Sari la conținut

Europarlamentare si referendum

articol aparut in Cultura, nr. 152 din 2007-12-06
» cultura cultura politica »
Autor: CATALIN STURZA
- cum am cazut (doar cu un picior) prin falia sistemului electoral -
În Grecia antica, cei care nu aveau drept de vot erau fie straini (metoikoi sau meteci), fie sclavi, fie femei. Erau, altfel spus, locuitori ai cetatii fara a fi, pe deplin, cetateni. În România zilelor noastre, sclavia s-a desfiintat de mai bine de un secol, iar femeile au, cel putin în fata legii, drepturi egale cu barbatii. Însa mai exista meteci, de cetatenie româna.

Pe 25 noiembrie, la alegerile pentru Parlamentul European, s-a întâmplat sa merg la o sectie de votare din sectorul 4 si sa nu particip la vot. Am votat la referendumul pentru uninominal, însa la europarlamentare nici n-am vazut buletinul cu candidati. Nu am avut voie, pur si simplu, sa votez. De ce? Pentru ca am aflat ca sunt un metec. Acest lucru s-a întâmplat în trei faze:

Unu. Am ramas fara cartea de identitate. Adica fara buletin. E un detaliu care nu intereseaza, în mod sigur, pe nimeni, însa e important pentru definirea statutului meu de semi-cetatean. Cu pasaportul si cu cartea de alegator în buzunar, nu m-am grabit sa-l refac, stiind ce e aceea birocratie la politie. Astept un buletin nou, însa mai dureaza. N-am avut nici o problema, nicaieri, cu pasaportul când a fost vorba sa ma legitimez. Toate datele sunt acolo, si codul numeric personal, si locul nasterii, si cetatenia, si culoarea ochilor. Merge si la plata impozitelor, si la paznici în uniforma, si la contracte de toate felurile, si la carduri si banci.

Doi. M-am hotarât sa votez. Nu vreau sa ies în frig, degeaba, stiind ca n-as avea nici o sansa sa votez, asa ca ma documentez. „Procesul electoral se va desfasura între orele 7.00 si 21.00. Alegatorii vor putea vota pe baza cartii de identitate, a cartii provizorii de identitate sau a pasaportului“ („Evenimentul Zilei, 25 noiembrie). Pentru siguranta, iau în buzunar si cartea de alegator.

Trei. M-am prezentat la sectia de votare. Însa, surpriza! Nici cartea de alegator, nici pasaportul nu sunt bune. Adica nu sunt bune pentru acest vot. „Se poate vota doar cu pasaportul diplomatic sau cu pasaportul de serviciu. Daca erati în strainatate, puteati vota si cu pasaportul turistic, aici însa, nu“, îmi explica un pusti. „Carte de identitate de ce nu aveti?“, ma ia la rost. „Pentru ca“, raspund. „De ce ma întrebati de cartea de identitate, când va prezint doua documente care îmi confirma identitatea? Dintre care cartea de alegator este facuta special pentru acest vot?“, întreb. „Pasaport diplomatic sau pasaport de serviciu. Cartea de alegator nu e buna. Nu puteti vota“.

Bineînteles, nu ma las. Vorbesc mai întâi cu seful de sala, care îmi explica acelasi lucru, sustinând ca au fost intens instruiti: fara pasaport simplu, doar carte de identitate sau carte de identitate provizorie. „Unde scrie asta? În ziare am citit cu totul altceva!“. Cer sa vorbesc cu presedintele circumscriptiei de sector. Cineva îmi face legatura, la telefon, cu un domn de la primaria de sector. Nu înteleg daca e sau nu presedintele de circumscriptie. Acesta îmi cere sa astept câteva minute, apoi îmi citeste, molcom, doua paragrafe din Ordonanta de Urgenta Nr. 1/2007:

„Art. III. (1) La alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European, dreptul de vot al alegatorilor resortisanti se exercita pe baza urmatoarelor documente:

a) în tara, pe baza cartii de identitate, a cartii de identitate provizorii sau a buletinului de identitate;

b) în strainatate, pe baza pasaportului diplomatic, de serviciu, simplu, temporar sau a titlului de calatorie ori pe baza cartii de identitate“.

„Resortisant“ e pronuntat în graba, mai mult e înghitit. Nu întreb ce e aia. „Deci fara nici un fel de pasaport“. „Nu, doar pasaport diplomatic si de serviciu“. „Cartea de alegator nu o pot folosi?“. „Nu, nu mai sunt valabile cartile de alegator“. „Si pentru referendum sunt valabile aceleasi reguli?“. „Dumnezeu stie! Nu stiu ce e si ce nu e valabil pentru referendum“.

Aha! Urmeaza partea a doua. De ce n-as vota cel putin pentru referendum? Sunt trimis într-o alta sala, undeva, la subsol. Acolo nu mi se cere nici macar pasaportul. E suficienta cartea de alegator. „Care nu mai e valabila?“. Nimeni nu stie nimic despre asta. „Cum sa nu fie valabila, din moment ce exista?!“, izbucneste seful salii de la subsol. „De ce a mai fost, atunci, facuta?“. Just, de ce? Este trecut de 20.00, în ziua alegerilor si oamenii îsi mai pun, înca, aceasta întrebare. „Încercati la o alta sala, sus, sigur veti putea vota!“.

La o alta sala europarlamentara, primesc aceleasi explicatii. Instructajul s-a facut, se pare, serios. La ora 16.00, prezenta la vot, în Bucuresti, era de 13%. Si totusi, duminica seara, în Bucuresti, cu doua acte de identitate în buzunar, dintre care unul destinat special alegerilor, nu am putut vota. De fapt, am votat doar pe jumatate. Cu aceleasi doua acte de identitate, la aceeasi sectie de votare, într-o sala (cea cu referendumul) am fost recunoscut drept cetatean cu drept de vot, în cealalta (cea cu europarlamentarele), nu.

În concluzie, sunt un semi-metec birocratic. „Resortisant“ înseamna, în limba româna, „persoana fizica sau juridica apartinând unui stat, unui teritoriu aflat sub administratia altui stat“. Altfel spus, un fel de metec. Legea are o parere usor diferita: „prin „resortisant român“ se întelege persoana fizica sau juridica având cetatenia, respectiv nationalitatea româna potrivit legislatiei române“. Dupa împrejurari si facultati legislativ-electorale, o parte dintre români (în frunte cu subsemnatul) sunt fie meteci, fie resortisanti.