Cazul Tanacu – un film care nu lamureste nimic
articol aparut in Cultura, nr. 149 din 2007-11-15» cultura cultura cinema »
Autor: CATALIN STURZA
În jurul cazului Tanacu presa româneasca a facut, în ultimii doi ani, multa vâlva; tentativa de exorcizare a unei tinere maicute, soldata cu moartea acesteia, a fost sursa de inspiratie nu numai pentru articole incendiare în mass-media, dar si pentru un roman, un film documentar si chiar pentru o piesa de teatru.
Romanul „Spovedanie la Tanacu”, aparut la Humanitas, în 2006, este semnat de Tatiana Niculescu Bran, redactor-sef al sectiei de limba româna din cadrul BBC World Service. De curând, versiunea dramatizata a romanului a fost pusa în scena si la New York, într-un spectacol experimental, în regia lui Andrei Serban. La sfârsitul lunii octombrie, la Astra Film Fest, în Sibiu, a fost prezentat în premiera si filmul documentar „For God’s Sake” („Cazul Tanacu”), realizat tot de Tatiana Niculescu Bran, alaturi de alti doi jurnalisti, Ionut Teianului si Mirel Bran. Filmul a fost prezentat în doua zile diferite la Astra Film Fest si a putut fi vizionat pe Internet, însa numai pâna duminica trecuta. Conform întelegerii cu organizatorii festivalului, documentarul a fost disponibil on-line doar pe durata acestuia; pâna la judecarea recursului, „For God’s Sake” nu va mai putea fi vizionat nicaieri, deoarece, asa cum a declarat Tatiana Niculescu Bran la conferinta de presa de dinaintea premierei, realizatorii sai nu vor sa influenteze, în nici un fel, verdictul procesului.
Ar putea însa acest documentar sa încline, într-un fel sau altul, balanta opiniei publice si chiar a justitiei vizavi de faptele preotului Daniel Corogeanu si ale maicutelor de la Manastirea „Sfânta Treime”? Cel mai probabil, nu. Este un film-reportaj care se doreste, cu orice pret, echilibrat si obiectiv, si oriunde apare o opinie de 5 secunde în favoarea fostului preot Corogeanu, este lipita si o alta, tot de 5 secunde, împotriva acestuia. Filmul, ca si romanul de la Humanitas, prezinta interviuri cu Daniel Corogeanu, cu maicile de la Sfânta Treime, cu asistenta de pe ambulanta si cu doctorita de garda de la Spitalul Judetean Vaslui, cu fosti colegi de orfelinat ai Irinei Cornici, cu parintii adoptivi ai acesteia, cu un medic legist, un psihiatru si chiar cu un teolog care îi ia apararea fostului preot de la Tanacu. Figura centrala este Daniel Corogeanu, personaj ascetic, blând si binevoitor, în compania caruia realizatorii au petrecut luni întregi; scopul a fost acela „de a întelege modul lui de a gândi” si de a-l prezenta pe tânarul preot, haituit din toate partile, „în ipostaza unei fiinte firesti”.
Nici obiectivitatea, nici încercarea de a-l arata pe fostul preot Corogeanu într-o lumina fireasca, umana nu sunt reprosuri pe care le-as aduce filmului. Suparator e, însa, ca într-un documentar de investigatie realizatorii se multumesc sa expuna câteva pareri si câteva fapte – mai multe pareri decât fapte – fara a urma, însa, cu adevarat nici o pista reala care ar putea lamuri ceea ce s-a întâmplat la manastirea de lânga Tanacu. Ionut Teianului a declarat, la aceeasi conferinta de presa, ca documentarul reprezinta „o încercare de a restitui faptele asa cum au fost, de a arata ce s-a întâmplat efectiv”, pentru ca „oamenii nu au înteles despre ce a fost vorba acolo”.
Din pacate, la sfârsitul celor 48 de minute ale filmului nu pot spune ca am aflat o suma de lucruri relevante, care sa acopere lacunele pe care le aveam; cât despre ceea ce s-a întâmplat efectiv cu Irina Cornici, tacerea e deplina. Cum s-a comportat ea în ultimele luni de viata? A fost schizofrenica sau, într-adevar, a fost atinsa de diavol? În ce a constat ritualul exorcizarii si cum ar fi putut acesta, într-adevar, sa o omoare? De ce a fost respinsa expertiza medicului din Constanta, care sustinea ca tânara a murit în urma dozelor de adrenalina injectate de asistenta de pe ambulanta? Sunt întrebari la care filmul nici macar nu încearca sa gaseasca un raspuns.