Împacare, împacare, dar cu legenda Hagi cum ramâne?
articol aparut in Cultura, nr. 150 din 2007-11-22» cultura cultura sportului » venind din iarba
Autor: CORNEL DINU
Încalzire, încalzire, dar, la început de noiembrie, ne-a calcat iarna. Se anuntase cu fulgi zgâltâiti de vânt, înca mai dinainte, în Nordul tarii, la Bistrita si Piatra Neamt. S-a mai întâmplat, deci înca nimic prea temator de la razele soarelui pentru acest anotimp. În Sud si Vest a plouat cu bulbuci acum. Când nu mai era alta nevoie. Se strânsesera câmpurile sarace. Si au început terenurile înghetate sau baltite. Greu si pentru fotbal.
Poate si de aceea, ultima etapa a primei divizii a adunat doar 13 goluri, nici o echipa nereusind sa marcheze mai mult de doua goluri. Ca pe timpurile când maica-mea, Dumnezeu s-o ierte, juca si câstiga, prin anii ’50, la Pronosport, numai la italiene. Totusi, în urma cu doar o saptamâna am asistat la sase întâlniri de mare intensitate. Poate prima data o asemenea proportie de interes major, dupa ani buni. Si s-au marcat 25 de goluri! Sa credem ca este mai productiv si palpitant când se înfrunta primele clasate, cum s-a întâmplat atunci si patru formatii (Otelul Galati – Gloria Buzau 2-3; si U.T.A – Pandurii 3-3) ce vor sa scape de zona retrogradarii? Acum, s-a jucat un singur „derbi” (nu se stie când trebuie asezat acest termen), „Dinamo – Rapid” si am avut atâta seceta de goluri prin neasemuita ploaie.Dar, privind clasamentul si calculând simplu, se observa ca, lasând deoparte distantarea „C.F.R”-ului, aproape ca o sentinta!, mai sunt sase echipe care dau, înca, senzatia ca vor s-o prinda din urma. Iar restul, cu o suita de trei victorii, pot sta oarecum linistiti pentru moment. Sau în gheenele subsolului. Deci, cam doua grupuri masive ce, nici ele, n-au mai fost, astfel, tot de multisor. Eram obisnuiti cu lupta pentru primele trei locuri dintre Steaua, Dinamo si Rapid, apoi o zona „gri”, linistita, de cam sase, sapte echipe, si restul, a treia zona „rosie”, palpant, a celor cu sabia caderii peste grumaz. Tot demna de mentionat este si realitatea ca, de decenii, n-am mai avut ocupate, cu atâta credibilitate, primele doua locuri de echipe din provincie. Chiar daca „C.F.R”-ul, cu atâtea scheme logistice si tenebre înca de neprobat, nu a învins granzii, de pâna acum, pe propriul teren. Iar în general, tot acasa, a adunat câte trei puncte, de la restul combatantelor programate, doar câstigând (si chinuit) cu un gol în plus. Ramân la parerea ca n-au mai mult de trei, patru straini din saraca elita a primei scene fotbalistice. Dar si acestia ca si restul strainilor (de valoare medie) au, în schimb, fata de toata prezenta noastra de cadre, atât de costisitoare, pregatirea generala fotbalistica si educationala, de comportament, dupa cursuri facute... „la zi”. Formatia miraculoasa cred ca ar trebui considerata Unirea Urziceni. Construita la asemenea parametri de reusita fara nume mari si, relativ într-un timp scurt. Doar doi, trei ani. Spre suprematie! Ca, de altfel, „C.F.R”-ul si Vasluiul lui Porumboiu. în liniste si cu stabilitate superioara celorlalte partenere de întrecere. Merit incontestabil, în atâta zgomot de toate si de netoti, al conducatorilor patroni ai acestor societati, care, parca, în atâta întrecere de „dat în petec”, par mai linistiti. Chiar daca izbucnirile cuplului tehnic de la Urziceni, Dan Petrescu –„Me me” trezesc acum doar hohote de râs. Mai ales, dupa protestele declansate dupa eliminarea suportata în disputa contra lui Dinamo. Clara si corecta ca lumina zilei. „Zgomotul”, adica „zvonurile care ne vor sparge timpanele în viitor” cum aprecia Conu’ Iancu Caragiale la 1890, sunt, în continuare, la ordinea zilei în casele celor trei mari bucurestene. Si de aceea sufera...La Rapid s-a reîntors Rednic, dupa ce nimeni n-a înteles de ce a plecat placutul Bergodi. Visiniii din tribuna nu-l accepta nici acum, când si-a adus trupa la victorie incontestabila pe terenul rivalei de... doar ceva ani, Dinamo. Îl simt, în continuare, ca pe un sâmbure, si vor sa-l arunce de sub dinti. Bineînteles, ca la noi, la români, dupa ce l-au muscat destul. Oricât de tare ar fi, nu-i exclus sa fie spart, iarasi, mai repede decât ne închipuim.La Dinamo, „omul paianjen” Walter Zenga (ce mare portar a fost, dar...) preluând tesutul pânzei „alb-rosii”, parca în acelasi moment cu despartirea de celalalt italian, de peste pod, presa anunta, deja, un divort româno-italian. Acum! Nu se pune problema ca Walter n-ar sti fotbal. De fapt, la ei, din cinci spectatori, unul chiar vorbeste ca un specialist. Problema, si pentru fotbal, este nu daca stii ce-i cu el. Ci daca stii si reusesti sa-l faci, antrenându-l. Deci pregatindu-l în complexitatea lui conceptional strategica. Si mai sunt atâtea, desi este vorba doar de un simplu joc. Or, una este sa fi fost un imens jucator, chiar miraculos, si cu totul altceva sa fii cu adevarat antrenor si sa reusesti. Este o explicatie confirmata într-o proportie destul de mare: energia pentru a fi macar un bun antrenor, rabdarea si întelegerea la tot ce-ti ofera echipa, s-a consumat, pentru multi, în perioada în care au ars mistuitor, sclipind ca jucatori de exceptie. Trist, dar adevarat!...În ceea ce priveste Steaua, fantasmagoriile sunt la fel de prezente, în continuare, la ordinea zilei. Bietul mare Lacatus, câte îl mai asteapta! Echipa nici nu are resurse sa poata, acum, mai mult. Au, si ei, putini fotbalisti de valoare. Aceasta însemnând, în primul rând, jucatori cu siguranta rapida în executii. Au si ei, atât de putini. Nici nu-ti trebuie degetele de la o singura mâna, ca sa îi numeri! Sunt tare ciudati si în ceea ce priveste capacitatea fizica actuala. Prin ce chinuri au trecut, ca sa marcheze si sa apere doar un gol consemnat în fata tinerei Craiove! Sau sa termine la egalitate, tot pe propriul teren, cu Pandurii. Totusi, la ei trebuie remarcat si ceva pozitiv: împacarea verilor! Si nu le pronunt numele pentru ca, firesc, te crucesti: bine, bine, sângele apa nu se face nici la neamul lor. Si atunci, cum ramâne cu marea ruda sacrificata, machedonul de legenda Gica Hagi? Pentru ca si în el clocoteste acelasi sânge ca si al vostru...