Maica Domnului în textele populare
articol aparut in Cultura, nr. 183 din 2008-07-24» cultura cultura antropologica »
Autor: CIPRIAN VOICILA
În cartile de rugaciuni întâlnim o multime de nume ale Maicii lui Dumnezeu, nume care exprima natura ei de mijlocitoare catre El: „deschizatoarea usilor Raiului“, „steaua care arata Soarele“, „scara cereasca pe care s-a pogorât Dumnezeu“, „ajutatoarea saracilor“, „primitoarea strainilor“, „bucuria mâhnitilor“, „alinatoarea celor necajiti“, „zid de scapare“, „ceea ce a nascut lumina cea neapusa“, „brazda care a dospit înmultirea milelor“.
Maica Precista era foarte prezenta în existenta cotidiana a taranilor. Sta marturie numarul impresionant de legende populare, colinde, cântece si descântece adunate de Simion Fl. Marian într-o culegere dedicata ei.
Încep cu o legenda despre nasterea Maicii Domnului, care nu putea fi decât una miraculoasa. Parintii Mariei, Ioachim si Ana, nu aveau copii. Într-o zi Ioachim îndura greutatea cuvintelor preotului de la templul unde obisnuia sa îsi aduca jertfa: „Auzi, Ioachime! Degeaba te mai ostenesti tu si sotia ta sa aduceti atâta jertfa la biserica, caci jertfa nu e primita la Dumnezeu pentru ca nu aveti copii!“ (cf. Sim. Fl. Marian- Legendele Maicii Domnului, Ed. Inst. de Arte Grafice „Carol Göbl“, Bucuresti, 1904, p.10). Într-o alta varianta se spune ca „aerul bisericii totdeauna îi respingea, adeca nu-i lasa sa intre în nauntru si sa aduca jertfa“ (ibid.,p.14). De suparare, cei doi soti se hotarasc sa se desparta. Merg împreuna printr-o padure, ajung la un pod, si acolo unul o ia pe un drum, celalalt, pe altul, stabilind „sa se duca apoi mai departe pâna unde i-or duce ochii si picioarele, si mai de graba decât pâna într-un an sa nu se întoarca îndarat“ (ibid., p.11). Ana ajunge la locuinta unui pustnic pe care o gaseste goala pentru ca pustnicul murise. Ramâne aici si îsi petrece zilele si noptile în rugaciune, doar, doar Dumnezeu se va îndura de ea si îi va darui un copil. Cum statea ea si se ruga, vede venind prin aer o frunza de par care se aseaza pe cartea ei de rugaciuni. Ana se uita mirata la frunza, o ia de pe carte, o saruta pe ambele fete si o baga în sân. „Din momentul acela, însa, când a pus frunza cea de par în sân, porni însarcinata“. Dupa un an de despartire, Ioachim si Ana se reîntâlnesc la pod si se bucura împreuna de minunea petrecuta cu ei.
Un colind din Transilvania ne descrie itinerarul Maicii plecate îndurerata în cautarea Fiului rastignit. „Umbla maica dupa fiu,/ Raza soarelui/ – N-ati vazut pe fiul sfânt?/ Raza soarelui/ – Poate ca noi l-am vazut,/ Dara nu l-am cunoscut!/ – Daca voi l-ati fi vazut,/ usor l-ati fi cunoscut, /Ca pe fata fiului/Scrisa-i raza soarelui/ Si pe frunte luna plina,/ Luna plina cu lumina/ Pe umeri îi stralucesc/ Luceferi din raiu ceresc!/ – Maica! daca e asa,/ Nu umbla, nu-l cauta/Ca noi zau ca l-am vazut,/Dara nu l-am cunoscut,/Sus în curtea lui Pilat/ Rastignit pe un lemn de brad;/ Iar îngeri-n ceata mare/ Sus la cer îl ridicara!“.
În descântece Maica Domnului coboara „pe scara galbana de aur“ în trupul bolnavului, se lupta cu boala care a invadat toata faptura omului si îl restaureaza. Citez dintr-un descântec de leac împotriva pociturii provocate de Iele, întruchipari ale ursitoarelor: „ – Îndarat, voi, Sfintelor, /Milostivelor/ Line ca apele,/ Blânde ca oile,/ Frumoase ca florile,/ Dulci ca mierea/ Bune ca pâinea./ Leacu sa-l dati, /Pe Ion curat si luminat/ Sa-l lasati/ Ochii sa nu-i împaienjenati,/ Oasele sa nu i le-ncordati,/ Leacu sa i-l dati/ Boala sa i-o luati,/ Ca cu miere va-ndulcesc,/ Cu matanii va miluiesc/ În trupul lui Ion sa nu va gasesc/ Cu crucea amenintai/ Cu busuiocu va botezai/ Cu apa va spalai,/ Din trupu lui Ion la goana va luai./ Când îl veti cauta, sa nu-l gasiti/ Când îl veti gasi, sa nu-l ajungeti,/ Când îl veti pipai, sa nu-l prindeti./ Leac de la nouazeci si noua de parti,/ Mai vârtos/ Isus Hristos“ (cf. „Antologia descântecelor populare românesti“, editie îngrijita de Radu Rautu, Ed. Grai si Suflet-Cultura Nationala, Bucuresti, 1998, pp.98-99).