O vitamina efervescenta în teatrul celor mici
articol aparut in Cultura, nr. 150 din 2007-11-22» cultura cultura spectacolului »
Autor:
Printre atâtea evenimente erau inevitabile lansarile de carti. Stacheta a fost ridicata de Monique Borie cu volumul „Fantoma sau Îndoiala teatrului“ în traducerea Ilenei Littera, aparut la Ed. Unitext în colaborare cu Polirom, care a servit ca punct de plecare pentru conferinta „Teatrul si fantomele sale“ si de George Banu cu volumul „Scena supravegheata. De la Shakespeare la Genet“ (versiunea în limba româna: Delia Voicu), produs în acelasi „pachet“ editorial.
Unul dintre evenimentele demne de interes ale Festivalului a fost si lansarea colectiei de carti de teatru coordonate de conf. dr. Anca Maniutiu în parteneriat cu Facultatea de Teatru si Televiziune. Colectia cuprinde carti categorisite pe trei directii care se doresc permanente: Dramaturgie extrem contemporana din care a aparut acum „Umbra albastra“ de Brian Reynolds, în traducerea si cu prefata semnate de Eugen Wohl; Scrieri ale practicienilor, din care s-a publicat „Puterea interpretarii scenice“ de Robert Cohen (traducere de Eugen Wohl si Anca Maniutiu); Eseuri din care a fost lansat volumul „Masca si rol. Identitate si diferente“ semnat de cunoscutul actor de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, Miklós Bács, care pune accent pe tehnicile folosite în teatru si psihodrama plecând de la metodele unor gânditori celebri, Luigi Pirandello si Jacob Levi Moreno. Ultima carte lansata s-a intitulat „Eroi, bufoni si masti în curtea scolii“, un volum colectiv despre cum se poate face teatru în scoli, coordonat de acelasi Eugen Wohl. În seria Eseuri va aparea în curând si volumul Ancai Maniutiu, „Spectacolul mortii în teatrul lui Michel de Ghelderode“. Cum toate volumele mentionate în paragraful anterior tin de colectia de carte a Facultatii de Teatru si Televiziune din cadrul Universitatii „Babes-Bolyai“ din Cluj, U.N.A.T.C. s-a putut lauda cu un singur volum, semnat de una dintre figurile (atât de putine) care au sprijinit aparitia noii fete a teatrului tânar: Nicolae Mandea, profesor la U.N.A.T.C., a carui carte se intituleaza „Teatralitatea. Un concept contemporan“.Pentru ca pe unul dintre autori l-am regasit în ipostaze multiple, de coordonator, traducator, semnatar de prefete, am considerat ca este cel mai nimerit sa raspunda la întrebarile din jurul volumului „Eroi, bufoni si masti în curtea scolii“ pe care l-am dori începutul unei lungi serii de literatura de specialitate dedicata teatrului la vârste fragede:Cristina Rusiecki: Cui se adreseaza, de fapt, cartea voastra?Eugen Wohl: Tuturor profesorilor, în primul rând celor ce îsi desfasoara activitatea cu copiii într-o institutie scolara, dar si asociatiilor non-profit care doresc sa faca activitati teatrale cu si pentru copii. Cartea e un bun instrument ca acestia sa stie exact de unde sa porneasca. Bineînteles, este destinata si profesionistilor care vor sa lucreze teatru pentru copii. La ora actuala, în România, foarte putine sunt cazurile când actori profesionisti se reîntorc în scoli pentru a preda sau a avea o cariera didactica. De aceea activitatile teatrale în scoli – câte sunt, daca sunt, pentru ca totul depinde de scoli, de oras, de multi alti factori –, sunt, de obicei, desfasurate de nonprofesionisti. Cartea e dedicata lor. Este un instrument de lucru bazat pe experienta proprie a autorilor si nu pe cum credem ca ar trebui sa fie ceva. E cel mai important lucru. Toti s-au izbit de anumite probleme pe care le explica în carte. C.R.: Câti autori sunt?E.W.: În total sase: lector doctor Reka Lugossy, de la Universitatea din Pecs, Ungaria, Eugenia Barbu, Madalina Dumitrache, Gabriela Pavel, Marian Râlea si cu mine. Reka Lugossy deschide cartea cu un capitol despre rolul povestilor în viata si educatia copiilor. Un material frumos, util: dânsa este specialist pe metode alternative în educatia copiilor, literatura pentru copii, film, teatru etc. Urmeaza un articol teoretic care îmi apartine mie. Aici trecem de la povesti la punerea în scena a povestilor, respectiv la teatrul pentru copii. Este un material scurt pentru ca scopul acestei carti nu e sa se umple de eseuri teoretice, ci de lucrari practice. Toate eseurile care urmeaza dupa aceste doua scurte introduceri teroetice vizeaza strict practica alaturi de elevul-actor, de la scenariu la realizarea decorului, la punerea în scena a anumitor exercitii: cum se poate realiza coeziunea unui grup, ce probleme apar, cu ce grupa de vârsta ar trebui lucrat. Spre finalul cartii, în ultimul material, încercam, teoretic de data aceasta, pentru ca practic nu are nici un fundament, introducerea la nivel de programa scolara a unor asemenea tipuri de activitati. Este putin probabil ca vom reusi noi prin aceasta carte, dar vrem sa aratam ca se poate. Teatrul poate sta fara probleme alaturi de celelalte materii scolare si se poate dovedi un instrument util din care elevul sa-si dezvolte anumite abilitati, pe care nu si le exerseaza la materiile de baza. Nu stiu daca e ideal sa fie o materie la care sa fie note, bacalaureat etc., ci pur si simplu sa existe o baza finantata de o institutie, nu tolerata, în formarea educatiei teatrale a copiilor. C.R.: Acum vreo zece ani am participat la un workshop destinat profesorilor care vor sa faca teatru în scoli, organizat de Royal National Theatre din Londra, unde s-au facut timp de o saptamâna exercitii temeinice, s-au tinut conferinte bine pregatite de catre experti cu cota în domeniu, s-a prezentat o literatura ampla, incredibil de vasta pe aceasta tema. În România stiu ca terenul teoretic e cvasivirgin.E.W.: De aceea cartea noastra e importanta. E un început. E o prima carte în România. În Occident deja exista o traditie în scrierea acestor carti, dezbateri, polemici, exista mai multe puncte de vedere. Noi oferim unul: al nostru bazat pe experienta noastra si e primul. Fireste, predispus la tot soiul de interpretari si reactii. Noi ni le dorim, fie ca sunt bune, fie ca sunt rele. Dorim sa fi aruncat o vitamina efervescenta într-un pahar cu apa si astfel sa cream diversitate. Daca în decurs de un an apar cinci carti care sa o distruga pe aceasta, sa o combata, începe sa se construiasca un fenomen. Si asta ne dorim. Sistemul educational e unul de masa centrat si canalizat în general pe orase. Majoritatea scolilor din România, ne place, nu ne place, sunt în mediu rural. Copiii aceia nu au niciodata acces – sau foarte rar, din nou depinde de disponibilitatile unuia sau altuia dintre cadrele didactice –, la un spectacol de teatru profesionist. Poate niciodata nu vor ajunge sa stie ce presupune un spectacol de teatru. Prin implementarea în scoala a acestui gen de arta le aratam ce presupune un spectacol si îi formam ca spectatori în momentul în care ei se îndreapta spre zone unde exista teatre profesioniste. Ne tot plângem de ceva vreme de faptul ca lumea nu prea merge la teatru. Nu merge pentru ca s-ar putea sa nu gaseasca lucrurile cu care e obisnuita de la televizor. C.R.: Si atunci, introducând teatrul în scoala se formeaza viitorii spectatori.E.W.: Fac apel la propria mea experienta. Provin dintr-o localitate, de fapt, dintr-un judet care nu are teatru si am terminat o facultate de studii teatrale. Asta s-a întâmplat, în primul rând, datorita unei fericite întâlniri cu o profesoara care si-a dorit sa faca teatru cu noi. Am descoperit ca îmi place foarte mult sa lucrez într-un spectacol de teatru. În al doilea rând, datorita unui spectacol vazut în Austria, când aveam 14 ani, e vorba de muzicalul lui Roman Polanski, „Dansul Babilonului“, un spectacol nu neaparat de arta, dar unul extraordinar de bine lucrat, care pe mine m-a modificat pentru totdeauna. Atunci mi-am dat seama ca nu pot sa nu lucrez în teatru. Nu neaparat ca actor, pentru ca nu am avut niciodata curajul sa merg în directia aceasta, însa în lumea teatrului, pe care sa-l sprijin si sa-l promovez. Pe de alta parte, suntem formati de produsele culturale pe care le primim, cu care intram în contact. Suntem marcati de cultul televizorului, pentru ca într-o mare parte a tarii acesta ramâne singurul mod de petrecere a timpului liber, de tipul de emisiuni pe care le vedem acolo, de genul de muzica pe care o ascultam acolo si consider ca, daca oferim o alternativa care pentru unii va crea gustul teatrului, asa vom forma si viitorii spectatori.