Sari la conținut

Bach pe lânga blocurile din Vltava

articol aparut in Cultura, nr. 153 din 2007-12-13
» cultura cultura spectacolului »
Autor: Cristina Rusiecki
Cei patru îsi fac aparitia pe scena: Razvan Mazilu, dansatorul si coregraful spectacolului (alaturi de israelianul Amir Kolben); Monica Petrica, solista a Operei Nationale din Bucuresti; actrita Coca Bloos, reprezentanta teatrului în spectacol; C.R.B.L. cu bratele inscriptionate, care, stupoare!, danseaza break pe muzica lui Bach în „Block Bach“, spectacolul Teatrului Odeon.

Doar ca de data aceasta nu publicul bucurestean traieste obisnuita surpriza, ci acela din Praga, asezat pe scaunele de piele din luxurianta Lanterna Magika, sala de dans contemporan a Teatrului National din Praga. Evenimentul este organizat de Institutul Cultural Român cu prilejul Zilei Nationale a României, ca raspuns al Saptamânii Culturii Cehe gazduite anul trecut de Teatrul Odeon la Bucuresti.

Publicul praghez, mai retinut în general decât cel românesc, reactioneaza cald, indiferent ca e personal diplomatic invitat, tineret ceh sau spectator specialist, cum e cazul Kamilei Cerná, critic de teatru, care, initial surprinsa de alaturarea muzicii lui Bach cu miscarile dansului contemporan, apreciaza ideea spectacolului: „mixtura se dovedeste posibila. Pe mine m-a tulburat legatura cu blocul. A fost foarte puternica. Recunosc, legatura cu muzica lui Bach a parut la început bizara, dar apoi m-a impresionat puternic.“ Cronicar si organizator de festivaluri, Kamila Cerná adauga ca exista spectacole de dans contemporan si în Cehia dansate pe muzica clasica, dar nu pe Bach. De altfel, spectacolul cel mai interesant vazut în ultimii doi ani în Cehia i s-a parut, alaturi de „Gaura neagra“, pe un text contemporan ceh, de teatru absurd, cu mult umor si excelent jucat, „Titus“, opera foarte bine facuta, cu scenografie moderna, dar pe muzica de Mozart, cu actorie si interpretare fabuloase. Cam cum este si provocatorul fundal video realizat de Dan Gontz în „Block Bach“. 

Evenimentul se lasa cu petrecere. Succesul se sarbatoreste în foyer. Artistii sunt repede anturati de public, apreciati, felicitati. Razvan Mazilu si Monica Petrica, pentru gratie si performanta, Coca Bloos, pentru expresivitate, umor si tristete în acelasi timp. Publicul adolescent misuna în jurul lui C.R.B.L. care explica, arata, demonstreaza cu diferite miscari si da autografe. Evident, e în verva: „A fost foarte frumos «Block Bach» la Praga. Am vazut ca sala a fost plina. Dupa spectacol am auzit numai vorbe bune, oamenilor le-a placut“. Explicatia e simpla: „Avem si combinatia asta de break dance cu dans contemporan si balet si muzica de Bach, o combinatie destul de controversata. Lumea poate se asteapta sa vada altceva, la început nu stie despe ce e vorba.“ Întrebat cum se simte C.R.B.L. pe muzica de Bach, raspunde fara sa clipeasca: „Foarte bine. De la bun început a fost o provocare si acum e bine. Deja vreau sa fac pentru mine niste remix-uri la piesele lui Bach pe niste beat-uri de street dance pentru ca am vazut ca suna foarte O.K. Chiar în muzica aleasa pentru acest spectacol sunt câteva fragmente foarte frumoase care merita remixate“.

Evenimentul teatral a fost reusit, dat timpul e scurt. Praga, unul dintre cele mai frumoase orase europene, ramâne în urma. Publicul ceh a fost încântat de performanta artistilor nostri. Artistii români au fost miraculati în fata splendorilor orasului.  Coca Bloos se entuziasmeaza: „Praga - o esenta într-un flacon, pe care, de ce nu, trebuie sa-l porti cu tine. Îti încânta sufletul. Praga, pe drept cuvânt, capitala europeana: cult pentru istorie, respect pentru traditie, oameni amabili si zâmbitori, ospitalieri si rezervati - civilizati. Liniste, curatenie, tineri voiosi si frumosi, turisti în cautarea strazii Aurarilor sau Alchimistilor sau a casei lui Kafka sau… «Block Bach», o permanenta binefacere, o bucurie. Liniste pentru suflet si pentru trup. L-as juca oricând si oriunde. Esenta pe care o port cu mine din clipa în care am primit flaconul. O reverenta pentru Bach si Odeon.“ 

Echipa spectacolului a demonstrat din nou ca traditia se poate plia si peste cultura de cartier. Ca, în functie de gradul de creativitate (în cazul acesta, mare, trebuie sa recunoastem!) muzica lui Bach suna bine si în spatele energetismului si miscarilor specifice ale esteticilor de la bloc.

Sfârsitul nu poate fi decât o discutie cu directoarea Teatrului Odeon, Dorina Lazar:

Cristina Rusiecki: Multumita doamna directoare de aceste doua zile scurte, dar eficiente?



Dorina Lazar: Îmi pare bine ca s-a facut acest turneu. El încheie un an fructuos. Am facut socoteala azi dimineata ca am umblat în cinci tari cu „Block Bach“, „Un tango Mas“, „Cinci piese scurte“ de Ionesco: la Paris, în Israel, în Italia, în Ungaria, aici la Praga. Într-un fel, e ca un raspuns la saptamâna ceha pe care a organizat-o Teatrul Odeon. Si lucrurile sper sa nu se opreasca aici. M-am bucurat ca am avut succes. Mi s-a explicat ca publicul din Praga este unul îndeobste retinut si nu se manifesta cu chiuituri. În seara aceasta s-au auzit chiar si entuziasme verbale si opiniile spectatorilor de dupa reprezentatie au fost extrem de pozitive. Ma bucur nespus ca s-a întâmplat asa.



C.R.: Cum va explicati succesul lui „Block Bach“ oriunde s-ar duce?



D.L.: Eu cred ca au coroborat toate spre succesul acesta: Bach, Bach si iar Bach, dupa aceea Alexandru Dabija, cu structurarea spectacolului si, în mod evident, Razvan Mazilu si Monica Petrica. Razvan are un mare merit în deschiderea catre dans a Teatrului Odeon si ma bucur grozav ca el e al nostru. Cei doi fac un cuplu perfect de dansatori în clipa de fata. Acesta e secretul succesului.



C.R.: De vreo zece ani sustin sus si tare ca Teatrul Odeon este teatrul cu cel mai coerent program din tara? Dumneavoastra recunoasteti?



D.L.: Încercam sa avem si coerenta si, în acelasi timp, diversitate în repertoriu. Dupa spusele criticilor si dupa cum vine lumea la noi, se pare ca suntem pe drumul cel bun.