O lista deschisa
articol aparut in Cultura, nr. 194 din 2008-10-09» cultura cultura politica » Psihologia cotidianului
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
Tara lui Papura Voda. Tara nimanui. Sau tara lui Basescu de Cotroceni. Tara lui Nea Ion Ilici Iliescu. Tara lui Emil Constantinescu-cel-învins-de-securitate. Tara lui Tariceanu-Aprilia, al carui permis de conducere nu se suspenda, desi circula pe contrasens si provoaca accident. Tara în care sotia senatorului Adrian Paunescu accidenteaza mortal, din culpa, o familie întreaga si care se afla în continuare în libertate. Tara în care Paul Goma nu se va întoarce niciodata. Tara celor 300 de km de autostrada. Tara în care nou-nascutii sunt dezinfectati cu solutie de spalat parchetul. Tara alocatiei de prescolari în valoare de 40 de RON. Tara în care analfabetii sunt miliardari în euro, iar intelectualii fac foamea. Tara luptei contra coruptiei în care DNA-ul n-a finalizat nici macar un dosar de mahar politic. Etc.
Daca nu ati ghicit, vorbesc despre România. Da, despre draga noastra tarisoara care, într-o inocenta extrema, în mod clar demna de o cauza infinit mai buna, ne suporta pe noi, românii. Pe toti românii.N-am chef de analize, m-am plictisit de interpretari, am obosit sa psihanalizez nesfârsitul cortegiu de simptome al psihopatologiei nationale. De aceea, ma voi multumi astazi doar sa enumar marci ale disfunctiei, dementei si nesimtirii românesti. Las lista deschisa, caci sunt convins ca si d-voastra, cititorii, aveti de consemnat mult prea numeroase mizerii, incoerente si ticalosii mioritice...Pe la începutul primaverii, când cu celebrul summit al NATO de la Bucuresti, pasajul de la Universitate a fost martorul unui cataclism. O firma de constructii l-a ras, la propriu, pentru a pune bazele unui nou spatiu în inima Capitalei, civilizat, curat, functional si estetic la parametri europeni. De-atunci au trecut aproape sase luni. Situatia nu e roza, în vremea verii s-a stat, dar de pe la sfârsitul lui august lucrarile de reamenajare au reînceput în tromba. E ok, mai bine mai târziu decât niciodata. Pe peretii exteriori, cei care duc la scarile de evacuare la suprafata, au fost montate placi de sclipitoare marmura bruna. O frumusete. Ieri, câtiva imberbi hormonei de liceu scrisesera graffiti cu spray-ul. Azi dimineata niste amarâte de salahoare se chinuiau sa stearga opera oligofrenilor juni. Pe la prânz, inscriptiile reaparusera, altele. Comentati si singuri.Un fost ministru al Transporturilor, acum în opozitie (opozitie la ce?) face o vizita de lucru în China. Acolo are convorbiri cu omologul sau chinez. Acesta îl întreaba ce deficit de km de autostrada are România. Ministrul mioritic spune cu nonsalanta: vreo 4000. Chinezul îi comunica elegant: în doi ani, cu conditia sa lucram cu muncitori de-ai nostri, situatia poate fi remediata. Ministrul mioritic priveste pe fereastra, în piata Tien An Men si tace metafizic. Comentati si singuri.Pe o strada cu sens unic de lânga Cismigiu, un autoturism îsi face aparitia. Înainteaza pâna la un punct, când în cale îi apare un obstacol. Un alt autovehicol. Din fericire, în preajma adasta un politist de la circulatie. Acesta îl invita civilizat pe cel în culpa sa dea înapoi, spre a elibera carosabilul. Dar soferul de pe contrasens e un spirit polemic. Scoate capul pe fereastra si spune dulce: „Hai dom'le, câtiva metri, da-o dracului de treaba, ce, mori!“. Politistul da din umeri si-l lasa. Comentati si singuri.ICR, printre numeroase alte activitati de management cultural si de promovare a imaginii si culturii nationale peste hotare, a organizat în vara aceasta, în Statele Unite si în Germania, doua expozitii de arta plastica contemporana. Nu stiu daca zavera rezultata a fost în intentia conducerii ICR-ului, dar scandalurile izbucnite în urma celor doua expozitii demonstreaza cât de amatoricesc au fost realizate lucrurile. Un ponei roz cu o zvastica pe crupa, un Iuda cu ditamai erectia. Când nu ai ce sa spui, faci tot posibilul sa sochezi. Sa agati. Sa atragi atentia. Dar asta nu e problema „artistilor“ promovati de ICR. Ei fac exact ce pot sa faca, cât pot, în functie de neuronii neafectati de alcool sau drog (se stie: artistii, pentru inspiratie, nu refuza un joint, un spid sau o sticla de whiskey). Dar cine îi selectioneaza pe expozanti, pe ce criterii, în ce temei al transparentei? Mister. La fel de misterios cum, tot în Germania, ICR a însarcinat doi notorii colaboratori ai Securitatii, altfel intelectuali onorabili, sa conduca o scoala de vara. Iar seful ICR, stie toata lumea, a facut parte din board-ul CNSAS, care lupta sa-i deconspire pe securisti si turnatori. Aceeasi coerenta afurisit de româneasca. Comentati si singuri.În decembrie se fac 19 ani de la Revolutie. România este membra a UE si NATO, tara este o republica cu democratie parlamentara si cu economie de piata functionala. Dar frigul, venit mai repede, la jumatatea lui septembrie, e de sorginte comunista. El nu stie de UE, de NATO. Nici de capitalism. Asa ca, în apartamentele din blocurile ce tin de RADET, frigul s-a instalat ca la el acasa. De ce sa primim apa calda în calorifere, pe care sa o platim? Nu, a stabilit cineva, cândva, ca trebuie sa se faca 10 octombrie sau ca trebuie sa treaca minimum trei zile cu temperaturi sub 10 grade Celsius – si, în fond, ce naiba mai vrem? Poa' sa dea si glaciatiunea, noi ne tinem de regulile acestea inepte, mai comuniste decât esenta vechiului regim. Comentati si singuri.Stiu prea bine ca juisanta erotica, exceptându-i pe perversii amatori de partuze, e o problema de intimitate. De aceea, va las placerea sa savurati, bucurându-va, de toate aceste mostre ale tembelismului si mizeriei morale din Românica.