Recomandari de carte
articol aparut in Cultura, nr. 181 din 2008-07-10» cultura cultura literara »
Autor:
****Roger Zelazny, Curtile Haosului, traducere de Eugen Cristea, Editura Tritonic, 2007, 183 pUn meta-univers e un fel de sandvis, fiecare felie un univers diferit, lumile se turtesc una peste alta, exista o infinitate de felii. Meta-universul celei mai populare serii a lui Roger Zeleazny are în centru Amber-ul, singura lume adevarata. Cetatea Amber e condusa de o familie psihotica, în care noua printi si patru printese îsi ocupa vremea, de dimineata pâna seara, cu urzeli, comploturi si lupte fratricide pentru tron. Amberitii sunt aproape nemuritori, au o forta supranaturala, o capacitate deosebita de a se regenera. Poarta sabii si mantii, arcuri si pumnale, calaresc armasari. Si, mai presus de orice, pot calatori prin Umbra, adica prin reflectiile Amber-ului care se întind în jurul acestuia la nesfârsit. Avalon-ul legendelor arturiene este una dintre ele, Pamântul este o alta. Lumea amberitilor e imperfecta, faptele lor nu sunt nici nobile, nici dezinteresate, sunt foarte departe de imaginea unor fiinte supranaturale, exemplare, ce pot controla destinul oricarui univers. Nimeni n-ar trebui sa se plânga, asadar, daca Umbrele Amberului si creaturile care le populeaza sunt la fel de imperfecte, violente si corupte. O telenovela, veti spune, o lunga cronica de familie, însa una metafizica, filosofica, mitica, între science fiction si fantasy, în stilul lui Roger Zeleazny. Umbrele îndepartate seamana cu tablourile lui Dali, luptele si urmaririle, intrigile si loviturile de teatru te tin cu sufletul la gura, dialogurile sunt dramatice, au forta, personajele ies în relief. În centrul primelor cinci carti ale seriei Amber, încheiata prin „Curtile Haosului“, se afla printul Corwin, un membru amnezic al familiei, revenit dupa secole de existenta anonima pe Umbra Pamânt. Povestea e spusa prin ochii lui Corwin sscosi, la un moment dat, cu fierul înrosit la ordinul unui frate al saut, la persoana întâi. Raul care bântuie umbrele are, totusi, o explicatie dincolo de felul strâmb în care e croita lumea. Modelul din spatele Amber-ului a fost alterat, pe el a curs sângele familiei regale. Pata de sânge a deschis un drum negru, spre Haos, un culoar al demonilor prin care Amber-ul e atacat fara încetare. Corwin e cel care va trebui sa refaca modelul sau sa construiasca altul, chiar cu pretul propriei vieti. Altminteri, meta-universul se va prabusi. Sarcina sa înseamna, desigur, o goana nebuneasca prin peisaje imposibile, conversatii filosofice cu creaturi mitice, dotate cu umor negru, comploturi nevazute si confruntari pe viata si pe moarte cu un frate nu foarte binevoitor. (Catalin Sturza) ***Roger Zelazny
Atuurile Mortii, traducere de Eugen Cristea, Editura Tritonic, 2008, 192 p.Pe lânga Amber, mai exista, totusi, un loc arhetipal: Curtile Haosului. În spatele acestora se afla Logrus-ul, un model labirintic în continua schimbare, un altfel de sursa de putere asupra umbrelor. Pe cât de dezbinata e familia din Amber, pe atât de uniti sunt, se pare, Lorzii Haosului.Fiul printului Corwin se numeste Merlin si a crescut la Curtile Haosului. A traversat atât Logrus-ul, cât si Modelul din Amber, adunând puterile celor doua lumi. Merlin nu e print, n-are ambitii la tron si e situat, aparent, în afara cercului de intrigi familiale ce i-ar putea pune în pericol viata. Duce o existenta tihnita pe Umbra Pamânt, în secolul XXI, pâna când se trezeste amenintat de înca un foarte încurcat complot; începutul – o serie de atentate la viata sa. Caruselul narativ o ia, destul de repede, din loc si merge fara oprire la viteza maxima. Parcursul e acelasi: lupte, intrigi, peisaje suprarealiste, figuri misterioase, dialoguri ironic-taioase, noi lupte si noi intrigi. De aceasta data, însa, Delaney introduce un nou element: magia. Aceasta ar fi specialitatea Haosului si ar presupune manipularea realitatii prin intermediul Logrus-ului. Daca înfruntarile erau, în prima parte, de tip capa si spada, „Atuurile mortii“ deschide calea vrajitorilor si a confruntarilor magice. Ceea ce înseamna ca Delaney va experimenta, în urzeala multiverse-ului sau, un unghi inedit si câteva teorii noi. Magia se confunda cu stiinta, pentru Merlin e absolut firesc sa fie un programator talentat si un vrajitor priceput. Povestea este spusa, de aceasta data, din perspectiva lui Merlin. Vocea si umorul sau sunt, însa, extrem de asemanatoare cu stilul lui Corwin. Precum e tatal, asa si fiul, s-ar putea spune, însa cele doua timbre se suprapun pâna la identificare. Merlin e un Corwin mai putin atletic, mai putin tentat sa apuce sabia si cu ceva abilitati supranaturale în plus. Seria a doua pare o reluare cu usoare variatii a seriei întâi, o placa pe care am auzit-o si pe care începem s-o stim pe de rost. Ramân, pe ici, pe colo, replicile memorabile ale lui Merlin: „Stii, e într-adevar trist, spuse“. „Ce?“. „Ca nu exista magie, ca n-a existat niciodata, ca, probabil, nu va exista niciodata“. „Astea sunt regulile, am zis“. „Lumea ar fi un loc mult mai interesant“. „Mda“. Cu sau fara repetitii, Zeleazny se pricepe sa faca din lumea sa imaginara un loc al naibii de interesant. (Catalin Sturza)