În Polonia
articol aparut in Cultura, nr. 151 din 2007-11-29» cultura cultura memoriei »
Autor: DAN BERINDEI
Când am aterizat la Varsovia, unde nu mai fusesem de vreo patru ani, am gasit un nou aeroport, spectaculos fata de cel dinainte, în care cel vechi a fost integrat. De altfel, aerodromul se gaseste chiar la marginea orasului, aproape cuprins în el. Am strabatut Varsovia pâna în inima sa, în vechiul centru istoric, atât de admirabil reconstruit dupa distrugerea cumplita din anii celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Institutul de Istorie, unde am fost gazduiti, este situat într-o cladire impozanta, având în fata sa o întinsa piata. Pe seara ne-am plimbat prin strazi înguste, cu localuri si pravalii specifice acestui cartier amintitor al trecutului, animat de sute de tineri. În dimineata urmatoare, am plecat spre Bialystok cu un microbuz, într-o zi frumoasa, pe o vreme însorita. Si aici, ca si la noi – desi cam nu vedem si, mai ales, nu recunoastem acest lucru! – s-a construit si se construieste intens. Prin localitatile strabatute, „schimbarea“ este vizibila. Se lucreaza si la largirea soselei, aceasta tinzând a fi transformata în autostrada. Se succed, de asemenea, padurile, care ne apar aici îngrijite, priveghiate si mai ales nejefuite. Bialystok, la vreo 180 km de Varsovia, este un centru provincial, în partea de nord-est a Poloniei. Noile constructii sunt pretutindeni vizibile. Suntem gazduiti la Hotelul Central, în conditii „europene“. Universitatea nu este departe. Conducerea acesteia ne-a oferit cu multa ospitalitate localul sau pentru reuniunea Comisiei mixte de istorie româno-poloneza. Timp de doua zile, prin comunicarile prezentate si prin discutiile ce au avut loc, au fost supuse dezbaterii istoricilor polonezi si români relatiile dintre tarile noastre în perioada interbelica, atunci când atât Polonia cât si România îsi realizasera aspiratiile nationale si când mai mult de doua decenii ele au fost vecine nemijlocite. Dezbaterea a fost axata cu evidenta prioritate pe anii premergatori izbucnirii celui de-Al Doilea Razboi Mondial, atât de tragici prin consecinte pentru ambele tari. Comunicarile si discutiile au dezvaluit agresivitate si cinism de partea marilor puteri totalitare, indiferenta, necunoasterea ori slabiciunea marilor puteri democratice, tentative de rezistenta, iluzii, în ceea ce a privit state ca România si Polonia.Istoria comparata a României si a Poloniei în perioada interbelica, polonezii si românii la Congresul Natiunilor din Europa Centrala de la Roma (aprilie 1918), relatiile si întelegerile si tratatele lor bilaterale, raporturile lor cu Franta, criza cehoslovaca si pozitiile celor doua tari în aceasta privinta, oglindirea în istoriografia româna a relatiilor româno-poloneze din perioada pusa în discutie, relatiile culturale româno-polone în aceeasi perioada, Nicolae Iorga si Polonia între cele doua razboaie mondiale s-au numarat printre subiectele discutate. Dezbaterile au fost însufletite si au contribuit în ansamblu la o comprehensiune mai profunda a problematicii si perioadei analizate, în ajunul unei noi împartiri a Poloniei (toamna 1939) si a gravei lezari a hotarelor României (vara anului 1940). Schimbul reciproc de informatii si opinii s-a dovedit deosebit de util, mai ales datorita unei abordari corelate si comparate a problemelor, demonstrându-se înca o data utilitatea si necesitatea activitatii comisiilor mixte de istorie. Pe drumul de întoarcere spre Varsovia ne-am oprit la un castel al familiei Branicki, înconjurat de canale pe care pluteau ratuste salbatice, iar apoi am vizitat un alt castel, aflat în curs de restaurare, operatie pe care o initiase cu pasiune, pe contul sau, un om de afaceri din partea locului. Nu departe, o mica localitate cu o uriasa sinagoga-muzeu, amintitoare a unei populatii evreiesti exterminate în timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Am strabatut apoi o întinsa padure, pentru mine evocatoare, prin proportii si varietate, a vremurilor medievale, pe care am strabatut-o peste zece kilometri, pentru a reintra apoi în soseaua care ne-a dus înapoi la Varsovia.În ziua urmatoare, înainte de a ne înapoia în tara, am strabatut centrul capitalei Poloniei, oras echilibrat, cu bulevarde largi, cu un parc central, vechi si frumos, cu o succesiune de palate, inclusiv cel regal, restaurate ori mai bine zis refacute dupa nimicirea lor în razboi. Impresioneaza si multimea monumentelor salvate sau refacute si ne fac sa ne gândim la nepasarea noastra fata de vechile monumente ale Bucurestilor, distruse în perioada totalitara. Unde sunt monumentele regilor Carol I si Ferdinand, cel al lui I.C. Bratianu, cel al lui Lascar Catargiu si cel al lui Take Ionescu, care împodobeau, amintitoare si cinstitoare memoriei lor, Capitala noastra? Orice calatorie este si un prilej de meditatie si de comparatie..