Formatul Basescu©
articol aparut in Cultura, nr. 183 din 2008-07-24» cultura cultura politica » Societatea reala
Autor: ALFRED BULAI
Ca si în industria spectacolului, reteta formulei magice de organizare a devenit si în politica o prioritate. Televiziunile în special au reusit sa duca la perfectiune ideea de reteta, ele chiar au botezat-o în mod elegant „format“ si au instituit drepturi de proprietate asupra ei. În fond, sunt retete de succes cu care poti câstiga bani, asa ca de ce sa nu obtii un profit, daca altii vor sa le utilizeze?
Marele merit al retetei este ca nu trebuie sa întelegi de ce ea este buna, cum anume functioneaza si ce anume fac concret „ingredientele“ pentru a reusi, în final, sa ai o audienta de invidiat. Nu stim, cu alte cuvinte, de ce o reteta este buna si nici de ce publicul consumator îndrageste acel format, dar, cu toate acestea, putem sa ne atragem o groaza de telespectatori. Cu siguranta, sunt unii, putini, care au inventat reteta si care poate stiu mai multe despre cum functioneaza ea, dar marea, uriasa majoritate a utilizatorilor de retete nu stiu mai nimic despre mecanismul intern al unor astfel de produse.
Acesta este motivul pentru care, în lumea televiziunilor nationale, avem mecanisme imitative puternice. Daca unii aduc un serial sau o emisiune, altii vor aduce imediat ceva similar, daca unii au dat filme indiene, toti
s-au gândit sa dea si ei, cineva a facut un mare subiect dintr-unul obisnuit, ceilalti au preluat si ei subiectul ca „doar tocmai a avut succes“ si am putea da multe alte exemple.
Este destul de evident însa ca retetele nu merg întotdeauna. Au fost si retete, chiar importate, care nu au prins în România sau care nu au functionat pentru audienta particulara a unor televiziuni. Explicatia este destul de simpla. Telespectatorii nu sunt identici, nici macar între televiziuni, daramite între tari cu traditii si culturi diferite. Din acest motiv, Big Brother nu a prins mai deloc la noi, ca si multe alte tipuri de formate de emisiuni similare, iar multe dintre talk-show-urile cu succes pe la altii nu au avut ecoul scontat la noi. În acest ultim caz nu doar publicul nu era acelasi, dar nici protagonistii – pentru ca Leno, King, Oprah sunt destul de greu de imitat.
Politica are si ea retete. Mai putine, mai nesigure si mai greu de respectat. Ele au avantajul însa ca sunt gratuite. Reteta cea mai importanta si cea mai des încercata în ultimii ani a fost una singura: Reteta Basescu. Reteta Basescu s-a impus de mult si a fascinat multi politicieni, sau creatori de imagine. Sa ne aducem aminte de micile gesturi de ministru, prin care Traian Basescu ne anunta ca „aici sunt banii dumneavoastra“, gest de comunicare inedit pe care aveau sa îl imite multi mai târziu. Tot Basescu avea sa fie imitat chiar pâna la nivel de aspect fizic de Mircea Geoana în alegerile din 2004, când sfatuitorii social-democratului au încercat sa faca dintr-un domn elegant un baiat de cartier, nebarbierit si cu un aer smecher, neîntelegând ca legile imitatiei sunt mai complicate.
Mult mai aproape de noi, un alt politician a început sa utilizeze din plin reteta, probabil cu mai mult succes decât altii. Sorin Oprescu s-a lansat într-o lupta apriga electorala si postelectorala. Daca în campanie a fost în parte eclipsat de puzderia de candidati si evenimente, acum formatul „Basescu“ utilizat de proaspatul primar a devenit mult mai evident.
În primul rând, domnul primar a început un mare razboi cu administratia si cu alti câtiva inamici inventati. Basescu a demarat în 2000 la fel. Venise pe ultima suta de metri, sa ne aducem aminte ca nici el nu fusese pe liste de la început, ba a si câstigat doar înaintea finisului. Ce a facut dupa aceea? A dat de pamânt, în mod alegoric, cu niste functionari, si a început un mare razboi cu doi mari inamici: tarabagiii si maidanezii. Era evident ca tarabagiii nu faceau rau cuiva, iar maidanezii nu erau nici ei prima mare problema a Bucurestilor. De ce a facut acest lucru? Pentru imagine, cu siguranta, poate si pentru interesele unor supermarket-uri, dar, oricum, rezultatul a fost acela ca domnul Basescu a atras multe aprecieri din partea oamenilor pentru ca demonstrase ca avea puterea de a face ceva concret.
Sorin Oprescu îi calca pe urme. De cum a ajuns primar s-a zburlit la oamenii din administratie, care oricum plecau singuri unii dintre ei, apoi a reziliat niste contracte de rasunet si, în fine, s-a dus cu buldozerul în Herastrau. S-a apucat la o scara mult redusa sa darâme si el ceva, câteva restaurante din marele parc bucurestean. Este cert ca a scos mai multe aplauze pentru ca cei mai multi dintre noi nu-i simpatizam pe aia care si-au facut restaurante, mai ales în zona centrala, de neatins pentru omul obisnuit.
Reteta este identica. Mari lovituri de imagine înca din prima parte a mandatului. Mari proiecte si mari vise pentru bucuresteni reduse la un verb simplu: a face ceva. Ideea este sa apari peste tot ca „omul care ia decizii“, care face, care stârneste controverse, care pune lucrurile în miscare.
La prima vedere, pare ca Sorin Oprescu este cel mai bun imitator al Presedintelui de pâna acum. La el reteta pare sa mearga si, cine stie, poate ca va avea chiar mai mult succes la un moment dat. Marea mea problema este ca nici Oprescu si nici Basescu nu au si nu au avut retete pentru primarie, pentru administratie, ci doar pentru imaginea lor. Este evident ca cele câteva restaurante sau terase din Herastrau nu pot reprezenta marea problema a Bucurestilor. Este stupid sa credem ca miile de constructii din Bucuresti, ridicate fara autorizatie, unele chiar blocuri cu multe etaje, nu ar fi macar o idee mai importante. Unii au construit orasele în parcuri, si nu terase de câteva sute de metri patrati, si poate ca e mai grav. Marile probleme ale Capitalei sunt multe, foarte multe, si nu pornesc absolut cert din parcul Herastrau.
Asteptam sa vedem ce va face domnul Oprescu în viitor, dupa acest start furtunos care i-a adus interesul presei. Speram ca va încerca sa descopere totusi o reteta si pentru administratie, o reteta a lui, care sa-i poarte parafa, doar este medic! Pentru moment nu convinge, dar sa asteptam rezultatul analizelor si, cine stie, dupa aia…
Nu pot sa închei fara a-i da un sfat presedintelui. De ce nu ar inaugura un nou tip de drept intelectual si o noua idee de format de spectacol, unul politic. Sincer, cred ca daca ar cere drepturi de autor de la utilizarea formatului, Basescu ar scoate o groaza de bani.