Sari la conținut

Deschis agentie matrimoniala corporate, cautam pensionari

articol aparut in Cultura, nr. 151 din 2007-11-29
» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: CATALIN STURZA
Descopar, pe un site, o reclama pentru pensii private obligatorii. Nici o noutate aici, pentru ca e plin Internetul de publicitate pentru pensii private. Însa nu e o reclama oarecare: este vorba de o adevarata agentie matrimoniala, ascunsa în spatele unei reclame.

„Alege-ti acum consultantul ING pentru pensiile private obligatorii“, ne îndeamna banner-ul. Introduci, mai întâi, printr-un meniu, orasul si judetul care te intereseaza, apoi dai click pe butonul: „Afiseaza consultantii“. Pe ecran se desfasoara lista de adjuvanti intens antrenati din orasul tau. Foarte probabil, în fiecare oras vei gasi câteva sute de oameni, asa ca e nevoie de alte criterii ca sa te hotarasti.

Acum urmeaza partea matrimoniala. Vrei un consultant mai tânar sau preferi sa stai de vorba cu unul mai batrâior? Poti sa restrângi cautarea în functie de vârsta: 18-30, 30-50,
> 50. Daca, totusi, te vei simti mai bine în compania unei femei decât în cea a unui barbat, sau invers? Poti sa alegi sexul consultantului (doar M si F!). Însa viitorii pensionari pot fi, de pe acum, foarte nazurosi. Asa ca e nevoie de un alt criteriu: reteaua de telefonie a consultantului, pentru a nu forta, probabil, clientii sa consume prea multi bani la telefon. Si daca tinerii viitori pensionari abia pasesc în viata si sunt, prin urmare, copii ai generatiei Internet? Sau daca, dimpotriva, pustii teribili sunt ceva mai trecuti si urasc pâna si umbra difuza a tehnologiei? Compania de asigurari & banci s-a gândit si la asta: preferati cu mess sau fara mess?

Prin urmare, consultantul meu ideal este, sa spunem, o femeie din Bucuresti, cu vârsta între 18-30, abonata la compania mea de telefonie mobila si, obligatoriu, cu mess! Am introdus criteriile si am descoperit vreo opt pagini de tinere consultante gata sa raspunda oricând nevoilor mele (hmmm...). Fiecare Mirela, Ionela si Andreea are o fotografie, extrem de relevanta, desigur, în quest-ul meu pentru consultantul ideal. Si nu numai atât! Consultantii si consultantele au o lista întreaga de date personale: hobby-uri (tenis de câmp, poze, calatorii, design de interior), adresa de messenger si numar de telefon mobil. Se însira, lejer, pe ecran: fara sa-mi fac vreun cont, fara sa trec vreun test psihiatric, fara nimic. Nu-mi ramâne decât sa introduc adresa pe lista mea de Yahoo sau sa formez un numar de telefon, si discutiile întinse pot sa înceapa!

De ce am totusi nevoie de un consultant blond, de sex feminin, de 24 de ani (greutatea nu e, totusi, specificata), pasionat de design de interior si disponibil, oricând, pe mess? Si de ce oricine are posibilitatea, printr-un simplu click, sa gaseasca numarul de telefon al unui consultant blond, de sex feminin, si sa-l sune la unu noaptea, discutând sau nu probleme legate de pensiile private obligatorii? Ce garantie primeste consultantul de sex masculin sau feminin ca acolo, pe Internet, nu sunt sute si mii de glumeti, maniaci, obsedati, nebuni de legat adânc miscati si intens motivati de posibilitatea de a intra, atât de usor, cu picioarele în intimitatea unei alte persoane, blonde, satene sau brunete?

Înteleg ca acesti consultanti nu sunt angajati ai grupului de asigurari ci sunt colaboratori, freelanceri atrasi de oportunitatea de a mai câstiga, în acest fel, un ban. Cu ce drept dezvaluie, prin urmare, o companie privata datele personale ale unor cetateni particulari? Cum le garanteaza respectiva companie protejarea intimitatii, în cazul în care, foarte probabil, colaboratorii se vor pricopsi cu o cultura de nebuni?

Si la ce buna, în final, toata aceasta agentie matrimoniala? Pentru a le arata clientilor cât de prietenosi sunt cei de la ING? Pentru a le oferi un imbold suplimentar în directia alegerii bune? Pentru a le multumi, printr-un bonus, ca au ales asa cum trebuia?

Ma întreb ce bonus primesc, pe de alta parte, consultantii cu poza, numar de telefon, hobby-uri si adresa de messenger pe Internet. E foarte ciudat ca o gramada de indivizi au acceptat o asemenea afacere, din multe puncte de vedere paguboasa. Poate ca nu i-a anuntat nimeni ca vor fi „exponate în vitrina“ sau poate ca n-au avut, înca, prilejul sa afle, pe piele proprie, ca datele personale nu se dau la straini.