea intentii în viitorul apropiat.I.M.: Rares Pantea, este bine asezata valoarea în artele vizuale românesti?R.P.: Grea întrebare, greu de raspuns la ea. Cine ar trebui sa aseze lucrurile pe un fagas coerent nu are forta materiala sa o faca, respectiv criticii de arta asociati cu galeristi si poate împreuna cu unii colectionari, în asa fel încât sa se separe un pic lucrurile facute superficial si empatic si sa se limpezeasca în acest fel eterna si totodata necesara „scara de valori“. Aceasta „scara de valori“ este determinata oare de cote? Cotele cine le stabileste? Exprima ele nemijlocit valoarea? I.M.: Nicidecum. În unele cazuri, nu putine, cota înseamna gustul colectiv, într-un cuvânt, ceea ce se cere si se vinde. De ce are pictura pe care o faci transparentele tuturor nuantelor de miere? R.P.: Îmi place foarte mult sa lucrez cu ocruri, rosuri, combinatii de auriuri...I.M.: Într-un cuvânt, culori calde. Pluteste, de asemenea, un mister încarcat si de compozitia extrem de echilibrata, i-as spune chiar simetrica...R.P.: Îmi place sa construiesc imaginea cât mai armonic, sa degaje siguranta si complexitatea gestului simplu. I.M.: Picturile de la Orizont sunt, prin personajele care abunda, si lectii de meditatie. Îti plac povestile?R.P.: Îmi place sa traiesc povestile si sa le recompun dupa propriile experiente. Eu surprind personaje în diferite activitati, ele ma surprind pe mine si asa convietuim la nesfârsit...I.M.: Îti doresc si eu o ,,convietuire“ cât mai lunga!