Alegeri cu tuica si sperietori
articol aparut in Cultura, nr. 151 din 2007-11-29» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: CATALIN STURZA
Campaniile electorale pot fi bune sau proaste, inventive sau banale, inteligente sau de-a dreptul stupide. În functie de posibilitati si bugete si, nu în ultimul rând, în functie de alegatorii-tinta.
Ceea ce am vazut, pâna acum, în România nu straluceste, ce-i drept, la capitolul creativitate si inteligenta. Însa felul cum au încercat partidele sa câstige voturi pentru alegerile europarlamentare din 2008 bate toate recordurile stupiditatii. Unele idei au fost de-a dreptul atroce. Conservatorii, de exemplu, au încercat sa-si bage alegatorii în dementa, sa-i scuture rau de tot. Au ales o fotografie cu chipul unei batrâne, stafidit, crapat, deformat, cu un ochi spalacit, deschis, si cu altul gol si semiînchis, înfundat în straturile de piele - ma rog, o femeie foarte batrâna, cum vezi de multe ori prin satele românesti. Dedesubt, sloganul: „Prea multa nedreptate în România! Stop nedreptatii“. Voteaza Partidul Conservator, desi nu e clar cum va lupta acesta cu nedreptatea si cum intentioneaza sa stopeze, eventual, din fotoliile Parlamentului European, biologia.Cel mai tare m-a dezamagit, însa, Partidul National Liberal. M-a facut s-o iau la fuga de-a dreptul. La chioscul de campanie PNL din cartierul meu, în Berceni, se dadea tuica si se asculta la maximum muzica populara. As putea întelege ca tuica ar fi o asumare curajoasa, autoironica (oh!) a scandalului Remes. Însa ce treaba au, sub acelasi cort de campanie, muzica populara non-stop si liberalismul? De când au devenit liberalii populari, de când îsi atrag oamenii cu trucurile ieftine si rudimentare din arsenalul Partidului Social Democrat? Nu stiu pentru cine erau acea tuica rasuflata si acele laute schingiuite, însa pentru alegatorii PNL de pâna în 2004, cu siguranta, nu!