Andrei Cornea în Gava-land
articol aparut in Cultura, nr. 180 din 2008-07-03» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: TEODORA DUMITRU
Acum are si emisiune. Ca Patapievici. Îl anunt însa ca respectivul n-ar purta în veci cravata verde-praz, fie si numai pentru simplul motiv ca e o culoare de papagal. Mai imprudent si mai usor manipulabil de garderobier, fanul lui Patapievici de care vorbesc n-a luat seama la conotatii.
Emisiunea, o productiune B1 TV, s-a nascut probabil din simpatia „nasului“ Radu Moraru pentru pustiul supradotat Cristian Gava, care înca nu si-a dat bacul, dar are carte la Rao si ochelari.
Gava, curtat predilect de B1 (nu-mi aduc aminte sa-l fi vazut si în alta parte, dar nici nu pariez pe impresia mea) si confundabil, la o adica, cu o marca B1, a stat de mai multe ori sub reflectoarele de la „Nasul“ si sub privirile complexate si sincer fascinate ale moderatorului nr. 1 din România. „Nasul“ l-a admirat - si nu l-a admirat fatarnic, râzând pe la spate, fiindca „nasul“ e un ins dintr-o bucata, incapabil de smenuri ipocrite. Nasul a ramas congelat de fascinatie în fata unui licean care i s-a parut genial si nu-l acuz de asta. Moraru e liber sa-l considere genial pe unul care, la 15 ani, reuseste sa fie fluent fara dezacorduri, în conditiile în care el, Radu Moraru, care comite doua-trei pe fraza, se considera pe sine un intelectual onorabil.
Am observat însa ca Moraru e sensibil la copiii-minune. Îmi aduc aminte de atractia irepresibila si necenzurata pe care o manifesta, acum câtiva ani, pentru Adrian „Copilul Minune“, într-o editie despre manele, în care îl mai avea invitat si pe regretatul George Pruteanu. Luat în coaste de Copilu Minune si de Guta, Moraru se înmuiase sincer la patosul manelistic si la glagorea y comprisa, oripilat fundamental de frigiditatea lui Pruteanu fata de filosofia si practica manelei, frigiditate pe care o asimila unei lipse genetice de zvâc si de umanitate. La Gava admira tot o falsa potenta precoce, de tipul Adrian C-M. Evident, conteaza si contextul: în conditiile în care liceenii români sunt incapabili sa lege doua sintagme si sa-si exprime coerent ideile, în cazul fericit în care acestea le traverseaza freza, Gava, care a legat, în cheie coehliana, o suta de pagini la Rao, pare coborât cu hârzobul din cer. E complexant si pentru profesorii din generatia Barboi-Boatca, nu numai pentru loazele curente. În consecinta, m-a deranjat si nu prea sa-l vad la „Nasul“, facându-i conversatie lui Moraru. Parametrii erau adecvati. În schimb, m-a derutat semnificativ sa-l vad în compania lui Andrei Cornea, saptamâna trecuta, ocazie cu care am si aflat ca Gava „si-a tras emisiune“ pe B1. Hipnotizat probabil de aranjamentul cromatic de la gâtul moderatorului, excesiv de binevoitor si anesteziat, Cornea venise la o emisiune a postului care livreaza si laturile familiei Columbeanu si raspundea platitudinilor nemestecate ale lui Gava cu o bunavointa placida si drogata. Alibiul precocitatii laudabile nu cred ca functioneaza aici. Cornea nu venise sa faca pedagogie cu individul, sa-i regleze cravata&papagalicitatea, sa-i ordoneze referintele într-un flux mai putin chicios (repet: stilul Gava n-are legatura cu maturizarea insuficienta, dar promitatoare, a discursului, ci cu o faza compulsiv-vadimista a lui, în care buscularea referintelor – literatura, chimie, istorie, tracologie, gastronomie, Kant – trebuie sa timoreze interlocutorul, nu sa-i impuna vreo logica), sa auda ca „guvernantii nu ne merita“, ca „ne pleaca românasii în Spania“ – si sa faca sluj în jurul chestiunii. Refuz sa insist asupra motivelor care l-au determinat pe Andrei Cornea sa dea curs unei invitatii la dialog s???t cu o sosie de mâna a paispea a unui Patapievici cu irizatii vadimiste, fiindca nu-mi iese din minte felul în care Gava îl arata cu pixul, si îi dadea „cuvântul“.