Oglinda morbiditatii noastre
articol aparut in Cultura, nr. 180 din 2008-07-03» cultura cultura psi » Psihologia cotidianului
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
De la Michel Foucault am învatat sa nu ignoram marginalitatea sociala, istorica, politica si antropologica. Asemenea orizonturi umane pot oferi repere exceptionale pentru întelegerea tipului de societate pe care o investigam la un moment istoric dat. Frecvent, mai mult decât în cazul istoriei oficiale, onorabile si dezirabile, de tip normativ si înalt-descriptiv, istoria underground-ului social, a dedesubturilor societatii, a periferiei, a subteranelor umane ofera un sistem de adevaruri ce ilustreaza mai pregnant si poate mai moral în ordine gnoseologica adevarul lumii în care traim.
Ei bine, despre un asemenea prototip de adevar epistemic graieste cu asupra de masura culegerea de texte antologata, introdusa si adnotata de doctorul în stiinte medicale Octavian Buda, sub titlul „O antropologie a marginalului. Psihiatria judiciara româneasca: 1860-1940“, cartea vazând lumina tiparului la Editura Caligraf din Bucuresti, în cadrul colectiei „Cartea de antropologie“ coordonata de istoricul si scriitorul Adrian Majuru. De altminteri, cel din urma, celebru deja prin volumele sale dedicate istoriei mici, obscure si neglijate, dar si diferitelor avataruri ale orasului Bucuresti, semneaza si Postfata acestei carti, în care nu pregeta sa avertizeze: „Proiectul de fata se doreste o pledoarie pentru istoria marginalului, pentru studierea si astfel ameliorarea destinelor celor alungati în afara istoriei oficiale, frumoase, atent controlate. Ceea ce ne-am propus în primul rând a fost sa dovedim faptul ca istoria marginalului este un domeniu de confluenta si interferenta culturala...“. Volumul beneficiaza si de un Studiu introductiv ce apartine antologatorului, doctorul Ovtavian Buda, intitulat semnificativ „Marginalizare, nebunie si crima. Un periplu conceptual al unui altfel de antropologie“ si care deschide spre întelegerea unei maniere de a fi social alternative, critice si incomode. De altfel, adunând textele unor Alexandru Sutzu, Gheorghe Marinescu, Alexandru Obregia, Panait Zosin, Mihail Kernbach, Ion I. Cancuzino, Nicolae Minovici, Grigore Lahovari si Constantin Parhon, expertul în psihiatrie judiciara Octavian Buda ne ofera si câte o biografie succinta si foarte binevenita a acestor mari personalitati ale psihiatriei medico-legale românesti din veacul al XIX-lea si prima jumatate a secolului XX. Si trebuie spus, enumerând doar unele dintre titlurile studiilor prezente în aceasta antologie tematica, cum ar fi „Convorbiri medico-legale: crima si alienatia mintala“ (1875), „Simulatiunea alienatiei mintale“ (1877), „Un caz de nebunie morala în fata justitiei“ (1899), „Imbecilitatea din punct de vedere penal“ (1905), „Crimele pasionale la traumatizatii cranieni“ (1936), „Paricizii în medicina legala“ (1938) sau „Constitutia acromegalica sau acromegaloida la un violator asasin“ (1940), ca influenta teoriei degenerescentei sociale promovate de Cesare Lombroso, întarita cu insertii conceptuale din filosofia politica a lui Schopenhauer, Nietzsche si Spengler, este extrem de prezenta în viziunea tuturor savantilor români antologati.Avem de-a face cu un travaliu istoric si arhivistic remarcabil, cu o selectie domeniala foarte exacta, cu un aparat critic si bibliografic aproape exhaustiv – si pentru întreg acest monumental efort se cuvine sa-l felicitam pe doctorul Octavian Buda care iata, pe urmele lui Michel Foucault, îndrazneste, într-o cultura dominata de constientialismul psihiatric si de istorismul „apretat“-oficializat, sa recupereze o dimensiune ce facuse din medicina-legala româneasca o disciplina clinica absolut contemporana si up to date cu cercetarile de specialitate din prima jumatate a secolului XX. Gratie vointei si daruririi acestui cercetator luminat, bun cunoscator al filosofiei lui Karl Jaspers, dar si adept al psihiatriei dinamice si existentiale promovate de acesta, suntem în situatia de a parcurge niste texte fundamentale întru întelegerea complexei relatii dintre delincventa sociala si patologia neuro-psihiatrica. Cu toate ca multe dintre studiile incluse în volumul „O antropologie a marginalului. Psihiatria judiciara româneasca: 1860-1940“ sunt depasite astazi, suferind de o datare inerenta, interesul pe care ele îl stârnesc în prezent este unul de ordin strict istoric si antropologic, fara a mai adauga si o importanta componenta psihologica. Astfel, sunt de-a dreptul impresionante eforturile marilor legisti si neurologi români de a pricepe, explica si cartografia raporturile dintre diferitele maladii mintale si tipologia infractiunilor sociale, chiar daca uneori, fatalmente, abordarea lor este una speculativa, apasata de prejudecati rasiale si mitologice. Oricum, ar fi interesant de remarcat ca, în ceea ce priveste tipurile crimelor si frecventa lor, situatia din România prezentului nu difera aproape întru nimic de coordonatele anilor 1930, în ciuda succesiunii de regimuri politice cu întreg cortegiul de mutatii sociale antrenat. Iar acest fapt poate sa arunce o lumina interesanta asupra constantei criminologice din societatea româneasca de ieri si de azi.Avem de-a face, prin urmare, cu o carte impresionanta, care, din perspectiva marilor medici legisti si neuro-psihiatri români, propune cititorului specialist, dar si neofit de astazi un tablou panoramic, deopotriva clinic, juridic si cultural, al tarelor ce minau altadata societatea bastinasa, fara sa dispara nici în zilele noastre. Ne este astfel înfatisat fenomenul morbid din unghiul de vedere al stiintelor si filosofiei omului asa cum erau practicate acestea în vremurile trecute.