Horror la persoana întâi
articol aparut in Cultura, nr. 149 din 2007-11-15» cultura cultura literara »
Autor: CATALIN STURZA
S-a spus despre seria „Cronicilor Wardstone“ ca ar fi urmasa si clona lui Harry Potter. Nici ca se putea o nedreptate mai mare pentru Joseph Delaney si pentru Thomas Ward, ucenicul vraciului din Comitat si presupusul urmas al lui Potter.
Harry Potter vs Thomas Ward – o comparatie daunatoareUn vraci este un fel de echipa „Ghost Busters” a evului mediu. De fapt, a universului fantasy al lui Delaney, cu aer de ev mediu britanic, pe al carui relief se ridica ferme nevoiase, catedrale gotice, sate vrajitoresti si ruguri aprinse de Marele Inchizitor. Nu e o idee buna sa insisti prea mult asupra încadrarii istorice exacte a unui univers fantasy. „Apoi gheturile au venit din nou peste pamânt. Iar când s-au retras, pâna si forma dealurilor, pâna si numele târgurilor din vale se schimbase”, spune legenda care deschide fiecare volum al „Cronicilor Wardstone“, si ne vom multumi cu atât. Vraciul este o pereche a preotului, cealalta fata a aceleiasi monede, un luptator împotriva Întunericului care detine cunostintele practice despre alungarea si risipirea acestuia. Ca si preotii, vracii au o cultura solida, vorbesc, în mod obligatoriu, latina si greaca si sunt celibatari. Asemanarile se opresc, însa, în acest punct. Vracii nu au credinciosi, nu tin predici – decât, cel mult, când vor sa alunge, cu vorba buna, un duh rau – si nu iau parte la viata bisericii. De asemenea, nu practica magia, ci o combat. De cele mai multe ori, cred ei, puterile magice au surse demonice, vin în urma unui pact cu Raul. John Gregory este cel mai întelept si mai priceput vraci din Comitat, un al saptelea fiu al unui al saptelea fiu, iar Thomas Ward este noul sau ucenic. Mos Gregory e tot mai slabit, vârsta si lupta cu Întunericul i-au scazut puterile, iar un rau teribil si nevazut ameninta, din toate partile, Comitatul. Micutul fiu de fermier pe care-l primeste în ucenicie va fi, probabil, cel din urma învatacel al sau. Thomas Ward nu este însa un Harry Potter cu puteri magice, care arunca vraji si blesteme din vârful baghetei, îsi schimba forma cu polipotiuni si se face nevazut înfasurându-se în pelerina. Nici Comitatul lui Delaney nu are nimic în comun cu lumea contemporana, superficial deghizata pentru a lasa impresia de altundeva-altceva, din Harry Potter. J. K. Rowling se multumeste sa transforme scenariul unui serial pentru adolescenti, gen „Salvati de clopotel”, într-un roman cu mici vrajitori la colegiu, adaugând câteva elemente de suspans. Personaje tipice, situatii-cliseu, dialoguri pe calapodul pustilor din ziua de azi. Ceea ce-i reuseste lui Rowling este suspansul, iar Potter te prinde tocmai pentru ca te tine cu sufletul la gura de la un complot la altul, de la o situatie-limita la alta. Arsenalul magic inventat de Rowling este unul bogat si complicat, asa cum stufoase si complicate sunt si manualele de fizica sau de istorie ale liceenilor contemporani. Harry, Ron, Hermione and comp. trebuie sa-si bata capul cu lectii plicticoase, cu formule si teste dificile, cu profesori nesuferiti, sa se ia la întrecere si sa viseze la vacante. Ei nu studiaza, însa, literatura si algebra, ci potiunile si apararea contra magiei negre, pentru ca Hogwarts nu e o scoala de cultura generala, ci de cultura magica generala. Magia este, pentru Rowling, Hocus-Pocus si Abracadabra, prestidigitatie de circ, recuzita ieftina, un cuvânt rostit de varjitor cu o miscare a baghetei. Ucenicii magicieni îsi petrec ani buni (sapte ani, mai precis) sa învete acest spectacol, ba unii dintre ei scriu si inventeaza vraji noi, sub forma de cuvinte pseudo-latinesti, simpliste si transparente, gen „accio”, „lumos”, „reparo” s.a.m.d.Lumea „Cronicilor Wardstone“ nu are, cum spuneam, nimic în comun cu cea din Harry Potter si orice apropiere dintre cele doua carti nu poate decât sa-i dauneze primeia. Singurul motiv pentru care cineva ar putea sustine comparatia ar fi interesul pentru promovarea seriei Wardstone, cu riscul ca si cititorii sa-si piarda consideratia pentru ceea ce trece drept o clona a ultra-best-seller-ului Harry Potter. Delaney reuseste sa creeze o lume aspra si sufocanta, cu dealuri si paduri amenintatoare, cu sate si târguri sarace, dominate de o mentalitate rurala, suspicioasa, cu personaje care nu sunt nici bune, nici rele, si care trebuie sa faca fata acestor conditii de viata. Foamea si frigul sunt dusmani neiertatori, din cotloanele întunecoase pândesc pericole nevazute, si vracii sunt, pentru majoritatea locuitorilor din Comitat, o ultima solutie, un rau necesar. La fel ca si Potter, micutul Ward porneste pe un drum initiatic, plin de pericole, si se îndreapta spre ceea ce pare a fi împlinirea unui destin – el se va transforma în eroul menit sa înfrunte, cândva, o amenintare cumplita, întruchiparea însasi a Raului. Asemanarile se opresc, însa, aici. E ca si cum ai spune ca „Ulise” al lui Joyce e clona lui „Cuore – inima de copil” al lui Amicis, pentru ca ambele cuprind episoade cu copii care învata ceva despre viata. O lupta pe tarâm spiritualDin ucenicia de jumatate de deceniu a lui Thomas Ward, Delaney a scos pâna acum la lumina ceva mai putin de doi ani încheiati, urmariti în patru volume traduse, rapid, si în limba româna: „Ucenicul vraciului”, „Blestemul vraciului”, „Secretul vraciului” si „Batalia vraciului” (Editura Corint Junior, 2006-2007). În fiecare carte, exista o linie centrala – confruntarea cu un dusman de prim rang, cu o vrajitoare, un demon, un zeu stravechi sau cu un întreg conclav al vrajitoarelor – si multe linii si teme secundare. Vraciul a fost îndragostit, se pare, în tinerete de o vrajitoare foarte periculoasa, Thomas e, si el, prieten cu Alice, o vrajitoare în devenire, familia de fermieri a ucenicului ascunde multe secrete, preotii pot deveni vraci si vracii pot alege sa devina preoti, unii dintre fostii învatacei ai vraciului au luat calea magiei si au capatat putere asupra mortilor s.a.m.d. Iubirea poate întuneca ratiunea, la fel si frica, predestinarea e o mare sperietoare, nu exista decât liberul arbitru al oamenilor, blestemele îti pot face rau doar în momentul în care începi sa crezi în ele. La fel ca Potter, eroul povestii lui Delaney este un copil care trece pragul adolescentei. Sunt, prin urmare, „Cronicile Wardstone“ o serie pentru copii si adolescenti, care se vor identifica usor cu personajul cartii? As spune ca nu, si multi copii nu vor gusta, cred, aventurile vraciului si ale ucenicului sau. Literatura pentru copii e ludica, amuzanta si educativa, personajele sunt simpliste si caricaturale, sunt oameni, animale si obiecte vorbitoare deopotriva, raii se separa, net, de buni. Din contra, Delaney inventeaza un univers sumbru, cu personaje dinamice, complexe, cu episoade horror intense, cu o filosofie a raului care se contureaza pas cu pas. Supranaturalul e, pentru cei din tagma vracilor, o realitate, însa vointele si motivele care pun în miscare aceste forte ramân învaluite în mister. Exista viata oamenilor, cu certitudinlie si legile ei, si exista lumea spiritelor, insondabila, teren al superstitiilor si al speculatiilor. Superstitiile medievale delimiteaza, în formarea unui vraci, perimetrul cunoasterii si al înfruntarii Raului: cele mai raspândite creaturi supranaturale sunt duhurile rele, demonii si vrajitoarele; toate aceste creaturi se tem de doua lucruri: argintul, care le provoaca durere, si o combinatie de sare si fier, care le poate nimici; lemnul de scorus de munte e, de asemenea, eficient împotriva vrajitoarelor. Acesta e întreg arsenalul vracilor; nici macar apa sfintita sau moliftele nu intra în discutie. Fara vraji, fara elfi si goblini, fara magie. E mult mai putin spectaculos decât Harry Potter, sau decât clasicele fantasy-uri sword and sorcery, cu printese si dragoni. Însa lupta se muta, în acest fel, pe teren spiritual. Vracii trebuie sa învete sa posteasca, sa-si controleze frica, sa faca diferenta între halucinatii si realitate. Vor stapâni Raul în momentul când îl vor întelege si când vor privi prin ochii acestuia. Armele si luptele fizice aproape ca nu sunt importante; tot ce conteaza e ca, în momentul decisiv, vraciul sa fie stapân pe el însusi si sa actioneze nu sub imboldul fricii, ci sub acela al ratiunii si al vointei proprii. Seria „Wardstone“ are si un mesaj moral: un vraci bun învata ca e necesar sa se sacrifice pentru ceilalti, ca apararea comunitatii e mai importanta decât propria viata si chiar decât propria nemurire. Ucenicul întelege, treptat, ca a fi bun în meseria sa înseamna sa ramâna cu mintea deschisa, sa descopere si sa recunoasca noul, sa faca lucrurile temeinic, sa îi ajute pe oamenii simpli, a caror existenta depinde, în ultima instanta, de curajul sau. Nu toti cei care si-au terminat ucenicia si au ajuns vraci pun în practica acest lucru, si cei mai multi dintre ucenici nu au reusit sa ajunga vraci. Prin natura sa, Thomas Ward e programat sa faca mereu ceea ce trebuie si sa se transforme, pas cu pas, într-un supererou. Piatra de hotar a fantasy -ului Cum Întunericul pândeste, în Comitat, dupa fiecare colt, Thomas se misca destul de repede pe drumul pregatirii sale si cititorul n-are timp nici sa rasufle, între lupta cu o vrajitoare si goana din calea unui duh rau. E unul dintre motivele pentru care seria „Wardstone“ creaza dependenta, si nu doar în rândul cititorilor adolescenti. Delaney a vrut, însa, ca fiecare volum sa poata functiona într-un mod relativ autonom, si a introdus, de la „Blestemul vraciului” încolo, lungi pasaje rezumative. Acestea cresc pe masura ce povestea ucenicului se dezvolta si personajele principale capata continut. Poate ca e un rau necesar, pentru cei care n-au urmarit serialul de la început, însa flash-back-urile tot mai stufoase pot fi, pentru restul cititorilor, un balast suparator. Ca fantasy, „Cronicile Wardstone“ reusesc sa creeze o lume distincta, acaparatoare; ca thriller, te tin constant în priza, iar ca horror, deseneaza decoruri gotice înfioratoare si monstri convingatori. Perspectiva ucenicului, la persoana întâi, îti declanseaza clopoteii de alarma si te obliga sa privesti dupa fiecare colt, cu toiagul strâns într-o mâna si cu lantul de argint în cealalta. Un vis în care ti-e frica pâna sa si respiri, dar din care nu vrei sa te trezesti.