Sari la conținut

Ministerul bisnitei cu arta contemporana

articol aparut in Cultura, nr. 152 din 2007-12-06
» cultura cultura vizuala »
Autor: Adina Zorzini


Pe 1 noiembrie a.c., la galeria H’art din Bucuresti a avut loc un protest la care au participat peste patruzeci de artisti contemporani, trei proprietari de galerii de arta private, un critic de arta si mai multi jurnalisti.

De ce-ul?

Protestul a vizat ultima sesiune de achizitionare a unor „lucrari de arta plastica româneasca“ (în valoare de 500.000 de euro), organizata de Ministerului Culturii si Cultelor (MCC). De ce?

Pentru ca procesul de achizitie initiat de MCC si asistat de board-ul Muzeului de Arta Contemporana a României (MNAC) a urmat/urmeaza un protocol de achizitie atât falacios cât si ridicol, escamotat în spatele sintagmelor „competenta profesionala si probitate morala“. De ce?

Pentru simplul motiv ca la sesiunea de achizitie, care s-a încheiat la data de 2 noiembrie a.c., nu au putut participa decât fie artistii contemporani în viata (probabil la atât se rezuma în acceptiunea MCC-ista arta contemporana), fie mostenitorii directi ai acestora (adica rudele de gradul I ai unor eventuali artisti, în acelasi timp, contemporani si morti).

Dincolo de aceasta imensa gafa procedurala, mai exista o greseala fatala în sirul achizitiilor de erori al MCC: anume achizitia lucrarilor în sine, care s-a efectuat pe baza vizionarii unor poze „referitoare la lucrarea/lucrarile propuse spre achizitie“, nu a lucrarii/ lucrarilor propriu-zise si pe baza CV-urilor candidatilor. De ce?

Poate datorita faptului ca institutia MCC functioneaza înca, cel putin atunci când vine vorba de artele plastice la români, într-o logica stahanovista care trebuie dublata si prin kilogramele de capodopere produse de autorii achizitionati.

Cine-le?

În aceasta complicata ecuatie, o alta problema, la fel de importanta ca De ce? este Cine?.

Anume, cine sunt membrii comisiei de evaluare a lucrarilor? Ei bine, asta numai MCC-ul stie. Iar MCC-ul a ales sa pastreze tacerea asupra identitatii lor, în pofida faptului ca fondurile care acopera costurile de achizitie (cei 500.000 de euro) sunt, la origini, ai contribuabililor.

Apoi, un alt cine intervine în discutia asupra artistilor participanti la selectie: cine sunt ei (?), având în vedere faptul ca procentul majoritar al artistilor contemporani în viata, din România, a semnat pentru retragerea lor din „afacerea achizitia“. Din nou, numai MCC-ul stie.

V-ati lamurit ca totul e neclar?

Siragul de perle ministeriale extrase din anuntul facut public pe site-ul MCC-ului ar putea continua, însa, în principiu, acestea sunt gafele de capatâi.

Iar daca înca nu v-ati lamurit ca totul e neclar, iata un argument de încheiere: prin sintagma „lucrari de arta plastica româneasca“ se banuieste, dar nu se stie sigur daca se poate întelege o referire la lucrarile artistilor tineri din România, la care facea trimitere într-un discurs public domnul ministru Iorgulescu, atunci când vorbea despre o investitie substantiala în promovarea artei contemporane, care sufera de un deficit de vizibilitate.