În Austria, oamenii spun ca sunt un cineast periculos. În România, sunt un cineast stângist
articol aparut in Cultura, nr. 150 din 2007-11-22» cultura cultura interogatiei »
Autor: Gerald Igor Hauzenberger in dialog cu Catalin Sturza
„Beyond the forest”, filmul regizorului austriac Gerald Igor Hauzenberger, este un documentar despre sasi, îndoctrinare si calamitate istorica. Dl Schuff si dna Huber sunt doi batrâni sasi care locuiesc, fiecare pe cont propriu, undeva aproape de Sibiu. Dl Schuff este un simpatizant nazist convins, dna Huber e fost deportata în Uniunea Sovietica, dupa Al Doilea Razboi Mondial, si a executat cinci ani de munca silita pentru a ispasi „vina germana” din timpul razboiului.
Printre filmele documentare semnate de Hauzenberger se numara „Eclipsa – N’am ce face!” (despre eclipsa din 1999, din România; filmul a fost lansat tot în 1999), „East Timor - In the Eye of the Beholder” (2002), „East Timor - The forgotten Resistance” (2003), „Einst süße Heimat - Begegnungen in Transsylvanien” (2007). „Beyond the Forest” a primit premiul FIPRESCI, la TIFF 2007, si mentiunea juriului, la Astra Film Fest Sibiu 2007. Catalin Sturza: Veniti si cautati subiecte pentru filmele dvs. în România de mai bine de 10 ani. Ce v-a facut sa alegeti tocmai aceste locuri? Gerald Igor Hauzenberger: Sunt, de fapt, aproape 12 ani. Primul film pe care l-am facut aici a fost „Eclipsa”, pe care l-am terminat în 1999. Am venit în România pentru ca o prietena de-a mea, o profesoara austriaca, a crezut, în anii ’90, ca cel mai important pas din viata ei va fi sa renunte la ceea ce facea în Austria si sa mearga sa traiasca la o ferma. A venit în România si a început sa lucreze ca profesoara pentru copii. A predat, la început, germana, dar era un sat populat în mare parte de romi si si-a dat seama ca e foarte important ca ea sa învete, întâi si întâi, limba româna. Asa ca a învatat româneste si apoi a predat limba româna, timp de sapte ani. Ct. S.: Prin urmare, acesta e idealul occidental al întoarcerii la natura si la lucrurile simple! O viziune utopic-stângista. G. I. H.: Nu cred ca a fost întoarcerea la natura. A fost, în ceea ce ma priveste, si o legatura personala. Ma trag din Salzkammergut, un sat austriac de unde vin cei mai multi landler-i, o parte din sasii transilvaneni. Un subiect din „Beyond the Forest” este venirea landler-ilor, în secolul XVIII, din Austria, prin urmare exista o conexiune. Ct. S.: De ce a ales, totusi, prietena dvs. România pentru a se retrage? Un loc în care, poate, lucrurile merg mai lent, în care vremurile sunt, înca, ceva mai linistite? G. I. H.: Sincer, n-am mai auzit pe nimeni punând în acest fel problema despre România. Îmi place sa lucrez cu oameni deschisi, iar românii cred ca sunt un popor foarte primitor! Ct. S.: Da?! Am mai auzit asta. Nu cred ca reflecta realitatea! Cel putin, nu o mai reflecta. G. I. H.: Cred ca România e, fara doar si poate, o parte extrem de interesanta si de importanta a Europei! Aici, înca de pe vremea romanilor, a fost limes-ul, marginea Imperiului. Apoi, din secolul X pâna în secolul XIX, a fost granita militara a Habsburgilor. Prin urmare, aici s-au întâlnit foarte multe grupuri etnice distincte, 15, 16, chiar mai multe. Aici s-a întâmplat ceea ce, în zilele noastre, numim multiculturalism. Dar s-a întâmplat într-un fel diferit. Oamenii care s-au oprit în Transilvania au fost, într-un fel, fortati s-o faca, pentru ca a fost vorba de colonisti. Acesti colonisti nu s-au amestecat niciodata, n-au trait împreuna, pentru ca, pentru ei, era important sa traiasca separat de ceilalti. Prin urmare, si-au creat propria cultura si propriul mod de viata, si au trait în aceste sate, în comunitati închise, timp de sute de ani. Prin urmare, aici exista aceasta situatie foarte speciala – grupurile etnice nu s-au amestecat. În secolul XX, avem aceasta schimbare foarte importanta de paradigma. Dupa 1945, conditiile s-au modificat radical. Ct. S.: Poate chiar dupa 1918... Cum ati gasit aceste personaje, lânga Sibiu?G. I. H.: Nu numai lânga Sibiu. 15 la suta din documentar e filmat, de fapt, chiar aici, în Sibiu. Nimeni nu stie acest lucru. În partea de vest a Sibiului. Toata lumea mi-a spus: e la tara, sunt case vechi, locuite de batrâni... De fapt, 15 la suta din ceea ce vedeti se întâmpla chiar în oras. Dna Maria Huber locuieste în Sibiu. În prezent, e într-un azil de batrâni. Ferma ei se afla tot în Sibiu, la cinci minute de centru. Nu e ceva foarte exotic; va rog sa nu ma întelegeti gresit – filmul meu se concentreaza pe secolul trecut, pe tiparele mentale ale oamenilor care n-au putut sa realizeze aceasta schimbare de paradigma, atât de importanta în generatia noastra. Pentru mine, este foarte important, într-un sens istoric, faptul ca, daca vrem sa privim înainte, trebuie mai întâi sa ne uitam în urma, sa învatam din istorie. Acesta este mesajul central al filmului: doi oameni care au esuat în viata. La sfârsitul filmului, dl Johann Schuff spune: tot ceea ce am facut e gresit! Domnule Gerald, daca as putea sa hotarasc, ar fi mai bine sa nu ma fi nascut deloc! Totul e încarcat de vina, în documentarele pe care le-am vazut aici, la Astra Film Fest, în Sibiu: comunismul, noul regim democratic. Dl Schuff nu spune asta. El zice doar: Eu sunt vinovat! Si doamna Maria Huber, de asemenea, într-un anumit fel. Mesajul este: am facut ceva gresit, iar acum vrem sa disparem! Caut oameni cu personalitati puternice, astfel încât sa putem învata din modul lor de a gândi, din vietile lor si din consecintele pe care au fost nevoiti sa le suporte, în urma experientelor traite.Ct. S.: Exista motive ca filmul dvs. sa fie supus, într-un fel sau altul, unui anumit tip de cenzura? Sa fie marginalizat? Declaratiile unui simpatizant nazist si ale unei femei deportate în Ucraina – lucruri prea sensibile pentru urechile unora? G. I. H.: E o întrebare foarte importanta. Exista, în aceasta privinta, doua pozitii. Prima dintre ele ar fi sa consideram ca toti cei care vad filmul în cadrul unui festival, de exemplu, sunt suficient de copti, de maturi ca sa înteleaga mesajul. A doua ar fi sa spunem: oamenii nu sunt suficient de copti si filmul e periculos! Într-adevar, filmul poate fi periculos daca oamenii nu sunt suficient de copti, daca nu pot gândi pe cont propriu! N-as arata, de exemplu, filmul în scoli unde învata copii sub 10 ani. La Cluj, la Festivalul International de Film Transilvania, acest documentar a fost foarte important. În Austria, oamenii spun ca sunt un cineast periculos. În România sunt numit un cineast stângist, în Austria sunt coniderat un cineast filosofic si, în acelasi timp, periculos. Va voi spune de ce. Nu mi s-a mai întâmplat niciodata ceea ce am patit aici, la Sibiu, la prima vizionare din festival. Dl Schuff spune, într-o secventa: romii sunt inferiori, nu sunt la fel de buni ca nemtii. Toata lumea râdea, românii din sala râdeau. Apoi, imediat dupa aceea, zice: la fel sunt si românii! A urmat o tacere deplina! Asta arata ce se întâmpla aici, în Transilvania. De aceea filmul este foarte important în acest loc. N-as vorbi tocmai despre rasism, însa în Austria, când dl Schuff a spus ca tiganii sunt inferiori, ca nu au o minte cu adevarat dezvoltata, sau ceva de genul asta, toata lumea a fost foarte tacuta. Apoi conationalii mei m-au acuzat: nu poti sa lasi într-un film asemenea cuvinte! Ct. S.: Dar daca personajul chiar gândeste si spune asta, cum ati putea sa scoateti cuvintele din film? Ce valoare ar mai avea documentarul? Daca ati fi un cineast stângist, ar trebui sa spuneti ca nu sunt corecte dpdv politic astfel de afirmatii si sa le scoateti din film?G. I. H.: Repet ceea ce ati spus: daca asta crede personajul, atunci cum poti sa elimini ceea ce spune el? Dar, daca sunt de stânga, nu pot sa las pe cineva sa spuna ceea ce gândeste! Ceea ce spune Dl Schuff este, într-adevar, cu totul împotriva convingerilor mele. Însa las aceste lucruri în film. Am trait alaturi de luptatori de profesie, timp de sase luni, în Timorul de Est, am facut doua filme acolo, de aceea am fost acuzat si pentru acest documentar, în Austria. Pentru cineastii de stânga, e un lucru foarte dificil. Multi dintre prietenii mei au mari probleme cu aceste filme, însa ele au stârnit discutii. Ceea ce e important. Lucrez la un canal de televiziune asa-numit participativa. E un canal pro-migratie, discutam cu multi emigranti. Cred ca lucrul esential este sa trezesti constiinta oamenilor asupra unor probleme. Daca nu faci asta, atunci se cheama ca faci kitsch social. Ar fi kitsch social daca as elimina din filmele mele documentare toate lucrurile care nu sunt corecte dpdv politic. Daca eu renunt de buna voie la ceea ce spun si gândesc oamenii, asta se numeste cenzura. Un tip de cenzura interioara. De asta ma aflu, de fapt, aici, de asta discutam despre aceste probleme. Nu eu sunt cel care trebuie sa spuna ca am dreptate. Am facut aceste filme ca sa-i determin pe oameni sa reflecte asupra istoriei. Aici avem o situatie foarte speciala. Nu e ca în Austria; ma simt foarte vinovat de propria mea mostenire! Din fundul sufletului pot spune ca ma simt foarte vinovat pentru Austria! Ct. S.: Cum asa? De ce sa va simtiti vinovat pentru tara dvs.?G. I. H.: Pentru ca noi obisnuim sa sustinem: am fost doar victime! Ceea ce nu e adevarat. Austria a dat opt comandanti ai lagarelor de concentrare. Din doisprezece, opt au fost austrieci. Asa cum spune Sigmunt Freud, noi avem tendinta de a reprima totul. Nu s-a întâmplat niciodata, nu e adevarat! În Austria, nu vorbesti despre aceste subiecte. Se spune: s-a terminat, nu vorbim despre asta, e de domeniul istoriei. Aici, în România, daca vorbesti cu sasii, vor zice: ok, putem arata trecutul Mariei, dar ceea ce spune dl Schuff – nu vorbim despre asta!Optzeci la suta dintre barbatii sasi au facut parte din Waffen SS. Au facut parte din trupele de elita. Însa, aici, nu se vorbeste despre asta. Cei de la Centrul Cultural German din Sibiu au refuzat sa difuzeze filmul. Daca îmi spui: documentarul ar putea fi înteles gresit, voi raspunde: asta nu face decât sa deschida calea cenzurii! Sasii, la fel ca si austriecii, nu vor sa-si dea seama de acest lucru. Se descriu, la fel ca austriecii, doar ca victime. Am fost la dl Klaus Johaniss, primarul Sibiului, si i-am zis: domnule Johaniss, vreau sa realizez în documentarul meu o abordare critica. Asta înseamna ca arat ambele parti ale unei realitati. Nu vreau sa prezint doar victimele. Vreau sa arat ca au existat criminali, pe de o parte, si victime, pe de alta parte. Am fost refuzat. E interesant ca filmul a fost foarte apreciat la festivalurile internationale, însa aici, în România, nici nu se stie despre el. Ct. S.: Juriul festivalului Astra Film este unul international. Din acest juriu fac parte cineasti din Japonia, Australia, Marea Britanie, prin urmare poate ca ar trebui sa asteptam decizia lor si sa vedem cât se va vorbi dupa aceea despre film! s"Beyond the Forest" a primit mentiunea juriului, la sectiunea România, n.m.tG. I. H.: Da, însa asta, pâna la urma, nu e atât de important. E important ca românii sa vada filmul, ca tinerii din România sa vorbeasca despre el. Am auzit de atâtea ori aici – nu stiu daca ar trebui sa treceti asta în scris, e un lucru foarte dur – am auzit ca tiganii ar trebui trimisi la camera de gazare. Nu am idee daca ati auzit asta vreodata, însa eu am auzit-o de foarte multe ori. E unul dintre motivele pentru care cred ca e important ca tinerii intelectuali de aici sa participe la aceasta discutie. La Cluj, am auzit un maghiar care a spus: dl Schuff gândeste prea mult ca un român, nu gândeste ca un german! Am zis: cum?! Mi-a raspuns: nu e destul de consecvent! I-am spus: în regula, suntem aici, în România, dvs. cum gânditi? Cred ca e o mare oportunitate ca va aflati aici, într-o regiune plurilingvistica, si ca faceti parte din Uniunea Europeana. Nu sunteti de acord? Mi-a raspuns: Nu! Si a urmat o discutie foarte aprinsa. De asta ma tem un pic. Lucrez cu Greenpeace, cu organizatii de protectie a animalelor, si descopar tineri intelectuali, de origine maghiara, care sustin ca Transilvania ar trebui sa le apartina. E o situatie ciudata! Ct. S.: Cât de mult e regizat în filmul dvs., cât de mult e construit? Le-ati cerut personajelor sa faca anumite lucruri, sau le-ati lasat sa se poarte firesc? Sunt situatiile din film reale, sau au fost create de dvs.? G. I. H.: As spune ca s-au comportat, în proportie de 99 la suta, în mod natural. Toate situatiile sunt reale. Documentarul a fost filmat timp de sase ani, m-am întors de foarte multe ori în România si nu am primit nici un ban pentru acest film. Este foarte important sa arat ca în Austria ceea ce spune dl Schuff este complet interzis, este negat. Am negat aceasta realitate într-o asa masura în Austria, faptul ca exista înca printre noi criminali, încât acesti oameni au ajuns, cu adevarat, sa nu mai existe. Si dl Johann Schuff este unul dintre ei, un om care nu s-ar fi dat înapoi de la nimic. În structura montajului, ma inspir, în mare masura, din ceea ce faceau primele filme rusesti. Este principiul montajului dialectic, ceea ce înseamna ca încerc sa creez o anumita imagine mentala. Arat primul cadru, al doilea, dupa care încerc sa creez o imagine în mintea spectatorilor. Astfel încât sa îti dai, cumva, seama ca totul se reduce la filosofia personala a eroilor mei si la ceea ce se întâmpla în mintile lor. În ceea ce priveste interviurile din film, as spune ca sunt, în masura de 99 la suta, în afara oricarei interventii regizorale. Personajele participa la interviuri, acestea au o intensitate psihologica extrem de ridicata. Dl Schuff se întâmpla sa fie chiar un om care nu bea. Cei mai multi oameni beau mai întâi, si apoi spun lucruri de felul pe care le zice dl Schuff. E îndoctrinat si nu poate sa conceapa ca, într-un anumit fel, n-ar avea dreptate. Dupa 1945, a petrecut cinci ani sub propriul acoperis, fara contact cu lumea de afara, si a citit toate cartile pe care le avea din timpul nazismului. Si apoi, sub comunism, a hotarât ca noua dictatura este un lucru bun. A spus: vreau sa fiu fie comunist, fie national-socialist, natura umana nu e înca suficient de coapta! Oamenii nu pot sa hotarasca singuri. Nu reuseste sa conceapa ca democratia e un lucru important. El spune, daca îmi amintesc si pot sa traduc citatul exact: democratia este puterea lui mult prea mult! El vrea un conducator, nu poate sa traiasca fara un conducator. Într-o secventa spune: domnule Gerald – mereu îmi spune „domnule”, desi eu n-am vrut asta – un soldat german nici macar n-are nevoie sa gândeasca! Va puteti imagina asa ceva? Nu conteaza daca e vorba de Hitler sau de Ceausescu, trebuie sa fie conducatorul potrivit! Daca omul potrivit este ales, trebuie sa-l urmam în directia buna. Cred ca e important sa vedem oameni care sunt prizonieri ai unor astfel de stereotipii mentale. Si acum, ca sa va arat convingerile mele stângiste, cred ca, de asemenea, e foarte important sa faci filme cu toate victimele, cu evreii care au suferit. Bunicul meu a fost un comunist care a luptat în rezistenta, si a trecut printr-un lagar de concentrare. Daca nu aratam filme cu criminalii istorici, atunci cei de extrema dreapta, neo-nazistii, vor spune: nu e adevarat! nu s-a întâmplat niciodata asa ceva! Ct. S.: Ce mesaj credeti ca va avea, pâna la urma, întâietate în filmul dumneavoastra? Cel ideologic, etnic sau istoric? Este un film despre sasii din Transilvania, despre istoria Transilvaniei sau despre criminalii istorici?G. I. H.: Este un film despre o criza imensa din Europa, despre cea mai mare criza a sasilor, care nu au vorbit niciodata despre ea. Una la mâna. Apoi, filmul prezinta un eveniment de viata, care a fost cel de-Al Doilea Razboi Mondial, si a fost singura calatorie, atât pentru dl Schuff, cât si pentru dna Huber. Unul a fost sa lupte în Germania, cealalta a fost deportata în Rusia. Au existat criminali si victime, si acesta este unul dintre mesaje. Au pierdut tot ce aveau, si au suferit mai mult decât multi dintre austrieci si germani. Sunt multe lucruri pe care le-au facut austriecii si germanii, si printre acestia sunt criminali si victime, însa personajele mele au suferit mult mai mult decât am suferit noi, austriecii si germanii. Nu ma simt foarte vinovat pentru asta, însa e un lucru adevarat.