Un premiant la salonul de inventii
articol aparut in Cultura, nr. 150 din 2007-11-22» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: MIHAI IOVANEL
În numarul pe noiembrie al revistei „Idei în dialog“, un baiat pe nume Bogdan Cristian Iacob ajunge la episodul patru al frunzaririi reactiilor critice consumate în legatura cu Raportul Tismaneanu. Cu acest prilej se refera la o interventie a subsemnatului, publicata acum câteva luni în „Cultura“. Despre acea interventie, Bogdan Cristian Iacob afirma ca „este, în opinia mea, strabatuta de un antisemitism neexprimat datorita comparatiei Tismaneanu – fiu al unui ofiter SS.“
Nu am nici cea mai vaga idee pe unde si în ce stare si-a facut Bogdan Cristian Iacob documentarea, dar cu siguranta ca nu avea cum sa citeasca un articol semnat de mine în care sa îl compar pe Tismaneanu cu fiul unui ofiter SS. Dintr-un motiv foarte simplu: nu am scris niciodata un astfel de articol.
Am scris, în schimb, un text în care spuneam urmatoarele:
„Tismaneanu nu a fost un mare grangure al regimului comunist. Dar adevarul e ca foarte putini au fost mari granguri. Un razboi se câstiga nu cu generali, ci cu soldati. Tismaneanu a fost un soldat (sau un fruntas, sau un gornist, doesn't matter: oricum, ceva din zona asta).
Problema morala care decurge de aici este urmatoarea: este o piulita în masura sa condamne angrenajul, dupa ce s-a extras din el, dupa ce asadar acel angrenaj a functionat si cu modesta contributie a acelei piulite?
Nu e doar o problema a sistemului comunist. Transformând ce este de transformat, ea poate fi extrapolata la sistemul nazist. Sunt culpabili intelectualii care au pactizat cu Hitler? Sunt culpabili savantii care au transpirat pentru bomba atomica pe care o visa Hitler? Sunt culpabili soldatii SS care au executat ordine în lagarele de concentrare? Sau, ramânând în spatiul fascismului, dar în acela din zona româneasca: sunt culpabili Eliade, Cioran & co pentru ca au servit prin scrisul lor miscarea fascista? Pâna unde merge culpabilizarea lor?
Revenind, problema lui Tismaneanu este mult mai putin grava decât cele enumerate înainte. Prin comparatie, poate parea neserioasa. Raspunsul meu la întrebarea „este Vladimir Tismaneanu în masura sa condamne comunismul, desi, în regimul specific profesiei sale, aceea de intelectual, s-a integrat cu brio, pentru o vreme, sistemului?“, raspunsul meu la aceasta întrebare este: nu stiu. Sau, în cel mai bun caz, pot merge pâna la a concede: De ce nu?“
Numai un imbecil ar putea vedea în textul de mai sus ceea ce a vazut Bogdan Cristian Iacob.
Ca atare, îl sfatuiesc calduros pe Bogdan Cristian Iacob fie sa urmeze un curs de alfabetizare, fie sa îsi rezolve problemele care îl împing la inventii.