Reactionam târziu, dar prost!
articol aparut in Cultura, nr. 150 din 2007-11-22» cultura cultura politica » Societatea reala
Autor: ALFRED BULAI
Am asteptat mai multe zile pentru ca pasiunile si tensiunea legate de crima din Italia sa se domoleasca. A venit timpul sa discutam si despre acest subiect. În urma cu aproape trei saptamâni, o crima abominabila, ca mai toate crimele în realitate, s-a petrecut în vechea Roma. Un rrom (a nu se confunda cu un locuitor al Romei), sau un tigan, depinde de abordare, de altfel cetatean român, a fost acuzat de violarea, tâlharirea si uciderea sotiei unui amiral italian. L-a dat în gât, în limbajul micilor grupuri de infractori de prin strainatate, culmea, tot o românca.
La un semnal parca, întreaga presa româneasca, televizata sau nu, a pornit marele maraton în prezentarea dramei secolului. S-au derulat rugi si slujbe, si-au cerut o groaza iertare pentru fapta unui oarecare Mailat, au venit condamnarile publice, unele exemplare, ale bunilor români toleranti, un demnitar a sugerat chiar o mica „tabara de creatie“ pentru asemenea infractori, undeva, în însoritul desert egiptean. Unii i-au acuzat pe tigani ca nu sunt vrednici sa fie rromi, altii i-au acuzat ca se dau rromi ca sa nu fie identificati ca tigani. Unii au venit si au spus ca nu trebuie sa acuzi acum pe toti rromii sau românii pentru simplul fapt ca unul de-al lor, ori de-al nostru, a omorât pe cineva. Altii s-au jurat ca nu mai folosesc cuvântul rrom, ci doar pe cel de tigan.În fine, permanent, au venit tot felul de povesti din Italia. Sotia amiralului a murit în cele din urma. Au plâns si ziaristii nostri si multi români. Au venit însa si alte stiri despre multele si neopritele infractiuni ale românilor. Ziua si infractorul. Ba s-a depasit planul în unele zile. Desi majoritatea stirilor erau la televiziune nu ni se prezentau niciodata acesti noi infractori, ci doar se povesteau multele si noile lor faradelegi. Zeci de comentarii si de analize în fiecare zi. Nimic nu a ramas netratat de presa noastra. Au fost, probabil, zeci daca nu sute de persoane care au avut ceva de zis.În acest mare val de opinii si atitudini, câteva au încercat sa sugereze ca si autoritatile italiene ar cam fi putin vinovate de ceea ce se întâmpla, ca povestea initiala a presei italiene nu prea a fost exacta, ca presupusul criminal sustine ca nu a violat si nici nu a omorât-o pe italianca si se pare ca, într-adevar, nu prea a fost un viol. Presa noastra a reactionat mai serios doar atunci când s-a pus problema deportarii românilor din Italia. Reactia nu a fost însa pe masura atitudinii autoritatilor italiene. Ca în „Miorita“, presa noastra s-a resemnat. La urma urmei, suntem vinovati, ce am putea face altceva?Stimati cititori, în toata aceasta furtuna de reactii, cele mai multe strict afective, încerc sa va atrag atentia asupra câtorva lucruri. Sa pornim cu începutul. Prima si cea mai importanta întrebare, pe care presa noastra nu a reusit, la începutul povestii, sa o formuleze, ar fi urmatoarea: cetateanul român arestat e cu adevarat autorul crimei? Orice ziarist pleaca de la aceasta întrebare chiar daca are de-a face cu un flagrant. La noi, s-a considerat imediat ca avem de-a face cu un criminal, doar pentru ca asa au zis autoritatile italiene. În România, lumea s-a grabit sa îsi ceara scuze, sa aprinda lumânari pentru duduia din Italia, sa condamne tiganii, rromii, emigrantii, ori, dimpotriva, sa condamne autoritatile pentru plecarea românilor saraci în strainatate. Târziu, au aparut si jurnalisti care, timid, au început sa se întrebe daca o fi adevarata povestea autoritatilor din Italia.O a doua întrebare, pe care ar trebui sa o formulam se refera la momentul în care a aparut acest caz, la un asa nivel mediatic. Este cazul acesta un accident sau are în spate o campanie cu un scop final, eventual, acela de expulzare a românilor? Pentru oricine are treaba cu problematica manipularii pare destul de clar ca avem de-a face cu o campanie profesionala, care a profitat, posibil, de un eveniment accidental (cel al omorului sotiei de amiral), desi exista o sansa sa ne întrebam daca si acest eveniment a fost chiar întâmplator. De ce campanie profesionala? Pentru ca autoritatile italiene l-au dat pe Mailat, de la bun început, ca autorul sigur al omorului, desi abia îl arestasera, pentru ca s-a inventat un viol care nu a existat, pentru ca femeia care a anuntat politia este nebuna, pentru ca autoritatile italiene au reactionat ca si cum era prima crima din Italia de dupa razboi si nu una din zecile de mii de crime din aceasta tara. Dar mai ales pentru ca sistematic, în fiecare zi care a urmat, s-au facut arestari si s-au anuntat public zeci de infractiuni ale cetatenilor români. Cele mai multe persoane arestate, probabil, erau de mult în bazele de date ale politiei italiene si, deci, nu s-a facut altceva decât sa fie re-arestati câtiva infractori.În fine, o ultima întrebare: de ce sa se faca o asemenea campanie împotriva românilor? Au ceva cu noi? Raspunsul este relativ simplu. Au existat si exista probleme majore, pe care, în ultimii ani, unii rromi, dar si unii români le-au creat acolo. Presa italiana le-a subliniat în numeroase rânduri, asa cum a scris si de bine, în multe alte ocazii. Era nevoie de o epurare masiva a unor infractori, sau poate doar a unor simpli marginali care incomodau. Toti acestia se aflau deja, în mare parte, în bazele de date ale italienilor, de mult timp. Ocazia perfecta era data de orice crima pe care ar fi facut-o un imigrant si, desigur, contextul campaniei electorale din Italia dadea o sansa mai mare de reusita. Din punctul meu de vedere, lucrurile stau invers decât au afirmat multi analisti la noi. Lucrurile nu au explodat pentru ca era campanie electorala în Italia, ci s-a ales acest moment al campaniei electorale, pentru a exista reactii politice mult mai consistente. Noi am reactionat, ca în atâtea multe cazuri, prost. România s-a autoînvinovatit de la bun început. Presa noastra l-a prezentat permanent pe Mailat ca pe un criminal, nimeni nu a parut în prima faza dispus sa ia în calcul si declaratia lui, cum ca a luat doar poseta victimei. Tolerantii români erau mai preocupati de ideea ca acest tigan, „împutit“ cum ar spune un sef de stat, ne strica imaginea tarii si a noastra, a tuturor. Presa noastra a fost prea preocupata cu gesturile melodramatice transmise de lânga victima, decât de ceea ce trebuie sa faca un jurnalist: sa investigheze. Ca în multe alte rânduri, de la altii am luat cam toate informatiile despre acest caz, inclusiv pe acelea care puneau întrebari de genul celor formulate de noi. Autoritatile române s-au grabit si ele sa îsi prezinte scuze si sa acuze un presupus infractor, înaintea oricaror altor gesturi. Ca în multe alte situatii, nu am reusit în timp util sa întelegem ca drama din Roma era doar un drum spre un alt obiectiv. Nu am reusit sa contracaram deciziile italienilor pentru ca am fost prea preocupati de povestea de la periferia Romei. Am reactionat târziu, foarte târziu. Dar unde mai pui ca cei mai multi înca nu au realizat ca am reactionat si prost.