Înainte de „triumful“ nationalei
articol aparut in Cultura, nr. 151 din 2007-11-29» cultura cultura sportului » venind din iarba
Autor: CORNEL DINU
Când vor aparea aceste rânduri, campania de calificare pentru „Euro austro-elvetian“ îsi va fi stins luminile. Jocurile s-au terminat si interesul va fi acaparat doar de tragerea la sorti a preliminariilor campionatului mondial, din Africa de Sud. Tarâm prea putin cunoscut si palpat de fotbalul mapamondului. Dar pentru ca Sep Blatter, presedintele F.I.F.A., este un fin ambasador pentru pretutindeni, s-a hotarât sa se joace acolo. De fapt, o premiera de destelenire a fotbalului.La Sofia, în penultimul meci al grupei noastre, s-a anuntat un adevarat razboi balcanic. Si n-a fost mai deloc. Prin felul în care au evoluat, lipsiti de rautate, „tricolorii“ au ratat prilejul punerii la punct, pe teren, a obrazniciilor si chiar idioteniilor propagate în presa, în timp, de... aromânul Stoicikov. Si au pierdut o miza pe care nu o întâlnesti mereu. Iar atunci când aceasta se pune în iarba jocului, animata de respect pâna la sacrificiu al interesului si de mândrie nationala, trebuie sa o adjudeci. N-a fost asa, si te întrebi, iarasi, daca nu cumva celula valaha a tinerilor de azi, fie ei si fotbalisti de valoare, nu este si mai slaba?... Am fost înfrânti chiar pasnic, zgomotele presei si de la ei si de la noi, precum si strigarile tribunei de pe „Vasil Levski“, lasându-i destul de indiferenti pe ai nostri. A fost doar o altercatie, la începutul minutelor oficiale, între capitanul nostru, Chivu, si temperamentalul Martin Petrov. A parut mai tare bulgarul, si ne-a dus gândul ca va urma un fel de cedare a Cadrilaterului, atât de sfânt marii regine Maria, fara vreun foc de arma. Apoi, în atâta vrajba fara rost, ni s-a strigat: „Tiganii!, Tiganii!“... Aberant si ignorant. Pentru ca nu avem nicio vina, nici noi, nici altii de prin preajma (chiar si ei) ca, acest trib nomad s-a asezat pe meleagurile si lânga vetrele noastre, atât de atractive, în pelerinajul lor. Mereu dinspre Est spre Vest, venind din Sudul si haurile Asiei. S-a raspuns, într-un fel, doar din tribuna, acolo unde „ultrasii“ deveniti acum... „tricolori“(!), au aprins torte si chiar s-au luat la bataie. Între ei, asa precum ne este obiceiul. Când ne ataca altii, nu reusim decât sa le dam o satisfactie uluitoare: în loc sa sarim pe ei, în apararea pamântului milenar, ne omorâm si mai abitir între noi!?... Halal comportament si... Sa ne fie de bine!În ceea ce priveste jocul propriu-zis, de dupa sau în timpul acestor paruieli cu vorbe de uluca balcanica, putine adevarate fapte de arme în focul, altfel atât de pasnic al disputei. Bulgarii au început în forta, mai mult prin golul reusit repede, dar nu si prin prestatie. Martin Petrov a centrat perfect, de lânga Ogararu, iar micutul Dimitrov a înscris cu capul, profitând de venirea si strângerea târzie a lui Rat, în spatele stoperilor nostri, care-l supravegheau pe longilinul pericol adevarat, vârful împins, Berbatov. Fiind în avantaj înca din acest început, bulgarii n-au mai amenintat real poarta noastra decât o singura data în aceasta prima repriza. Iar noi, desi angajarile verticale sau combinatiile de finalizare din mijlocul terenului au cam lipsit, am numarat trei situatii (doua Daniel Niculae si una Nicolita), din care puteam cel putin sa egalam. Chiar si asa, adica fara un ritm si o agresivitate corecta de joc, a platirii politelor pe tabela de scor. Dupa pauza, un „2 la 2“, în ceea ce priveste ocaziile. Ale lor, ce-i drept, mult mai mari: luftul lui Stelian Petrov de la 12 metri si neajungerea la timp a lui Berbatov, pe un „cross“, din dreapta, pe care scria – „gol“! De bun augur reintrarea, dupa atâta indisponibilitate, a lui Cocis. Fotbalist din clasa lui Dembrovski, din timpurile generatiei mele. De mult apuse la figurat si acum, la propriu. Se duc sub iarba gloriosii „fuorri clase“, ai anilor ’70...Cert este ca aceasta întâlnire a scos din nou în relief faptul ca nationala nu sta prea bine la capitolul rezistentei psihice. Adica, mai simplu apreciat, nu are înca alura de învingatoare, data de mentalitatile individuale ale componentilor sai de acum, dintre care doar patru, cinci, sunt într-adevar jucatori de top european. Ar mai fi de ales si de munca, pentru a conta pe o reprezentativa cu adevarat puternica. Timp ar fi, chiar de încercari. Si cu Albania, partida care înca nu a fost contabilizata, când îmi exprim aceste opinii. Sunt curios daca publicul va veni la ultimul eveniment major pe arena noastra traditionala, stadionul „Lia Manoliu“ sau „National“ – i se spune în ambele feluri – ce va intra în demolare. Si se anunta construirea unei alte arene, multifunctionale, în pas cu vremurile ce vin. Om vedea (!), dar sunt sceptic în ceea ce priveste timpul ei de realizare. Nici nu s-a anuntat ceva clar în aceasta privinta. Cu demolatul stam bine în toate. De la oameni si terminând cu miturile si cladirile. Construitul ne este aproape imposibil. Suferinta dezbinarii dacice, ne caracterizeaza si ne va mai urmari...Se mai asteapta, la prilejul cu Albania, un fel de sarbatoare fotbalistica. Capabila sa reînnoade firul întrerupt, cam opt ani, al prezentelor noastre la turneele finale. Cântari si artificii si, bineînteles, o prezenta masiva a suporterilor nationalei în tribune. Dupa aceea, la 2 decembrie, vom cunoaste grupa sortita la tragerile la sorti a grupelor turneului final din orasul înfratirii apelor, Lucerna. Se fac calcule sa intram în prima urna valorica. Usor compromise, dupa înfrângerea de la Sofia. Dar nu cred ca are prea mare importanta. Atât timp cât se stie ca elita reprezentativelor europene care ajung la acest nivel este teribil de echilibrata valoric. Doar Austria scârtâie din încheieturile valorice ale lotului pe care-l poate anunta. Sunt în criza certa si sunt în prima urna, chipurile, favorizata! Gloriosul „Wunderteam“ a fost undeva, tare demult...De aceea, cred ca ar fi mult mai bine – si cred ca asa se va întâmpla – ca Victor Piturca sa calculeze deja implantarea în prima distributie a tarii a câtorva jucatori valorosi si de viitor din tineretul lui Emil Sandoi. Ma gândesc la Ropotan, Torje, Bogdan Stancu si Deac (chiar daca joaca putin la „straina“ C.F.R. Cluj). M-am referit la jucatorii de la mijloc în fata, acolo unde avem nevoie sa mai înlocuim piesele care s-au dovedit lipsite de sclipire; în aparare nu este înca nevoie, fiind puternica, omogena si în culmea maturitatii fotbalistice. Da-i, Doamne, selectionerului, inspiratii de reusita în aceasta privinta!