Din nou despre prostia omeneasca

articol aparut in Cultura, nr. 149 din 2007-11-15
» cultura cultura politica »
Autor: Bogdan Duca

Pe vremea lui Creanga nu exista corectitudine politica, nu existau ideologii ong-istice si nici ONG-uri ideologizate. Ca urmare, prostia omeneasca se manifesta casnic si nu public. Soarele se baga în casa cu galeata, nucile erau duse în pod cu furca... Acum însa avem prostie omeneasca institutionalizata. Aceasta prostie are mai multe nume (doar este fudula, nu?): corectitudine politica, noua toleranta, nondiscriminare, discriminare pozitiva, multiculturalism. Multe nume, dar acelasi lucru: dispretul fata de adevar si fata de traditie.

Cum îi integram pe romi

Daca aceasta prostie institutionalizata ne-ar încânta numai cu simpatice teorii „academice”, precum feminismul, ideea de „cultura gay” sau si mai amuzantul relativism cultural, care aseaza un Dostoievski la egalitate cu orice „erudit” povestitor de basme dintr-un trib burkinez, poate ca nu am fi foarte deranjati. În definitiv, obsesia moderna pentru vampiri trebuie sa aibe si un corespondent postmodern, fie el si cu morga... academica. Daca credem ca exista contele Dracula, atunci de ce sa nu credem ca obiceiul african al circumciziei feminine nu este altceva decât o varianta la fel de decenta ca si obiceiul european al spalatului pe dinti?

Numai ca prostia institutionalizata nu este restrânsa la spatiul academic. Are loc de cinste în societatea civila, promoveaza legi si genereaza politii ale gândirii (precum absurda institutie CNCD, de la noi). Pe lânga asta, a infestat si mass-media, impunând un limbaj si atitudini „corecte politic”.

Cât despre efecte: niste cetateni români de etnie roma comit infractiuni teribile în Italia, ucigând, violând si furând propriile gazde primitoare (putine popoare europene se pot lauda cu un suflet deschis si primitor ca cel al italienilor). Urmarea? Românii sunt de vina! De ce nu se face distinctia dintre români si tigani? Pai s-ar comite astfel discriminarea tiganilor... Si asa, din pricina unor cetateni români de alta etnie decât cea a românilor, doua popoare (român si italian) sunt condamnate sa sufere.

Bine, fie! Daca cer interesele Europei ca sa ne asumam identitar toti cetatenii, poporul român ar putea sa treaca si peste asta. În definitiv, nici nu prea ai de ales... Ce sa te faci cu o minoritate care, în marea ei majoritate, refuza civilizatia? Sa le ceri sa se gândeasca serios la gasirea unui „divort” civilizat, eventual prin constituirea macar a ideii unui stat al tiganilor? Nu! Ca te reclama extraterestrii adepti ai corectitudinii politice la... CNCD. Sa îi ghetoizezi? Ar fi cu adevarat monstruos. Si atunci? Sa încerci sa îi integrezi.

Au aparut diferite organizatii însarcinate cu integrarea romilor. Aceste organizatii au primit si bani (nu putini!). Mai mult chiar, aceste organizatii sunt alcatuite din romi cu studii superioare ce ar trebui sa îsi convinga etnia sa accepte regulile jocului modernitatii. Dar oamenii din aceste organizatii nu au nici cea mai mica intentie de a face acest lucru. Ca sa convingi pe romi sa se schimbe, trebuie sa muncesti mult. Dar... merita? Desigur ca nu, în contextul în care banii primiti pentru proiecte de integrare a romilor pot fi cheltuiti si altfel. Cum? Pai pe niste scoli de vara, simpozioane, „rasismometre” si afise plângacioase.

Stiati ca la o scoala de vara a romilor participantii au primit, în loc de clasicele mape, laptopuri? Desigur ca nu. Dar nu va revoltati când auziti cum se cheltuiesc banii dati pe integrarea tiganilor, desigur ca la asemenea manifestari se discuta lucruri foarte concrete... Printre aceste teme, circula un zvon, se numara si incriminarea Bisericii Ortodoxe Române, care a avut, în Evul Mediu, robi tigani. Pai cine altcineva sa fie vinovat de rata ridicata a infractionalitatii si a analfabetismului decât... BOR-ul sau Statul român? Si daca sunt gasiti vinovati, nu este asa ca trebuie „sa se simta” si sa mai paseze niste bani baietilor aparatori ai drepturilor tiganilor?

Unde este rasismul?

Un alt lucru concret facut de tigani: paralela dintre drama romilor est-europeni si cea a negrilor americani sau sud-africani. Cunosc câtiva lideri ong-isti romi foarte mândri ca au dat mâna cu Nelson Mandela! Dar daca Nelson Mandela a petrecut cea mai mare parte a vietii prin închisori pentru drepturile negrilor din Africa de Sud, care dintre militantii romi au facut macar o zi de închisoare pentru drepturile conationalilor lor? Raspunsul este simplu: nici unul. Aceasta pentru simplul motiv ca nu mai exista politici rasiste cu privire la tigani din 1945 încoace.

Cel putin în România, nimeni nu îi uraste pe tigani pentru ca sunt tigani. E drept, sunt urâti tiganii care nu sunt civilizati, cei care fura, cei care tâlharesc, cei care se ocupa de proxenetism sau cei care ucid. Sunt urâte veritabilele mafii tiganesti ale gunoierilor, florarilor sau cele ale pietarilor. Dar nu exista o ura fata de tigani pentru ca sunt tigani. Cine poate sa îl urasca pe haiosul Johnny Raducanu, pe simpaticul Madalin Voicu (ambii, buni de reclamat la CNCD pentru onestitatea cu care discuta despre propriul popor) sau chiar pe lautarii care „le zic bine”?

Deci, unde este rasismul? Nu exista decât rate ridicate ale infractionalitatii în rândul romilor si consecintele lor sociale. Doar nu suntem atât de sfinti sau de nebuni încât sa îi acceptam pe cei care ne fura, ne violeaza si ne ucid. Si cred ca acest adevar este valabil atât în România, cât si în Italia. Ca urmare, nu avem rasism si, implicit, nici nu au nevoie romii de personaje precum Nelson Mandela. Ba chiar, atunci când atrag un personaj ca Mandela în campaniile lor de imagine, militantii tigani nu fac altceva decât sa comita un sacrilegiu.

Tiganii nu au nevoie nici de un Malcolm X sau Martin Luther King, pentru ca nu exista segregare în România pe alte criterii decât cele... infractionale. Slava Domnului! Nu exista numerus clausus pentru elevii si studenti romi în învatamântul românesc, ba chiar, datorita discriminarii pozitive, populatia majoritara este defavorizata în detrimentul unei minoritati. Deci, nici modelul lui Martin Luther King nu este utilizat în mod legitim.

Propriul destin istoric

Dar atunci ce ramâne de facut? Categoric NU trebuie sa acceptam absurdul corectitudinii politice care ne cere sa nu facem o distinctie fireasca si corecta între doua popoare: cel român si cel rom. Faptul ca multi romi au cetatenia româna nu îi face parte a poporului român.

Ca urmare, afirmarea acestei distinctii, desi nu reduce responsabilitatea Statului român fata de cetatenii sai de alta origine decât cea româneasca, protejeaza poporul român de asocieri negative si de riscul de a fi supus unor discriminari reale (a se vedea situatia din Italia).

Dar ce mai trebuie facut? Categoric NU trebuie sa se mai aloce fonduri organizatiilor non-guvernamentale si institutiilor care, pâna în acest moment, nu au facut nimic concret pentru comunitatile de romi. Este inadmisibil ca sa se îngaduie îmbogatirea unor activisti care noaptea, în somn, se cred Nelsoni Mandela, dar a caror munca se reduce la „vizite de lucru”, simpozioane, seminarii si conferinte pe cât de costisitoare, pe atât de inutile.

Iar ceea ce mai trebuie facut de catre statele europene este toleranta zero la orice forma de infractionalitate. Numai prin aplicarea ferma a legii se poate reduce gradul de infractionalitate.

Cât despre romi, acestia trebuie sa se gândeasca sa îsi ia soarta în mâini prin asumarea propriului destin istoric. Daca nu o vor face, atunci, cu toate CNCD-urile si Consiliile Europei de partea lor, vor fi victimele propriei lor indolente. În eventualitatea în care textul va fi citit de niste creiere spalate de corectitudinea politica sau de persoane interesate doar sa vâneze „rasisti”, fac mentiunea ca afirmatia de mai sus nu este o amenintare, ci o previziune.

---