Spania – O „renastere“ a fotbalului-spectacol
articol aparut in Cultura, nr. 181 din 2008-07-10» cultura cultura sportului » venind din iarba
Autor: CORNEL DINU
S-a încheiat un campionat european în care frumusetea prin tehnicitate în regim de viteza a fotbalului a fost reconsiderata. În mod deosebit prin pledoaria cu armele incontestabile ale frumusetii jocului prezentata de Spania.
Ne-au facut sa uitam ca, în aceeasi competitie, în urma cu patru ani, laurii continentului au fost asezati pe fruntile grecilor antrenati de un neamt limitat, Rehhagel. Care a continuat, cu atleti selectionati ca urmasi ai încântatoarei Elade, lectia marcajului om la om, într-o disciplina de joc demna doar de artileristii din filmul „Tunurile din Navarone“, într-o vreme când în lume era favorizata, într-o proportie covârsitoare, zona constructiva. Iar soldatii – fotbalisti pe care i-a dirijat ca pe niste miniaturi de plumb – au avut dârzenia patriotica a stramosilor de la Thermopile. Si-au adjudecat deci semifinala si finala prin doua aparitii în forta la cornere, în fata cehilor, care aveau chiar har, si a portughezilor struniti tot de brazilianul Scolari, dar plapânzi la finalizare precum „boom“-ul lor economic, care n-a putut sa dureze decât prin beneficiul limitat al fondurilor europene.Ca de fiecare data au fost si surprize. Turcia în primul rând, care a esuat în fata Germaniei în semifinale. Au fost primiti cu petale de trandafiri la Istanbul. Si pe buna dreptate. Au avut si noroc cu carul, ajungând pâna la penultimul act cu goluri marcate în ultimele minute. Cel putin cel realizat în fata Croatiei, în ultimele secunde ale prelungirilor, a fost de-a dreptul apocaliptic. Dar si magistral. Au fost, prin încapatânarea ce îi agata de fiecare minge a finalurilor de meci, „nemtii Orientului“. Pentru ca este greu de argumentat, asa cum sunt asezati geografic, ca fac parte din Europa: Istanbulul pe malul continentului nostru si restul, cam 95%, pâna... hat departe, aproape în inima Asiei Mici. Fara tagada, au dovedit prin fotbal ca au ramas, prin cei care-i reprezinta, cu mentalitatea de Mare Imperiu. Si, raniti în fondul de jucatori, exagerare premeditata, desigur, si cu siretenie orientala, s-au agatat de maestrii lor germani în fiecare clipa. Dar sansa nu le-a mai fost aliat, Lahm marcând în minutul 86 golul ce i-a trimis acasa.Multi sunt tentati sa afirme ca tot o surpriza ar fi fost Croatia. Pentru nestiutori. Trupa lui Bilici, excentric ca orice cochetant cu rock-ul, si-a reconfirmat traditia. Sunt doar trei milioane si ceva si evolueaza la cel mai înalt nivel în baschet, handbal, polo si bineînteles fotbal. Fiinte atletice si nabadaioase, cu înclinatii incontestabile spre tehnicitate si munca în mai toate domeniile. Patrioti incontestabili au sângele prea fierbinte doar atunci când scapa masura si se întorc la nationalismul condamnat de istorie al lui Ante Pavelici. Despre care exagereaza si inegalabilul Curzio Malaparte când îl descrie pe seful ustasilor contemplând ochii de sârbi ce i se aduceau zilnic în cosul de gunoi. Era corespondent de razboi citit cu nesat, dar povestirile sale le concepea nu printre transee, ci în vila sa linistita din golful Neapolului! Pacat ca n-au ajuns sa-i reîntâlneasca pe nemti, învinsi clar în grupa. Meritau! Ar fi fost o semifinala la fel de expresiva prin ciocnirea celor doua curente de joc ale fotbalului actual, ca si finala. Pentru ca aceasta Croatie a avut un mijloc cam la fel de tehnic si de mobil ca acela al ibericilor lui Aragonez. Si o aparare solida, cu doi fundasi laterali de prima marime, Çorluka si Pranjici. Centralii defensivi mai greoi, veteranul Robert Kovaci si Simunici. Dar acesti mijlocasi cred ca ar fi onorat prin prezenta si distributia spaniola. Srna, Krancjar, Luca Modrici si tânarul abia iesit din juniorat, Rakitici: aproape la fel de valorosi ca cei ai Spaniei, dar nu si la fel de mobili si descurcareti cu mingea la picior ca supusii regelui Juan Carlos, pe toata suprafata de constructie si atac. Oricum, o noua pilda ca popoarele mici sunt unite si stiu sa se puna în valoare pentru a atrage atentia.A mai fost si revelatia Rusia. La ei, „perestroika“ s-a continuat cu o economie controlata de piata, în interesul traditiei nationale, în care au devenit multimiliardari peste noapte numai aceia care au fost hotarâti sa suporte si sa poarte benefic pentru toata tara aceasta povara. Dovedind ca „Maica Rusie“ se respecta, este o mare putere, de necontestat, si ca urmeaza în continuare tinta privirilor lui Petru cel Mare si al tarinei Ecaterina. Si tot nu întâmplator, având resurse de invidiat, au stiut sa se puna în valoare acum si în fotbal. Recunoscând ca au jucatori, dar le lipsesc specialistii care sa-i conduca la victorii. Au luat olandezi de renume, dupa modelul chiar al lui Petru cel Mare, din urma cu aproape 400 de ani. Dick Aadvocat a câstigat cu Zenit St. Petersburg cupa U.E.F.A.! Si acum, cu nationala educata tactic de Guus Hiddink, au ajuns în semifinala. Având si ei o linie de mijloc ce aducea în mobilitate cu o cavalerie cazaca. Si un argint viu, Arsavin, care, din pacate, a adormit în semifinala cu Spania.În finala, la fel cum se întâmpla destul de des în fotbal, de aici si succesul sau de audienta, au ajuns cele mai îndreptatite reprezentative. Germanii puternici si metodici, cu circulatia lor simpla în toate privintele, schematica, pentru a realiza eficienta. Dar cu numai trei jucatori ale caror glezne se pot modela foarte aproape de sclipirile latine: Lahm, Schweinsteiger si Ballack. Plus un antrenor inteligent si placut ca un James Bond.De partea cealalta, Spania a fost o distributie completa. Cu un înger sigur în poarta, în toate privintele, Casillas. Cu o defensiva aproape inexpugnabila: Sergio Ramos, Puyol, Marcena si mai scazutul Capdevilla.Dar, de la mijloc în fata a fost o veritabila „simfonie spaniola“. Ce instrumentisti virtuosi cu mingea la picior sunt cei doi Xavi, Hernandez si Alonso, Inesta, Fabregas, David Silva si Cazorla! Cu un acoperitor brazilian Senna, care ne-a reamintit de genialul simtitor al jocului, produsul carioca Dunga. Iar în fata doi toreadori necrutatori în a împlânta sabia în grumazul apararilor adverse, Torres si David Villa. „Filtrantele“ ce veneau de la mijlocasi erau si lovituri de „banderillos“ cu precizie de centimetri. Per total, prin victoria clara si de netagaduit a Spaniei, traim o noua „Renastere“ a fotbalului-spectacol.