Reuniune a Academiilor europene
articol aparut in Cultura, nr. 150 din 2007-11-22» cultura cultura memoriei »
Autor: DAN BERINDEI
În mai putin de trei ore am strabatut distanta dintre Bucuresti si Paris, pentru ca apoi sa parcurgem în mai mult de trei ore distanta dintre Aeroportul Charles de Gaulle si Hôtel de Fleurie din Cartierul Latin, unde eram gazduiti. Nimerisem în plina greva! Marele oras ne-a aparut în prima zi mohorât si aparent linistit, condamnat la nemiscare. Greva nu afecta viata locala a cartierului, asa ca am reluat contactul, în acea dupa-amiaza, cu vesnicul Paris, în chiar inima sa, a învataturii si a tineretului studios.În ziua urmatoare, metro-ul recapatase viata si am putut ajunge la timp la Fundatia Polignac-Singer, pe Avenue Georges Mandel. Ne-am gasit într-un adevarat palat, care apartine acestei fundatii dependente de Institutul Frantei, cu un salon de muzica în care încap doua sute de persoane. Aci au avut loc dezbateri consacrate istoriei Academiilor europene. Royal Society de la Londra, Academia de la Berlin, cea de la Petersburg, Academia Regala a Belgiei au reprezentat subiectele dezbatute în cursul diminetii, în temeiul unor rapoarte prezentate, iar dupa-amiaza au fost trecute în revista Academia Pontificala, Academiile spaniole în perioada franchista, Academia de Stiinte de la Budapesta si Academia de Stiinte de la Moscova din timpul Uniunii Sovietice. Neîndoielnic, nu s-a pornit decât de la un numar restrâns de cazuri, având în vedere numarul de reprezentanti ai 62 de Academii europene, care dadusera curs invitatiei Institutului Frantei. Discutiile au largit însa firesc cercul problematic al dezbaterii. De la trecutul, uneori diferit, al înaltelor societati academice s-a trecut la problemele cele mai de seama cu care ele se gasesc confruntate în zilele noastre. Activitatea lor independenta si autonoma fata de factorii politici, resursele lor, implicarea lor în viata si în dezvoltarea natiunilor si a Europei, problemele carora ele îsi dedica cu prioritate activitatea – deseori fundamentale în existenta statelor respective, dar si încadrate unor preocupari universale –, promovarea în rândurile membrilor Academiilor a celor mai valoroase elemente din rândul carturarilor tineri au fost printre cele mai importante teme dezbatute.Duminica 21 octombrie, într-o frumoasa zi însorita de toamna, reprezentantii Academiilor europene au fost invitatii cancelarului Institutului „Gabriel de Broglie” la castelul Chantilly, apartinând de asemenea înaltului for si reprezentând donatia ducelui de Aumale, fiu al regelui Ludovic Filip. El însusi membru al Academiei Franceze si al Academiei de Beaux-Arts si al celei de Stiinte Morale si Politice, neavând urmasi directi, ducele de Aumale a testat Institutului Frantei întreg domeniul, castelul – care a apartinut familiei de Montmorency si Condé, înainte de a reveni celei de Orléans – biblioteca si o extraordinara colectie de aproape o mie de tablouri. Printre acestea, am remarcat cu oarecare surpriza portretul lui Napoleon Bonaparte ca prim-consul, realizat de François de Gérard. Comentând acest lucru cu cancelarul de Broglie, el însusi apartinând prin ascendenta unei ilustre familii din timpul monarhiei franceze, mi-a raspuns ca ducele de Aumale „avea o viziune nationala”, în care îl încadra si pe împaratul Napoleon, desi acesta ordonase nedreapta executie a unchiului sau ducele de Enghien. Raspunsul l-am gasit edificator pentru a întelege maretia Frantei si a devenirii ei, felul de a fi si comportamentul francezilor, care, dincolo de orientari si disensiuni politice, au fost si sunt uniti în simtamintele lor nationale.În ziua urmatoare si marti 23 octombrie au avut loc la Institutul Frantei, pe Quai Conti, dezbaterile în jurul a doua rapoarte de sinteza – „Academiile în fata Statului si a societatii“ si „Academiile: memorie, cercetare, creatie“ – alcatuite de profesorul Jean-Claude Casanova, membru al Academiei de Stiinte Morale si Politice si respectiv de doamna Dominique Meyer, membra a Academiei de Stiinte, în temeiul unor referate ale reprezentantilor Academiilor participante la reuniune, comunicate lor anterior. Discutiile au îmbratisat, ca si la dezbaterea de la Fundatia Polignac-Singer, o tematica variata referitoare mai ales la problemele cu care se confrunta academiile în timpurile noastre. În ultima zi a reuniunii, au fost ascultate raportul lui Marc Fumaroli, membru al Academiei Franceze si al lui Jean Rossier, membru asociat al Academiei de Stiinte si, de asemenea, concluziile generale ale lui Michel Zink, membru al Academiei de Inscriptii. Tot atunci, au fost vizitate Biblioteca Institutului si de asemenea Biblioteca Mazarina.Cu o seara înainte, participantii la întâlnirea Academiilor au fost invitati sa viziteze Muzeul Jacquemart-André, din nou o impresionanta constructie, situata pe Bulevardul Haussmann, un palat construit de bancherul André pentru colectia sa de tablouri si care de asemenea a fost testat Institutului Frantei. Au fost vizitate muzeul si expozitia „Fragonard: les plaisirs d'un siècle“, având loc apoi un dineu oferit de cancelarul Gabriel de Broglie.Reprezentantii Academiilor europene au fost invitati sa participe, în dupa-amiaza zilei de 23 octombrie, la deschiderea festiva a activitatii celor cinci Academii regrupate în cadrul Institutului Frantei. În ceea ce ma privea, aveam a doua oara prilejul de a asista la o astfel de sedinta solemna, prima data întâmplându-mi-se acest lucru cu câtiva ani în urma, când primisem un premiu al Academiei de Stiinte Morale si Politice. Oricum, a fost un moment impresionant. Garda republicana da onorurile academicienilor care patrund în marele amfiteatru situat sub cupola Institutului, în care sunt asteptati de invitati, în prealabil repartizati cu grija, ierahic, de un personal instruit si respectuos fata de traditii. Membrii Academiilor, îmbracati în uniforme, au în fruntea lor pe cancelar, pe secretarii perpetuali si pe presedinti. Ei ocupa locurile lor, timp în care tobele garzii republicane care da onorul bat neîncetat. Sedinta urma sa fie prezidata de cancelar, care a cedat însa aceasta prerogativa, de data aceea, doamnei Hélène Carrère d’Encause, secretarul perpetual al Academiei Franceze. În aceasta sedinta solemna de reintrare în activitate a înaltului for, dupa lunile de vacanta de vara, au luat cuvântul, sustinând conferinte, delegati ai fiecarei Academii din cadrul Institutului. În mod semnificativ, pentru a se evidentia unitatea europeana, cu exceptia conferintei doamnei d’Encause despre „Limba franceza. De la identitate la universalitate“, conferintele au fost sustinute de membri asociati straini ai Academiilor Institutului – un austriac, un belgian, un grec si un italian. Membru asociat strain al Academiei de Stiinte Morale si Politice, arhiducele Otto de Habsburg a cuvântat despre „Ce este astazi universal în spiritul european?“ Dupa sedinta solemna, o receptie a încheiat întreaga actiune, organizata cu multa eficienta de Institutul Frantei, prilejuind noi contacte între academicienii francezi si invitatii lor, delegati ai Academiilor europene.Reuniunile de la Paris au evidentiat locul important pe care Institutul Frantei si Academiile sale îl detin în societatea franceza si în viata natiunii, dar si functiile lor europene. De asemenea, prin numeroasa participare a reprezentantilor Academiilor europene – Academia Româna fiind reprezentata prin presedinte si prin doi vicepresedinti – întâlnirile si dezbaterile au reliefat problematica în buna masura comuna cu care se confrunta înaltele foruri ale natiunilor, ca si pozitiile detinute de ele si mai ales necesitatea conlucrarii lor mai accentuate, în cadrul multiformei colaborari continentale.