Sari la conținut

Oh, Femeile!

articol aparut in Cultura, nr. 194 din 2008-10-09
» cultura cultura cinema »
Autor: ROZANA MIHALACHE
Desi pierdut printre marile succese ale anului 1939, ca „Vrajitorul din Oz“ sau „Pe aripile vântului“, filmul „The Women“ al lui George Cukor a avut o rezonanta fantastica, tratând un subiect destul de controversat pe atunci: divortul.

Inspirat dupa o piesa Broadway scrisa de Clare Boothe Luce, cu un scenariu de Anita Loos („Gentlemen Prefer Blondes“) si Jane Murfin si avându-le în rolurile principale pe Norma Shearer, Joan Crawford si Rosalind Russell, originalul „The Women“ trata adulterul si divortul într-un mod mai diplomatic, dar si mai savuros, în aceeasi masura, decât remake-ul de azi.

Patru femei si înca una

În versiunea lui Diane English, „The Women“ (aka „Intrigi parfumate“) nu mai are esenta, transformându-se într-un sitcom mai lung. Într-o varianta adaptata la realitatea secolului XXI, femeile din filmul lui English se ocupa cu… moda.

Actiunea se dezvolta, astfel, în jurul a patru prietene apropiate, una care parea sa aiba o casnicie perfecta, încununata cu aparitia unui copil, una cu patru copii plus unul în asteptare, o femeie de cariera si o lesbiana/scriitoare.

Meg Ryan o joaca pe Mary Haines, cea pentru care „totul“ nu parea deloc imposibil. Avea o casa frumoasa, un sot bogat, un tata care (credea ea) urma sa-i lase pe mâna afacerile familiei, o fiica adolescenta si niste prietene de nadejde. Ah, si, desigur, invidia tuturor cunostintelor implicate în „jocuri de societate“, care erau geloase pe abilitatea ei de a organiza cele mai frumoase lunch-uri.

Doar ca totul se spulbera când o alta femeie, Crystal Allen – întruchipata de Eva Mendez – îi seduce sotul. Si aceasta seducatoare este, oroarea ororilor, vânzatoare de parfumuri!

Ce umilinta mai mare pentru o doamna de societate, nu-i asa?

Annette Bening, adica Sylvie, prietena cea mai buna a lui Mary, intra în scena cu gratie, umor si… cu bârfa atârnând greu în a sa geanta Hermes.

Sylvie, ca si Edie si Alex, celelalte doua prietene ale „încornoratei“, nu stie sa tina un secret, ba chiar, desi poate nu e o exprimare corect politica, se poate spune ca habar n-are sa-si tina gura.

Evident ca toata lumea încearca sa ajute, în frunte cu mama lui Mary (Candice Bergen), sfatuind-o sa nu renunte asa usor la casnicie.

Toate bune pâna aici (în regula, nu chiar atât de bune), dar adevarata drama se porneste atunci când Sylvie, pusa intr-o conjunctura nefavorabila – mai exact, încercarea disperata de a-si salva slujba – îi confirma unei jurnaliste de scandal despartirea sotilor Haines si Mary refuza sa-i mai vorbeasca.

Designer-ul Mary porneste, asadar, într-o cautare – tipic americana – de sine, renuntând la pijamalele ce reprezentau pâna atunci tinuta sa de baza pret-a-porter si sfârsind prin a deveni o femeie de succes.

Sylvie demisioneaza pâna la urma de la revista de moda al carei redactor-sef era, saturându-se de compromisuri, si cele doua prietene se împaca, dupa o bataie cu fructe si dupa o portie de lacrimi.

La fel ca în filmul original, în recentul „The Women“ nu apare niciun personaj masculin, desi barbatii reprezinta subiectul principal de discutie. În plus, are... happy end.

Cum? Pai Mary se gândeste sa se întoarca la sotul (nevazut) chiar în timp ce Edie naste (în sfârsit!!!!) un baiat, asistata de Alex care pare sa sufere la fel de mult, sau poate chiar mai mult decât cea care „savârseste“ actul în sine.

Ovatii pentru „Sex and the City“

Meg Ryan, care în mod clar a gasit „apa vie“, pentru ca arata la fel de bine ca atunci când a mimat orgasmul în „When Harry met Sally“, pare mai plina de verva ca niciodata în „The Women“; e urmata îndeaproape de Annette Bening, care nu dezamageste în roluri de comedie, doar ca e greu sa o privesti interpretând orice altceva dupa rolul din „American Beauty“.

Edie, cea vesnic înconjurata de copii sau purtându-i în pântece (care spunea ca GPS-ul este „doamna cu navigatia“ pe care sotul ei o iubea pentru precizia si calmul sau) este interpretata de „dragalasa“ Debra Messing, iar Alex, lesbiana si scriitoarea de carti „glamorous“, care credea ca Edie ar trebui sa fie subiect Discovery, este întruchipata cu umor, foarte mult umor de Jada Pinkett Smith.

Noua adaptare face mai usoara abordarea corect politica a prieteniei, Edie fiind evreica, iar Alex afro-americana si lesbiana. O formula „Sex and the city“ ceva mai elaborata.

Tot la „Sex and the city“ ne putem gândi si când discutam despre umor, care parca-i rupt din unele situatii de acolo. Nu ne putem contrazice, însa, cu regizoarea care spune ca s-a gândit la filmul asta în ultimii douazeci de ani si ca s-a inspirat din propria ei viata.

Suculenta este aparitia lui Bette Midler, care, fumând marijuana, îi explica lui Mary de ce s-ar mai casatori chiar si dupa al cincilea divort: „L'amour, l'amour“ – am încheiat citatul.

Iar Eva Mendes este de altfel foarte credibila în rolul amantei vulgare si neinstruite. Gurile cele rele spun ca ar fi „prea credibila“…

„The Women“ este un film cu femei, despre femei, la care se pot amuza copios si barbatii.

Mai putin previzibila si mai mult originala, comedia ar fi putut sa se detaseze de linia „Sex and the city – the movie“, „Bridget Jones“ sau „Diavolul se îmbraca de la Prada“; asa, sfârseste prin a le slavi cu onoare.

De vazut oricând ai chef de ceva usor. Nerecomandat dependentelor de cumparaturi!