Importante restituiri
articol aparut in Cultura, nr. 150 din 2007-11-22» cultura cultura sunetelor »
Autor: COSTIN POPA
Casa de discuri Electrecord a facut de curând o neasteptata surpriza melomanilor, prin publicarea unor documente sonore de extrema importanta pentru arta noastra interpretativa, pentru cultura nationala. Un album (EDC 795) cu trei CD-uri cuprinzând înregistrari istorice efectuate acum mai bine de jumatate de veac: „Missa în do minor pentru solisti, cor, orchestra si orga, KV 427 (417a)“ de Mozart si „Missa Solemnis pentru solisti, cor, orchestra si orga, op. 123“ de Beethoven, ambele purtând semnatura unuia din cei mai ilustri maestri ai baghetei pe care i-a zamislit pamântul românesc, Constantin Silvestri. Discul restituie astfel doua momente referentiale ale colaborarii sale cu ansamblurile – orchestra si cor – Filarmonicii bucurestene, cu Corul Radiodifuziunii Române si, nu în ultimul rând, cu Cvartetul vocal al primei formatii simfonice nationale, fondat de maestru. Au fost primele auditii la noi în tara ale celor doua celebre opusuri, Sala Ateneului Român gazduind concertele în 27 ianuarie 1956, respectiv 7 iunie 1952. Dr. Stephan Poen, sotul mezzosopranei Elena Cernei – membra a cvartetului vocal, mi-a relatat ca microfoanele casei de discuri fusesera instalate chiar la repetitia generala, captarea fiind facuta în conditii practic live, nefiind nevoie de reluari sau retusuri. Pregatirea minutioasa si înaltul profesionalism al interpretilor condusi de maestrul Silvestri au fost motoarele unei gravuri ce frizeaza perfectiunea.Missa mozartiana... Missa beethoveniana... doua lucrari în care filonul Sacrului apare talmacit de dirijor în puritate, lumina, devotiune, ... doua imnuri închinate Creatorului în chip înaltator, impresionant. Exista la Silvestri acea rigurozitate – severitate, as spune – a lecturii patrunse de spiritualitatea germanica, în contextul atmosferei de profunda reculegere care strabate discursul melodic. Mozart puncteaza pulsant si cutremurator („Miserere“ din secventa „Qui tollis“ a sectiunii „Gloria“), apasator si cu vehemente accente alternate clipelor de liniste („Jesu Christe“ si „Cum sancto spiritu“), îsi ridica strigatul la ceruri în „Crucifixus“. Sunt momente pe care seful de orchestra le sesiseaza si le da greutate. Dupa cum forta contrastelor si maretia inunda sectiunea „Sanctus“, „Agnus Dei“ capata puteri rascolitoare iar pagina finala, „Dona nobis pacem“, se înalta mai întâi apoteotic pentru ca imediat linistea, reflexivitatea în Dumnezeire sa cuprinda totul. Viziunea lui Silvestri, sustinuta admirabil de complexul orchestral - coral (îi numesc aici pe dirijorii corurilor, Dumitru D. Botez si Stefan Muresanu), nu ar fi putut sa atinga culmile maiestriei daca nu ar fi beneficiat de un cvartet solistic în care au stralucit soprana Emilia Petrescu si mezzosoprana Elena Cernei, alaturi de tenorul Aurel Alexandrescu si bas-baritonul Alexandru Voinescu. La Emilia Petrescu, puritatea sunetului („Christe“), pianissimele diafan-angelice ale invocatiei din „Et incarnatus est“, unduirile vocii („Dona nobis pacem“) au fost relevante calitati. Elena Cernei a impresionat prin preciziunea intonatiei, prin muzicalitatea desavârsita, prin limpiditatea executiei agilitatilor, în cânt silabic sau vocalizat, prin claritatea instrumentala a glasului („Laudamus te“ din sectiunea „Gloria“ este doar un exemplu). Pentru evolutia sa artistica ulterioara, au reprezentat elemente de pornire care apoi au fost valorizate plenar în repertoriul de opera pe care l-a abordat si i-a definit pe de-a-ntregul complexitatea de mare si absoluta cântareata. Omogenitatea cvartetului vocal, îmbinata cu a orchestrei, a corului (dirijor Dumitru D. Botez), a fost comandamentul suprem care a iradiat si lectura „Missei solemnis“. Silvestri a ostoit deseori tumultul beethovenian în rafinamente (decrescendi pâna la fir de sunet în „Quoniam“, murmure în „Et incarnatus est“ si „Crucifixus“), neabdicând însa de la explozii cutremuratoare de sonoritati („Et resurrexit“. Dinamica atât de caracteristica Titanului de la Bonn a fost, astfel, înfatisata în toata maiestuozitatea, completând un tablou de covârsitoare dimensiune sacrala. (Era interesant de cunoscut numele excelentei violine solo din secventa „Benedictus“ a sectiunii „Sanctus“, ca si al organistului care a însotit paginile mozartiene si beethoveniene.)Aparitia albumului Mozart – Beethoven - Silvestri este un eveniment. Editia discografica, luxos prezentata si admirabil reconditionata tehnic, beneficiaza de un amplu studiu muzicologic semnat de dr. Stephan Poen si intitulat „Demnitatea constiintei spirituale prin sacralitatea muzicii“. Tema este solid sustinuta prin analize de substanta. Li se adauga inedite exegeze pe care autorul le-a consemnat, ca rezultat al unor convorbiri cu Emilia Petrescu si Elena Cernei, având ca subiect viziunea estetica a lui Constantin Silvestri asupra interpretarii partiturilor. Obisnuitele date biografice, de cariera, nu lipsesc si se concentreaza asupra puternicelor personalitati ale dirijorului, sopranei si mezzosopranei.