Vedute de Medias
articol aparut in Cultura, nr. 152 din 2007-12-06» cultura ars combinatoria »
Autor: Cornelia Maria Savu
Nu doar o formula retorica des folosita, zisa „în cultura si provincia e capitala“ are si acoperire în fapte. Adica, nu de putine ori adevereste cariera de exceptie a unor creatori care, din varii motive, îsi împlinesc opera (sa nu ne sperim de cuvânt) departe de agitatia si clasamentele itite sub autoritatea „de Bucuresti“.Într-un loc multicultural, vegheat de vestigii medievale care, sub umbra Turnului Sasilor, se îngemaneaza cu „noile cuceriri“ ale prezentului, traieste si lucreaza un artist a carui originalitate e recunoscuta national si se bucura si de cota internationala, Vasile Popescu. Un artist din Medias cu vocatia prieteniei si a mecenatului, care îi vizeaza mai ales pe cei tineri. Unul dintre cei mai importanti acuarelisti din România.Vasile Popescu a început sa iubeasca aceste „culori de apa“ din copilarie, când a primit în dar o cutie (începuta) cu acuarele Castell Faber. Era elev în clasa a IV-a, a ilustrat fabula „Lupul si melcul“, spre deliciul colegilor. Pe la 14-15 ani, membru al „Clubului de Pictura“ din Sibiu, a încercat si pictura în ulei, dar n-a fost multumit de rezultate. S-a întors la acuarela, la adevarata vocatie. „Acuarela e spontana. Trebuie sa ai mare rapiditate si, mai ales, trebuie sa te împrietenesti cu apa, s-o stapînesti sau, macar, sa te duci dupa ea“, crede artistul care si-a pus semnatura, pâna acum, peste mai bine de o mie de lucrari. Serii dedicate florilor, peisajelor, portretelor. Si ilustratii de carte care cuceresc prin originalitate si tehnica bine stapânita.În casa galbena de la Medias, cu un superb câine ciobanesc pe trepte, Vasile Popescu a adunat o impresionanta, unica biblioteca dedicata artei în care exceleaza. „Am învatat limba engleza pentru a cerceta si studia tehnicile acuarelei, începând cu cele chinezesti. Un studiu migalos, de initiere, care dureaza ani. Apoi tehnica americana, de fapt, anglo-saxona, caci acestia au dezvoltat pîna la perfectiune ceea ce se numeste astazi tehnica acuarelei. Din pacate, prea putin experimentata la noi“, ne-a spus artistul care îl recunoaste pe Constantin Gavenea drept maestru si model al întregii sale cariere. „Cine i-a vazut retrospectiva 1982-1984 de la Sala Dalles din Bucuresti si-a putut da seama ca e cel mai înzestrat dintre acuralestii români si un mare artist despre care, pe nedrept, se vorbeste prea putin în ziua de azi“.În atelierul sau din Medias, Vasile Popescu îsi urmeaza maestrul în perfectionarea tehnicii „ud pe ud“. În care, dupa cum afirma ca experimentat acuarelist, „nu trebuie sa crezi niciodata ca ai gresit, ci sa-ti schimbi perspectiva rapid, pentru ca apa îti ofera posibilitati infinite, depinde cum ataci hârtia“.În lucrarile sale, artistul „mixeaza“ tehnici anglo-saxone cu suportul oriental pentru apa si culori – hârtie japoneza si chinezeasca. Experimentele mai noi „ataca“ si hârtia frantuzeasca. Un rasfat de textúri fine, matasate sau poroase, pune în evidenta surprinzatoare peisaje de iarna din jurul Mediasului, din Muntii Apuseni, din zona Sibiu-Sighisoara. Inspirate de natura strabatuta la pas, dar si de poemele si filosofia lui Lucian Blaga, cu al sau „Spatiu mioritic“, si de poezia lui Bacovia. Rasplatite cu premii la bienalele din anii '80 si foarte bine primite, de catre critica si public, la personala din decembrie 1998. De altfel, lucrari ale lui Vasile Popescu se afla în colectii particulare din tara, Europa si SUA. Personala sa din Ungaria (Sopron), din 2000, deschisa într-un spatiu cultural în care grafica si acuarela sunt arte vizuale de top, a fost considerata drept un veritabil eveniment.Editorii, scriitorii si jurnalistii reuniti anul acesta, la început de noiembrie, la a noua editie a „Galelor APLER“ de la Câmpina, au fost impresionati de expozitia „Flori pentru Anouk“, pe care artistul a dedicat-o primei sale nepoate, nascuta la Seattle, si de lucrarile pe care Vasile Popescu le-a oferit premiantilor alesi de un juriu de profesionisti ai pietei de carte românesti.Implicat în viata (multi)culturala a orasului în care locuieste, artistul e, cum spuneam, un mecena pentru grupul TAM-TAM (Tinerii Artisti din Medias), sustinându-le, cu generozitate, experimentele. Care, în curând, vor fi gazduite de galeria cu acelasi nume amenajata acum de Vasile Popescu în centrul burgului transilvan.