Sci-Fi, capat de linie.
articol aparut in Cultura, nr. 194 din 2008-10-09» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: MIHAI IOVANEL
P.S.: nici SF-ul nu o duce prea bine.
Ajunsa la numarul 12, revista Sci-Fi Magazin trage oblonul. Pacat. Mi-am cumparat toate numerele; fara sa fie neaparat de top ca produs final, a fost de top ca bune intentii.„Motivul este lipsa de succes la public“, suna anuntul oficial.
Complementar lui, directorul revistei, George Lazar, încearca în editorialul „Întoarcerea la magie“ sa construiasca o explicatie dincolo de cifre si marketing.Si anume:„Nu mai exista SF pentru simplul motiv ca SF-ul s-a strecurat demult si pe nesimtite în realitate. Nu mai impresioneaza pe nimeni gaurile negre si quasarii, deveniti decoruri pentru filmele low budget, dupa cum calatoria cu o astronava sau turismul spatial au devenit deja, daca nu chiar cotidiene, fapte care s-au întâmplat si se întâmpla. Mai mult, chiar daca soldatii au impus secretul asupra laserelor orbitale, ceea ce s-a aflat despre Razboiul stelelor - la initiativa militara americana ma refer - a depasit povestile SF.Exista un nivel pâna la care noi, ca oameni, putem accepta noul. Dupa care se banalizeaza... Eu cred ca în acest moment am ajuns la saturatie. ... realitatea a luat-o înaintea imaginatiei, ceea ce e un paradox, pentru ca si realitatea a trebuit mai întâi imaginata.“Concluzia este ca „Salvarea ar putea sa vina de la fantastic. De la magie. ... Magia înca ne place. Înca ne ajuta sa ne pastram vie imaginatia.“ Îmi permit sa fac, pe marginea textului dlui Lazar, câteva observatii, nu neaparat conflictuale cu ce a spus d-sa.(i) SF-ul nu este reductibil la prospectarea viitorului & a tehnologiilor acestuia. Poate la fel de bine sa se ocupe de trecut si de tehnologii retro -vezi steampunkul. Sau de prezent. Câta tehnologie este în Philip K. Dick? Si, mai ales, cât de relevanta este ea?(ii) de asemenea, SF nu poate fi redus la partea pitoreasca de agentie de turism de unde cumperi bilet pentru o geografie nonterestra. Ar fi ca si cum am reduce literatura la asa-zisa literatura exotica. (iii) principala problema a SF-ului e ca cyberpunk-ul a fost ultima infuzie (conceptuala/ terminologica/ tematica/ stilistica/ de viziune) prin care a trecut. Or, asta s-a întâmplat acum 25 de ani.(iv) de la William Gibson nu a mai aparut un autor mare (mare în sens paradigmatic)(v) media SF-ului scris în ultimul timp (afara, nu în Ro) e destul de nisata, prafuita si mediocra. În materie de poveste, SF-ul a pierdut în mod clar lupta cu fantasy-ul.(vi) genul SF nu a cunoscut în ultimul timp (ultimele doua decenii) un mare bestseller, cu penetrare în mainstream. Or, acest lucru este esential: uitati-va doar ce rol a jucat Harry Potter în favoarea fantasy-ului (inclusiv în sensul ca a introdus fantasy-ul în cinema; iar în materie de moda cinema-ul este dictatorul absolut).(vii) fantasy-ul este mai putin solicitant intelectual decât SF-ul (viii) fantasy-ul are avantajul de a domina nisa literaturii pentru copii (pe unde, în peisajul editorial actual, circula sume uriase). Or, dintotdeauna, literatura pentru copii a exportat marfa literaturii pentru adulti. (ix) fantasy-ul asigura Cinemaului & literaturii (si, implicit, consumatorului de azi) un stoc din acea inocenta pe care acestia a cheltuit-o de mult. Fantasy-ul asigura povestilor un alt fel de gravitatie; asigura cliseelor un alt fel de ventilare, de libertate. Gânditi-va doar la unul dintre cliseele cele mai corupte: razboiul. Pâna si Holywoodul a obosit sa îl stoarca de eroism si de sublim. În timp ce într-un fantasy razboiul mai poate înca semnifica lupta dintre bine si rau. S.a.m.d. (x) în ce priveste Ro: din 90 încoace, autorii români buni activi de SF se numara pe degetele de la o mâna: Danut Ungureanu, Sebastian A Corn, Ovidiu Bufnila, Liviu Radu. Ultimul venit în club este George Lazar însusi, cu romanul „America One“. Poate ca mai pot fi adaugate câteva nume. Totusi, nu e cam putin?P.S. Ce zice dl Lazar în legatura cu Razboiul Stelelor, mega-investitia Administratiei Reagan într-o tehnologie next gen (crearea unui superscut ce ar fi asigurat Statelor Unite protectia absoluta în fata oricarui atac), este doar partial corect. Programul a existat, nu si rezultatele.„Razboiul Stelelor“ a papat, în zece ani, 30 de miliarde de dolari; dar superarma era o aiureala stiintifica si n-ar fi putut fi obtinuta nici pâna la pastele cailor. „Creierul“ proiectului era un ametit care ar fi facut cariera ca autor SF, dar altfel un naiv de-a binelea în câmpul stiintei. Cum de nu s-a prins nimeni? Simplu: programul fiind supersecret, oamenii de stiinta care i-ar fi putut arata gaunosenia nu avusesera acces la el.Pentru mai multe detalii, recomand cartea lui Robert Park, „Stiinta Voodoo. Drumul de la prostie la frauda“ (traducere de Nicolae Angelescu, cuvânt inainte de Gheorghe Stratan, Editura Humanitas, 2006).