Gaudeamus 2007
articol aparut in Cultura, nr. 151 din 2007-11-29» cultura cultura eveniment »
Autor: CATALIN STURZA & MIHAI IOVANEL
Un targ la infinit
Catalin Sturza: Tin sa remarc, în deschiderea oficiala a ostilitatilor, ca se împlineste fix un an de la primul nostru dialog din „Cultura“. Era despre Gaudeamus 2006, se intitula „Gaudeamus Machine“ si începea cam asa: LOCUL: Pavilionul Romexpo; MOMENTUL: 22-26 noiembrie (în cele ce urmeaza, accentul cade pe 22); ACTIUNEA: a XIII-a editie a Târgului International Gaudeamus, Carte de învatatura; PERSONAJELE: lumea literara, cu mici si mari. PERSONAJELE ABSENTE: Publicul cititor; DECORUL: Standuri de carte, carti, bannere, personaje din lumea literara, studiouri SRR (...), carti, 1-2 cititori în haine ponosite, un bar cu sandvisuri si apa minerala, revista târgului, TVR Cultural.
Am aflat ca, în anul care a trecut, am reusit sa patentam un gen eseistico-jurnalistic: dialogul, devenit marca înregistrata a revistei „Cultura“. Nu e rau! Propun, cu acest prilej, sa patentam, în anul care vine, si urmatoarele genuri filosofico-jurnalistico-literare: interviul, cronica de carte, editorialul, orice tableta pâna în 10 rânduri. Am putea sa depasim si planul – sase luni în loc de un an, ce zici, suntem în stare?Nu spun sa patentam si reportajul, pentru ca ne era prea lene, in the first place, sa scriem un reportaj, si de aia am hotarât sa ne punem în comun mintile si observatiile si sa facem un dialog. Ce a remarcat spiritul tau critic la Gaudeamusul de anul asta (tot prima zi am vazut-o, de aceasta data Miercurea Târgului a picat pe 21 noiembrie) – se pastreaza sau nu datele de anul trecut? Mihai Iovanel: A patenta = a chinui cu patentul. Poate la asta s-a referit cel care s-a referit la noi.Deci: ceva nou la editia de anul asta?Ieri (miercuri) stateam în Târg cu Robert Balan si ne întrebam unul pe altul despre ce s-ar mai putea scrie. Lansarea oficiala fusese praf în ochi si nu se putea cita nimic din ea; reducerile sunt la fel ca întotdeauna, adica la fel ca în timpul anului (vezi ofertele on-line sau pe cele din librarii, unde reducerile de 20-30% sunt curente). Cartile noi înca nu aparusera (poate vineri-sâmbata...). Nici editurile mici nu aparusera toate; cei de la standul Idea stateau cu ochii în soare asteptând pachetele, si ei erau cazul fericit: alte standuri erau cu totul si cu totul goale.Eu sugeram sa provocam un incident, ceva: par exemple, sa incendiem un stand, ca sa avem evenimentul/ despre ce scrie.Pâna la urma, Robert am vazut ca a rezolvat chestiunea, alocând jumate din articol conditiilor infecte de acces în Târg. Daca idiotii nu se gaseau sa instaleze santierul la intrarea în Romexpo, nu avea omul despre ce sa scrie...Deci, numai lucruri noi si inedite!Catalin Sturza: E o rezolvare foarte buna. Încep chiar mai înainte de santier, uite-asa: mergând spre Târgul Gaudeamus cu RATB-ul, faci o ora în autobuz, între Aviatorilor si Piata Presei Libere. În cazul în care ai noroc si te urci în autobuz. Poti sa mergi si pe jos, daca nu e burnita, grindina, lapovita sau ploaie. Sunt, oricum, un grad sau doua peste zero, asa ca nu e un sport recomandat. Apoi vezi un sir lung de oameni care serpuiesc (aici vine partea cu santierul) pe lânga niste macarale. Serpuiesc e descrierea fenomenului de la departare: de aproape, se poate spune ca mai degraba ei plescaiesc. Îsi fac drum prin noroaie, determinati sa ajunga undeva. Înainteaza cu atâta sârg într-un sir lung si morocanos, încât te minunezi cât de mare e vointa de a realiza diverse chestii a oamenilor! Proza mea poate sa continue: urmarind spiralele indiene, îti dai seama ca destinatia finala e, la orizont, cupola centrala Romexpo. Nu stii, însa, daca oamenii respectivi au venit toti sa cumpere carti. În difuzor urla anunturile unui târg pentru dentisti, un scaun si o freza la numai trei mii si ceva de euro, asa ca poate cetatenii au venit sa-si trateze cariile. Apropo de carii. M-a amuzat sa vad în Târg, la Gaudeamus 2007, niscaiva anticariate. De fapt, niste mormane de carti în stare critica, prin care niste scavengeri cotrobaiau de zor. Un stand se intitula „Depozitul de carte“, si venise cu o inovatie iepocala: niste cutii de carton jerpelite, în care erau aruncate carti. Întreb o domnisoara de la stand ce va sa însemne „Depozit de carte“. Ma priveste vexata: „Nu va înteleg întrebarea! E un depozit cu carti“. M-am ciocnit de multe alte standuri simpatice, poate ti le povestesc mai târziu. S-a ciocnit si ceva de mine: un robotel patratos, cu un cap de lemn, patrat de-a dreptul. Îl manevrau niste pusti, cu telecomanda, printre picioarele trecatorilor, si li se parea foarte amuzant. Robotelul avea vreo 20 de kile, asa ca m-a durut. Însa deviez. De ce vrei tu sa fie ceva exceptional la Târgul asta? Bine ca e Târg; seamana cu cel de anul trecut si cu cel din primavara trecuta si cu cel din primavara urmatoare? Cu atât mai bine: stie lumea unde sa gaseasca standurile! Humanitas si Rao în fata, Paralela 45 la dreapta, Polirom pe la mijloc, pe centru, Corint mai în spate, la stânga, vizavi de Curtea Veche – e extrem de usor! (continuare in pagina 18)(urmare din pagina 17)Mihai Iovanel: Si Tritonic – peste tot. Câte standuri au? Patru? Cinci? Si-or fi facut socoteala ca de la fiecare vor vinde cât ar fi vândut de la unul singur.Catalin Sturza: Poate nu se prinde lumea ca a cumparat de la aceeasi editura, ca au multe colectii si nu prea seamana copertele între ele. Oricum, am asistat la o lansare reusita la Tritonic, vreo 10 S.F.-uri în 20 de minute, si Michael Haulica ar putea sa se apuce de Divertis Show! Mihai Iovanel: Mda.Catalin Sturza: E un moderator foarte simpatic Mr. Haulica. Alte lansari n-am vazut în ziua respectiva, am aruncat un ochi peste programe dar nu m-a mai captivat nimic. La Humanitas, un torent de lansari, si vreo cinci oameni care vorbesc, prin rotatie, la toate. O fi si asta o strategie – dam cuvântul celor despre care stim sigur ca nu vor scapa prostii. Sau: ne fixam criticii si redactorii în constiinta târgului. Sau: daca ne întelegem bine, te premiem!Mihai Iovanel: Lasa ca nu poti fi sigur de nimeni ca nu scapa prostii. Anyway, e o sarcina pe care nu o invidiez deloc, aceea de a presta la lansarile din Târg. În primul rând, nimeni nu te asculta, chiar în cazul în care ai noroc si nu vorbesti de unul singur (am vazut mai multe lansari de felul acesta, cu unul-doi oameni în public: un cosmar!).Catalin Sturza: Si ajungem la capitolul organizare. Mi se pare ca, de ani buni, Târgul e astfel gândit încât nici editurile, nici lansarile nu ies în evidenta. Oamenii se plimba bezmetici de colo-colo; în partea de jos, unde sunt „barosanii“, se aglomereaza si se blocheaza culoarele, în timp ce în partea de sus, unde sunt „ceilalti“, e aproape pustiu. O observatie a Liviei, care ne-a facut cele mai multe dintre poze, pentru dosarul asta: nu exista garderobe! Daca nu cunosti pe nimeni de la vreun stand si nu ai unde sa-ti lasi lucrurile, te plimbi la nesfârsit cu haina pe tine, cu geanta în spinare si cu sacosele de carti, atârnându-ti de mâini. Si se presupune ca petreci într-un astfel de târg ore în sir, poate o zi întreaga, nu vezi asa, dintr-o privire, mii si mii de carti de la doua sute si ceva de edituri! Mihai Iovanel: E o operatiune destul de sporty, nu? Asta cu traseele prin Târg. Eh, ar trebui sa vii în fiecare zi, poate dai burta aia jos.Catalin Sturza: Am facut vreo 10 ture de Târg cautând standuri obscure, pentru ca editurile mici, spre deosebire de „reperele“ de la parter, nu-si pastreaza aproape niciodata acelasi loc. Cel putin, spre onoarea mea, n-am alergat în scopuri dietetice! Mihai Iovanel: Hai, lasa, ca nu mai spun la nimeni.Catalin Sturza: Si restaurantul ala unde lumea îsi umplea burdihanele era foarte trist. Arheo-comunist, la preturi de neo-U.E. Altfel, mi-am descoperit editurile mele favorite: Adevar Divin, Armonia, Fair Partners, Matrix Rom, Amurg Sentimental. Si câteva gaselnite noi. Ce parere ai de Editura Anton Neculai? Bineînteles, nu lipsea nici Editura Pavel Corut, însa lumea nu parea sa se înghesuie (pentru un scriitor de pe locul 4 din topul 17 pentru România!). Cineva m-a întrebat cum se ajunge la Pavel Corut, sper sa-i fi dat coordonatele gresite. Masonii venisera, si ei, la Târg, se numeau Editura Nestor – Libraria Masonica. Acu chiar te rog sa nu mai spui la nimeni! Mihai Iovanel: Lasa, ca masonii au locul lor rezervat la RAO, unde scot ciudati gen Chirovici etc. Sunt în mainstream.Catalin Sturza: Anul trecut, spuneai ca cel mai tare si mai tare la un târg de carte îti plac editurile mici. Poftim edituri mici, câte vrei! Oricine îsi dorea un stand, putea sa-l obtina, la Gaudeamus. Am gasit si un stand de ineluse si margele, si unul care adapostea ideea unui preot din Pitesti (daca e personajul pe care îl stiu eu – si cred ca e acelasi!). De lânga carticele de rugaciuni si icoane, puteai sa cumperi câteva sortimente de turta dulce! Mihai Iovanel: Scumpa a dracului, Doamne, iarta-ma! Dar arata foarte dragut, de îti parea rau sa o manânci. De turta dulce vorbesc.Catalin Sturza: Spre deosebire de inevitabilul Daian. Pe care l-as fi aruncat spre rontait la rechini. Acum scapase de cocos, dar avea adidasi Nike sclipitori si albastri. De logoreea porcos-incoerenta nu scapase. Si totusi, cineva îl angajeaza, iar si iar! Apropo de Daian: care ar fi elementele de identitate ale Târgului? Se presupune ca Daian e unul dintre ele. Altfel, prin ce se deosebeste târgul de toamna-iarna de cel de primavara-vara, si cel de anul asta de cel de anul trecut? Era o minge pe care am lansat-o de la început, dar nu ai vrut sa o prinzi. Ok, lumea se orienteaza mai usor pentru ca toate târgurile de carte sunt trase la indigo, au pâna si aceeasi mascota, dar nu ajungem sa spunem: same-old, same-old? Aceleasi carti le gasim în librariile din oras, aceleasi lansari le vedem si la Carturesti, aceleasi discount-uri le obtinem si pe Internet. Cu ceva mai putina aglomeratie. De ce sa bati drumul de pomana pâna la Romexpo? Si de ce merita Gaudeamus-ul, dincolo de mediatizarea pe care i-o facem si noi acum, sa fie un mare eveniment? (nu-mi adresez, neaparat, întrebari retorice!)Mihai Iovanel: Pentru ca. Nu stiu. Oricum, redundanta si tautologia au ajuns combustibilul lui principal. Nimeni nu a mai umblat la concept. O sa ajungem, daca o sa ajungem, ca prin 2030 sa revedem editia din 2007. Ce cosmar ar fi, nu?