CinEdays 6, un festival balcanic de film
articol aparut in Cultura, nr. 152 din 2007-12-06» cultura cultura cinema »
Autor: Mihai Fulger
O invitatie la Festivalul Filmului European CinEdays din Skopje este greu de refuzat. Mai întâi, pentru ca nu ai prea des ocazia sa vizitezi Macedonia, chiar daca, teoretic, facem parte din aceeasi regiune. Mai apoi, pentru ca, în calitate de comentator cu pretentii de specialist într-ale filmului, esti – sau ar trebui sa fii – curios sa vezi cum arata atât productia cinematografica macedoneana, cât si un festival organizat acolo. Asa se face ca, la mijlocul lui noiembrie, am aterizat la Skopje (al carui aeroport, apropo, este cam a zecea parte din Otopeni) la fel de pregatit ca si când as fi ajuns în Bangkok sau în Johannesburg. Totusi, scurta mea sedere în orasul strabatut de râul Vardar a fost scutita de peripetii mai putin placute, deoarece, ca invitat al festivalului (si înca unul care nu întelege o iota din idiomul bastinas), am fost însotit pretutindeni de un reprezentant al echipei organizatoare. Ajungând la capitolul lingvistic, trebuie sa spun ca m-am simtit foarte stingher si... nebalcanic cam în toate conversatiile informale de acolo: oamenii locului si ceilalti invitati (sârbi, croati, bulgari s.cl.) vorbeau fiecare pe limba lui si, culmea, toti se întelegeau, în timp ce eu parca eram pe alta lume.CinEdays a ajuns la a sasea editie, însa se pare ca de abia anul acesta a devenit un adevarat festival de film, cu o competitie – în care a figurat si „California Dreamin' (nesfârsit)“ al lui Cristian Nemescu – si mai multi invitati internationali. Noul cinema românesc a avut, normal, un loc de cinste în cadrul evenimentului, care s-a deschis chiar cu „4 luni, 3 saptamâni si 2 zile“ de Cristian Mungiu. În plus, „Hârtia va fi albastra“ al lui Radu Muntean a fost prezentat în cadrul sectiunii „Balkan Link“. Organizarea festivalului a dovedit, din pacate, si câteva... balcanisme: multe filme au avut subtitrari doar în macedoneana, unele evenimente anuntate în program au fost anulate, selectia a fost facuta de o actrita etc.Nu pot sa ma pronunt asupra premiilor deoarece, participând doar la patru zile din festival, mi-au scapat multe filme din competitie. Sunt însa bucuros ca premiul „Steaua de argint“ pentru cel mai bun regizor i-a revenit unui autor pe care l-am descoperit cu încântare vara asta, chiar la un festival românesc (IPIFF): cineastul turc Nuri Bilge Ceylan.Dintre evenimentele speciale la care am participat, trebuie sa amintesc atelierul tinut de Paul Hyett, cunoscut specialist în machiaj si efecte speciale. Un adevarat artist al metamorfozelor cinematografice, el a lucrat la numeroase filme de groaza, dar nu numai („The Descent“, „London to Brighton“, „Doomsday“, „The Mutant Chronicles“ etc.). La Skopje, Paul Hyett ne-a demonstrat „pe viu“ cum poate fi desfigurat complet – astfel încât sa para de o hidosenie autentica – un cap uman cât se poate de normal. A existat si o masa rotunda despre „Imagini balcanice“, dar nu pot sa spun ca am iesit mai câstigat dupa aceasta dezbatere.Dintre filmele noi pe care le-am vazut în competitia CinEdays 6, cel mai mult m-a impresionat „Fresh Air“ (Ungaria, 2006), scris si regizat de sotii Agnes Kocsis si Andrea Roberti. Vadit influentati, narativ si stilistic, de Iosseliani, dar si, cromatic, de Almodovar, cei doi cineasti prezinta, realist si onest, povestea simpla a unei mame si a unei fiice care încearca – fiecare prin metodele sale – sa evadeze dintr-o viata de rutina. O tragicomedie fermecatoare despre imposibilitatea comunicarii într-o societate dezumanizanta.O alta surpriza placuta, de aceasta data din afara competitiei, a fost „Deux jours à Paris“ (Franta / Germania, 2007), al doilea lungmetraj (dupa „Looking for Jimmy“ din 2002) realizat de actrita Julie Delpy. Marion (Delpy), o fotografa franceza stabilita la New York, îsi viziteaza parintii, artisti 68ards, împreuna cu noul iubit, designerul american Jack (Adam Goldberg). O comedie intelectuala în buna traditie a lui Woody Allen, la care râzi cu lacrimi, se transforma treptat într-un emotionant film de dragoste despre un cuplu în criza. Socul cultural – foarte comic – pe care îl traieste Jack, strain într-o tara straina, cedeaza subtil locul unei meditatii cu semnificatii universale.Productia cinematografica macedoneana se afla, din nefericire, la pamânt. Singurul cineast celebru produs de aceasta tara, Milcho Manchevski (autorul remarcabilelor „Before the Rain“ si „Dust“), traieste la New York, iar noul sau film, „Shadows“, ruleaza înca în cinematografe, asa ca nu a putut fi prezentat la CinEdays. În schimb, tara-gazda a fost reprezentata în competitia festivalului de Aneta Lesnikovska, debutanta cu „Does It Hurt?“ (de fapt, o coproductie Macedonia – Olanda). Totusi, exista sperante si pentru cinematografia locala, iar unele vin chiar din... România, unde sunt scoliti câtiva dintre tinerii regizori, scenaristi si operatori macedoneni. Unul dintre acesti cineasti promitatori este Ilija Piperkoski, student la sectia Comunicare Audiovizuala din cadrul UNATC Bucuresti, care a prezentat, chiar în închiderea CinEdays (dovada ca exista mari asteptari de la el) un documentar realizat în tara noastra. „Eu, viata mea si unele lipsuri“ este povestea lui Dragos Dumitru, un tânar de etnie româna, viitor actor, care pleaca sa-si caute tatal; acesta l-a parasit de mic pe baiat, lasându-l în grija unei mame alcoolice si cu grave probleme psihice. Regizorul se opreste întâi asupra relatiei fiu-mama, vazuta si din perspectiva vecinilor si a rudelor, apoi porneste la drum împreuna cu protagonistul, pentru a regasi parintele stabilit între timp în Cluj, unde si-a întemeiat o noua familie. Un documentar emotionant, în pofida câtorva elemente artificiale, care merita sa intre si în atentia festivalurilor autohtone.