Si daca Basescu are dreptate?

articol aparut in Cultura, nr. 151 din 2007-11-29
» cultura cultura politica » Psihologia cotidianului
Autor: Bogdan Duca

Discutând cu cineva despre viata politica româneasca, fiind amândoi cuprinsi de un elan revolutionar antibasescian, partenerul meu de dialog a simtit nevoia sa ridice la fileu aceasta întrebare oarecum retorica: „si daca Basescu are dreptate?“

Trebuie sa recunosc ca am fost descumpanit de o asemenea varianta. Ca orice bizantin, m-am lasat prins de viata noastra politica cedând de multe ori în fata tentatiilor oferite de pasiune. Daca totusi Traian Basescu are dreptate si doar încapatânarea mea ma determina sa îi stau împotriva?

Dupa ce am meditat mai mult asupra acestui subiect, mi-am dat seama ca e nevoie de un fel de rechizitoriu al lui Traian Basescu, rechizitoriu care sa sistematizeze, independent de pasiunile politice, câteva dintre erorile comise de actualul Presedinte al României.

Greselile lui Basescu

Presedintele Basescu este vinovat de crima de a se fi jucat la modul cel mai oportunist cu ideologia propriului sau partid politic, plimbând-o de la stânga la dreapta în functie de trend si nu în functie de crezul politic. Ca urmare, Traian Basescu este suspect de a nu fi un om de dreapta, ci doar un simplu oportunist ideologic. Acest lucru nu se poate spune decât despre... Corneliu Vadim Tudor, liderul politic român care si-a plimbat partidul de la stânga la dreapta (cu un posibil retur).

O alta crima politica de care este vinovat Traian Basescu este aceea a confiscarii miscarii anticomuniste si a mitului politic (ce a depasit hotarele tarii) al Pietei Universitatii.

Cântecele Pietei Universitatii, prezentate în campaniile lui Traian Basescu, sunt repetate jigniri aduse tuturor celor ce au luptat pentru libertate si democratie în Piata Universitatii. Membru al Frontului Salvarii Nationale, partidul împotriva caruia se ridicasera studentii în piata, ministru al guvernului Roman, cu toti actualii colegi din PD-ul de astazi alaturi, Traian Basescu a fost unul dintre principalii beneficiari ai campaniei de „plantare de panselute“, executata cu promptitudine de minerii lui Miron Cosma.

Ajunsi, datorita lipsei de fermitate a celor din CDR, la guvernare, PD-ul, cu Traian Basescu cu tot, au devenit, brusc, din autori morali ai violentelor din iunie 1990, niste aparatori fermi ai democratiei. De aici pâna la confiscarea Pietei Universitatii nu a mai fost nevoie decât de putina rabdare si de multa nesimtire.

Traian Basescu mai este vinovat si de batjocorirea memoriei tuturor victimelor comunismului prin asa-zisa condamnare a fostului regim. O condamnare care a vizat mereu pe ceilalti, dar nu si pe cei din esaloanele mai joase ale partidului (pâna la nivelul aspirantilor la carnetul rosu, aducator de promovari). Venita din gura unui om ce nu si-a cerut iertare nici pentru statutul de membru de partid, nici pentru functiile înalte ocupate în aparatul de stat de dinainte de 1989, aceasta condamnare se întoarce ca o batjocura spre victimele regimului comunist. Asta ca sa nu mai spunem ca o condamnare la fel de oficiala (dar la fel de inutila) a comunismului venise, cu multi ani înainte, din partea Presedintelui Emil Constantinescu.

Traian Basescu mai este vinovat si de felul în care a mintit pe fata, mai întâi în cazul disparitiei flotei române (minciuna cea mai mare fiind cea a ultimei expertize comandate, expertiza care ne arata ca flota comerciala româna valora 0 lei si 0 bani). A mai mintit apoi cu privire la asa-zisul furt electoral din anul 2004 (furt nedemonstrat de nimeni, dupa aceea). A mai mintit si cu privire la relatiile sale cu serviciile secrete din comunism, lasându-ne sa credem ca un om ce a fost, succesiv, comandantul navei amiral a flotei comerciale române, reprezentantul NAVROM la Anvers si subsecretar de stat în ministerul comunist al transporturilor era un personaj ignorat cu desavârsire de organele de Securitate.

Post-2004

Însa marile vinovatii ale lui Traian Basescu apar abia dupa venirea sa la guvernare. Domnul Traian Basescu a devenit Presedinte al României datorita unei întâmplari. Doar slaba sanatate a domnului Theodor Stolojan a facut posibila candidatura domniei sale, iar fara sustinerea electorala a PNL-ului (mult mai bine cotat în sondaje decât PD-ul), victoria sa din decembrie 2004 (oricum, la limita) ar fi fost imposibila.

Din momentul când a devenit Presedinte, domnul Traian Basescu a început sa comita infractiuni împotriva Constitutiei si a bunului-simt. Mai întâi, ignorând Constitutia, domnul Basescu a sustinut din culise construirea unei coalitii de guvernare menite sa împiedice accesul PSD-ului (câstigatorul de facto al alegerilor parlamentare) în Executiv.

Noua coalitie era si ea un mutant ideologic în care liberali autentici, populari autentici (UDMR-ul), social-liberali (PC-ul) si socialisti pe cale de a se converti la crestin-democratie (PD-ul) încercau sa îsi împarta ciolanul. Dar Presedintele era hotarât sa nu lase lucrurile pe un fagas de relativa normalitate. Ca urmare, a atacat Partidul Conservator (pe care tot el îl invitase la guvernare) ca fiind o „solutie imorala“ (de parca nu era solutia imorala a domniei sale!). La fel, a început sa ceara alegeri anticipate, în contextul în care guvernul Tariceanu deja pornise demersurile concrete de pregatire a integrarii României în Uniunea Europeana.

Constitutia României a început sa fie încalcata de Presedinte prin fortarea interpretarilor textului sau, Traian Basescu dorind sa se prezinte românilor ca unicul lider politic capabil sa conduca tara si sa o scoata din ceea ce tot domnia sa numea „sistemul ticalosit“.

Interventiile indirecte ale lui Traian Basescu în viata partidelor din România s-au facut cu consecinte dezastruoase. PNL-ul a fost scindat, prin aparitia unui Partid Liberal Democrat, fidel Presedintelui Basescu. PD-ul a fost basescianizat în asa masura, încât cu greu mai poti vedea acum o individualitate (personalitati nu mai sunt deloc) în conducerea acestui partid.

Creatorul de marionete

Nici partidelor mici nu le-a fost bine. Partidul Conservator a fost victima unei campanii dure din partea Cotrocenilor, fiind silit sa iasa de la guvernare. UDMR-ul a descoperit în Presedintele Traian Basescu un dusman mai periculos decât Gheorghe Funar. Nu mica a fost mirarea tuturor cunoscatorilor situatiei politice din Ardeal când au vazut ce prietenie se consolida între extremistii maghiari (marginalizati de UDMR) si actualul nostru Presedinte. Prietenie în interesul tarii? Nu, ci doar în interesul Presedintelui.

Însa cel mai teribil efect avut de Presedinte asupra partidelor politice a fost „basescienizarea“ PD-ului si PLD-ului. Practic, doua partide parlamentare (desi statutul de partid parlamentar al PLD-ului este unul incert) nu mai au alt obiectiv politic decât acela de a fi slujitorii fideli ai vointei lui Traian Basescu. Oameni care, în luptele politice cu PSD-ul lui Adrian Nastase, câstigasera respectul tuturor au devenit, din 2004, un soi de misionari, predicatori ai evangheliei noului chirias de la Cotroceni. Domnul Emil Boc, pe care l-as fi preferat oricând lui Traian Basescu, pâna în 2004, a devenit „ucenicul cel iubit al Domnului“ Presedinte, lasând impresia ca ar fi chiar gata sa moara rastignit de dragul marelui Traian.

Domnul Stolojan, liderul politic ce fusese cândva un mit al României postcomuniste, este incapabil acum sa aiba un discurs al sau, unicele teme pe care le mai trateaza fiind cele impuse de liderul sau spiritual.

Asistam astfel la aparitia unor avataruri ale Partidului Comunist Român, la fel de subordonate ca si acesta conducatorului iubit. Si, o asemenea forma de manipulare politica reprezinta o infractiune morala (dar si constitutionala) comisa de actualul Presedinte.

În sfârsit, uninominalele

O alta crima este cea a manipularii votului uninominal pentru a justifica implicarea Presedintelui Traian Basescu în campania pentru alegerile europarlamentare. Traian Basescu nu a fost un adept al votului uninominal (si pe buna dreptate) pâna în clipa în care a sesizat ca o campanie sustinuta pentru uninominal este cea mai buna cale de manifestare a populismului sau.

Popor si partide s-au lasat prinse în campania pentru uninominal (înteles ca un fel de potiune miraculoasa pentru vindecarea clasei noastre politice). Cum pragmatismul nu lipseste, politicienii nostri au gasit o solutie care sa împace nevoia oamenilor de uninominal, indusa tot prin discursuri politice, cu carentele grave de cultura politica ale acestora. Aceasta solutie, care se regaseste în varianta sustinuta în momentul de fata de clasa politica, cu exceptia sectei basesciene, este cea a votului mixt.

Traian Basescu (ca si credinciosii sai supusi din PD si PLD) ar fi foarte de acord cu aceasta varianta. De fapt, extrem de probabil, ar fi de acord si cu sistemul electoral actual (cel pe liste, de departe, cel mai eficient, pentru o tara cu o cultura politica precum a noastra). Însa faptul ca un asemenea proiect este sustinut de aproape toti împiedica referendumul de care Presedintele avea atâta nevoie ca sa îsi justifice implicarea în campania pentru europarlamentare. Asa ca a aparut solutia de uninominal propusa de Traian Basescu, solutie ce se aplica în... Congo. Nu de Congo fugeam noi când l-am votat pe Traian Basescu? Iata unde ne duce chiar Presedintele nostru „democrat“.

Si iata ca am avut o campanie electorala unde Constitutia a fost iar „subtil“ încalcata de domnul Basescu si niste alegeri unde, foarte probabil (scriu aceste rânduri cu câteva zile înainte de acestea), Partidul Democrat, sustinut de domnul Basescu, câstiga cele mai multe procente umilind restul clasei politice. Si asta doar pentru ca populistul nostru Presedinte cunoaste suficient de bine Constitutia ca sa o poata manipula.

Iata câteva motive pentru care nu cred ca Traian Basescu poate avea dreptate. Daca Ion Iliescu a fost considerat cel mai nociv politician al României postcomuniste, iata ca faptele îl „detroneaza“ pentru a lasa locul domnului Traian Basescu.

---