Câte ceva despre patriotismul internaut
articol aparut in Cultura, nr. 181 din 2008-07-10» cultura cultura politica » Psihologia cotidianului
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
Atunci când cineva, o persoana oarecare, întreprinde efortul sa emigreze, sa-si paraseasca locurile natale, familia si prietenii, simbolurile si stereotipiile, e semn ca un rau major s-a insinuat în existenta acelui ins, ca raporturile sale cu societatea si comunitatea carora le apartine s-au deteriorat ireversibil. Când nimic nu mai poate fi îndreptat, când orice solutie pare epuizata, nu mai ramân decât despartirea, parasirea, uciderea legaturilor cu locul blestemat. Nimeni nu pleaca de fericire – iata adevarul emigrantilor. Ba as risca pâna si o judecata globala: dupa cum îi cunosc pe români, cred ca ei îsi parasesc tara abia atunci când cutitul a ajuns demult la os, când gradul de disperare a fost depasit pâna dincolo de limita suportabilitatii rezonabile sau legitime...
Asadar, acesti fosti compatrioti ai nostri pleaca, lasa în urma tara, realitatile ei sociale, politice si economice, obiceiuri, comportamente si atitudini. Cei onesti dintre ei, acolo unde ajung, fac eforturi supraomenesti ca sa se integreze, ca sa câstige bani, prestigiu si o pozitie cât mai aproape de centrul sistemului social. Vor sa ia culoarea locului – si e firesc sa fie asa. Unii îsi reneaga chiar si originile, nu mai vorbesc nici macar în casa limba materna si, în genere, nu mai vor sa stie nimic de România. Nu stiu daca e buna sau daca e frumoasa o asemenea atitudine, dar stiu sigur ca ea ajuta pe cel care vrea sa-si schimbe identitatea. La fel ca în chirurgie, ori extirpi rapid raul, ori suferi indefinit. Dar mai exista si un alt tip de români emigrati. E suficient ca sa navighezi la întâmplare pe Internet ca sa descoperi site-uri si blog-uri ale acestor români de aiurea. Ei sunt cei mai informati tipi cu putinta cât priveste ce se întâmpla în tara, cunosc în detaliu realitatile politice, economice si culturale, ei stiu care sunt solutiile la orice fel de probleme, ei detin adevarul despre cei rai si cei buni, pe scurt, ei poseda antidotul la raul endemic ce chinuie România din care dânsii au plecat. Acesti români destarati (în fond, au plecat în mod liber, de ce sa ne ferim de cuvinte!) constituie adevarate comunitati virtuale, de internauti, de bloger-i si forumisti, au pareri, dialogheaza, se mai înjura între dânsii, dar nu prea mult, caci dusmanul lor comun este românul ramas „acasa“, cel care se chinuie sa reziste într-un stat parca mai anomic ca oricând. Românasii nostri de dincolo urmaresc posturile tv din Mioritia, asculta on-line posturile bastinase de radio, citesc presa nationala pe net, stiu absolut tot ce se poate sti despre fosta lor tara. Sunt foarte critici, se pricep cam la toate, ei au înteles cum stau lucrurile si, de la înaltimea experientei lor prezente, îsi îngaduie tot felul de judecati si aprecieri clar infailibile. Daca te pune dracul sa ripostezi în presa din România unora din aceste luari de pozitie si dânsii afla, ce mai, ti-ai dat foc la caruta! Declanseaza un adevarat tir de artilerie împotriva ticalosului care n-are ce face si porcaieste onor diaspora româneasca! Ce nu înteleg eu: de unde atâta disponibilitate de timp si de energie pentru acesti emigranti doldora de opinii si de adevaruri?! Când mai au ragaz sa fie la curent cu tot ce misca în Românica, de unde afla resurse afective ca sa fie atât de patrioti încât sa ia partea unei realitati din care au fugit ca iepurii altadata?! Au plecat, foarte bine, tot respectul si toata invidia, dar de unde extremismul unui patriotism abstract si total fals?! Sigur ca de la calitatea intelectuala si morala a acestor autodestarati nu e cazul sa asteptam prea multe, caci de când Internetul ofera posibilitatea oricui de a avea site si blog, este evident ca toti frustratii, semialfabetizatii si scriitorii ratati se înghesuie sa emita texte pseudo-publicistice. Astfel, în orice emigrant român zace un Patapievici mic, complexat si nedescoperit, adica un filosof mesianic si un panaceu al chestiunilor românesti – as îndrazni sa afirm...Singura chestiune despre care posed o anumita certitudine este gradul de deranj psihic al tuturor acestor patrioti de la distanta. Caci trebuie sa fii lovit bine la tartacuta ca în loc sa-ti vezi de ale tale, probleme punctuale si dificile, de supravietuire, tu, emigrant român, lupti eroic pe Internet ca sa-ti faci cunoscute parerile cacacioase despre mai stiu ce articol de jurnal, carte de eseuri metafizice sau emisiune tv! Ceva nu e în regula cu acesti urmasi ai lui Decebal, deoarece un dor suspect îi leaga mai abitir si mai patologic decât înainte de sfânta tarisoara din care au plecat fara sa stinga lumina, înjurând-o apasat în barba! Si vorba lui Cristian Tabara, sa nu ne tina lectii de solidaritate românasii astia de peste tari si mari, pentru ca lucrurile stau în comunitatile lor înca mai rau decât aici, de parca nici n-ar fi parasit vreo clipitica dulcea tarisoara...