„Lectia de tango“
articol aparut in Cultura, nr. 149 din 2007-11-15» cultura cultura psi »
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
Anul 2007 s-a dovedit la fel de stralucitor ca si cei precedenti pentru Roger Federer. Victorii la Australian Open, Wimbledon si US Open, finala la Roland Garros, victorii în turneele Masters Series de la Hamburg si Cincinnati, alte finale de acelasi calibru la Monte Carlo, Montréal si Madrid, alte triumfuri în competitii mai marunte, plus situarea pe primul loc în ATP Race si calificarea în postura de favorit la Turneul Campionilor de la Shanghai.
Totusi, campionul elvetian s-a dovedit parca mai vulnerabil decât în alti ani – si nu ma refer la deja „traditionalele“ înfrângeri în fata lui Nadal, „delfinul“ sau de trei ani încoace. Federer a pierdut, în chip misterios de simetric, la începutul sezonului si la finalul sau, câte doua meciuri consecutiv în fata unor jucatori provenind din aceeasi tara, Argentina: Guillermo Cañas si David Nalbandian. Enigma celor doua esecuri succesive contra lui Cañas, pe dur, în primele doua turnee de Masters Series ale circuitului, cele de la Indian Wells si Miami, ca si a celor doua înfrângeri împotriva lui Nalbandian, în sala, la ultimele doua turnee de Masters Series ale anului, de la Madrid si Paris, are însa explicatii destul de transparente. Statistica meciurilor directe dintre liderul mondial si cei doi jucatori „gaucho“ nu indica deloc o suprematie zdrobitoare a elvetianului. Înaintea primei întâlniri cu Guillermo Cañas, cea de la Indian Wells, pierduta cu 7-5, 6-2, scorul între cei doi combatanti era de unu la unu, foarte strâns asadar. În ceea ce priveste contabilitatea confruntarilor cu David Nalbandian, trebuie spus ca Federer conducea cu opt la sase, dar amintirea înfrângerii din finala Masters-ului din 2005 de la Shanghai în fata armeano-argentinianului era una deosebit de dureroasa pentru Roger. Pe urma, exista asemanari izbitoare între „nasii“ lui Roger Federer. Amândoi sunt jucatori destul de scunzi (1,85 m Cañas si 1,80 m Nalbandian), solizi (86 kg primul, 79 kg al doilea), rezistenti si rapizi, care joaca la fel de bine pe zgura, pe dur si pe mocheta salii. Amândoi sunt jucatori completi, care stiu excelent jocul de atac, ca si pe cel defensiv, având acces la o gama larga de lovituri, efecte si stiluri. Amândoi lovesc cu mâna dreapta, iar reverul este unul cu doua mâini. Amândoi sunt tenismeni inteligenti, care combina de minune jocul de strategie cu cel de inspiratie, atacul în forta cu apararea subtila, serviciul distrugator cu stopul surprinzator. Amândoi sunt jucatori cu mare experienta competitionala, atingând adevarata maturitate sportiva, caci Cañas are 30 de ani, iar Nalbandian 25, primul debutând în circuitul ATP în anul 1995, iar al doilea în anul 2000. Amândoi s-au bucurat de clasamente excelente, caci în trecutul recent au atins celebrul Top Ten, primul pe locul opt, al doilea pe locul trei. Amândoi sunt competitori cu un psihic foarte solid, carora, când le merge jocul, e aproape imposibil sa le fie „suflata“ victoria. Daca ei ajung sa capete încredere în tenisul ce-l practica, atunci e nevoie de ceva în plus decât rabdarea, inteligenta si stapânirea de sine care l-au facut proverbial pe Federer. Mai mult decât atât, si Guillermo Cañas si David Nalbandian veneau dupa sezoane slabe, minate de suspendari – primul, si rezultate dezastruoase – al doilea. Prin urmare, argentinienii erau „înfometati“ de rezultate care sa-i reabiliteze în primul rând în propriii lor ochi, ca si în cei ai suporterilor. Fireste, nici premiile în bani nu erau argumente chiar de lepadat în conditiile în care viata unui tenisman profesionist este una destul de scurta. Supramotivati, cu o exceptionala pofta razboinica de revansa, Cañas si Nalbandian aveau toate motivele sa priveasca plini de optimism catre disputele cu Roger Federer. În definitiv, chiar ca nu aveau ce sa piarda. Mai mult, din punctul lor de vedere, nici macar victoria superfavoritului nu era o certitudine chiar asa de evidenta, caci îi cunosteau bine jocul si erau constienti de unele slabiciuni ale acestuia. Iar daca primul lor meci în compania campionului elvetian poate fi conotat drept „un foc de paie“, drept o imensa surpriza, nu tot la fel se poate vorbi despre cea de-a doua înfrângere suferita de „Mr. Perfect“ în fata atletilor „gaucho“. Si la Miami, în fata lui Cañas, si la Paris, în fata lui Nalbandian, Roger Federer venea cu o sete de revansa absolut legitima. Si totusi, în ciuda dorintei de „razbunare“, el a cunoscut a doua oara înfrângerea, cu toate ca era bine prevenit cu privire la forta de joc a argentinienilor… Cañas l-a învins cu 7-6, 2-6, 7-6, iar Nalbandian cu 6-4, 7-6.Sigur ca asemanarile între cele doua „miraculoase“ situatii înceteaza aici. În fond, Nalbandian este „peste“ Cañas ca valoare, potential si performante, în fond nu se compara debutul sezonului cu sfârsitul sau, caci oboseala si calculul strategic pot explica foarte bine „scurtcircuitul“ lui Federer contra blondului din Cordoba… Dar nu despre posibile cauze punctuale este vorba aici, ci despre slabiciunea psihica a campionului din Basel în fata unor jucatori cu profil si stil asemanator. Despre neputinta sa de a-si apropia victoria în conditiile în care vointa de triumf nu-i dispare practic niciodata. Sa fi dezvoltat Federer un „complex“ psihic fata de cei doi „gaucho“? Adica un blocaj launtric, vechi, foarte vechi, provenind din istoria sa personala si infantila, „ascuns“ în faldurile ratiunii si succesului, dar care s-a vazut actualizat în persoana celor doi jucatori din tara lui Vilas? Cât îl priveste pe mai vârstnicul argentinian, raspunsul pare mai degraba unul negativ, în ciuda unor aparente destul de convingatoare. La Madrid, recent, Federer l-a zdrobit cu 6-0 6-3. Însa Cañas îl conduce totusi cu trei la doi în confruntarile directe… Complexul nu se da batut cu una-cu doua. Cât îl priveste pe Nalbandian, lucrurile sunt mult mai complicate, caci desi David l-a egalat pe Roger, scorul lor fiind de opt la opt, viitorul nu arata deloc roz pentru supercampionul elvetian. Tineretea si forta lui Nalbandian pot constitui obstacole de nedepasit pentru cel numit deja „cel mai mare jucator de tenis din istorie“… Oricum, este indiscutabil ca marea noutate a anului 2007 a constituit-o „lectia de tango“ predata de Guillermo Cañas si David Nalbandian lui Roger Federer!Dar ce spun cei trei jucatori despre epopeea surprinzatoarei lor competitii? Iata fragmente din declaratiile acestora, carora nu le-am adaugat nici un comentariu, ele fiind graitoare de la sine:Guillermo Cañas – „Ce trebuie facut pentru a-l învinge pe Federer? Zau ca nu stiu… În cazul meu, poate faptul ca atunci când am intrat pe teren m-am simtit cu-adevarat încrezator în fortele mele. Stiam ca urmeaza sa-l înfrunt pe numarul unu mondial – si asta, în loc sa ma blocheze, m-a stimulat. De asemenea, intuiam ca meciul avea sa fie foarte strâns si eram hotarât sa ma descurc onorabil în fata cuiva care atinsese un nivel extraordinar de joc. Dar eu am avut multa încredere în tenisul pe care urma sa-l practic si mi-am jucat pâna la capat sansa. Poate ca a contat faptul ca îl mai batusem pe Federer si înainte. Probabil asta m-a ajutat imens de mult“. (11 martie 2007, Masters Series Indian Wells, turul II)Guillermo Cañas – „Nu pot sa spun ca stiu întotdeauna ce anume se petrece. Care este secretul meu? Chiar ca habar n-am. Am intrat pe teren, am încercat sa dau cel mai bun tenis de care eram în stare, sa-mi ating cel mai bun nivel de joc. De asemenea, ma gândesc ca am avut noroc. Jucasem deja foarte bine o saptamâna întreaga, dar de data asta am evoluat chiar mai substantial decât m-am asteptat s-o fac. Marturisesc ca sunt si eu extrem de surprins ca am reusit sa-l înfrâng de doua ori consecutiv pe Roger Federer, de-atâta vreme lider mondial…“ (27 martie 2007, Masters Series Miami, optimi de finala)David Nalbandian – „Roger si cu mine contabilizam o lunga istorie a meciurilor pe care le-am disputat împreuna. Ma gândesc ca si astazi traditia asta a influentat într-o anumita masura confruntarea de la Madrid. Primul set a fost cu-adevarat dificil pentru mine, caci l-am pierdut, desi n-am jucat rau deloc. În urmatoarele doua seturi n-am mai cedat, am strîns din dinti si am jucat din ce în ce mai inspirat, caci am crezut 100% în sansa mea. Punctele cîstigatoare au venit de la sine, iar eu am jucat fantastic, simtind cum îmi cresc curajul si încrederea ca sunt în stare sa-l mai bat o data pe numarul unu mondial“. (21 octombrie 2007, Masters Series Madrid, finala)Roger Federer – „Am pierdut înca o data în fata lui David, desi m-am batut pâna la capat, jucând cel mai bun tenis de care ma simteam capabil în acele momente. Din pacate n-a fost de-ajuns, iar adversarul meu si-a adjudecat absolut meritat si acest al doilea meci desfasurat între noi doi în mai putin de doua saptamâni. Se pare ca Parisul nu este chiar orasul unde victoria sa-mi surâda. Îmi amintesc cu tristete de înfrângerile suferite în ultimele doua finale de la Roland Garros… Mi-a venit foarte greu sa leg meciurile din turneul de la Basel cu cele de la Bercy, conditiile de joc sunt diferite, m-am simtit si obosit. Oricum, Nalbandian are un excelent joc de atac, vine des în fata, la plasa, o face inteligent, pe mingi bine pregatite, nu e genul care sa ma joace la infinit pe rever cu baloane înalte, el variaza jocul si viteza, îmi pune mari probleme de ritm, se misca încontinuu, are un joc de picioare excelent, nu cedeaza usor nici o minge si, peste toate, a avut o încredere extraordinara în sine, desi cred ca eu am jucat mai inspirat decât în finala de la Madrid… (31 octombrie 2007, Masters Series Paris-Bercy, optimi de finala)