Codul Apocalipsei
articol aparut in Cultura, nr. 180 din 2008-07-03» cultura ars combinatoria »
Autor: CORNELIA MARIA SAVU
Acum doua decenii, în 1988, regizorul de film Krzysztof Kieslowski, polonezul considerat unul dintre cei mai reprezentativi cretori europeni ai celei de a saptea arte, realiza „Decalogul“. Zece filme de scurtmetraj, fiecare având ca tema una dintre cele zece porunci. Succescul seriei l-a facut pe Kieslowski sa ofere publicului si o versiune de lungmetraj a episoadelor 5 si 6 – „Un scurt film despre amor“ si „Un scurt film despre iubire“. Din pacate, oboseala acumulata în acel an de truda pe platou nu i-a mai permis si realizarea lungmetrajului dedicat celei de a noua porunci, „Sa nu ridici marturie mincinoasa împotriva aproapelui tau“.Locul actiunii „Decalogului“ lui Kieslowski îngloba apartamentele unui bloc din Varsovia, bloc cenusiu, populat de persoane cu gesturi vatuite, marcate de suferinta si dezumanizare, care misunau printr-un fel de antecamera a Apocalipsei. Într-un spatiu închis, într-un univers concentrationar de utopie neagra, în care gesturile radicale erau, cel mai adesea, tipete mute, iar codul de viata al unei societati ideale se izbea de peretii închisorii în care, paradoxal, fara-de-legea avea… reguli stricte.Clovnul si CarteaDupa douazeci de ani de la succesul european al seriei lui Krzysztof Kieslowski, Laurian Oniga reia tema pe scena Teatrului Clasic „Ioan Slavici“ din Arad, într-un spectacol de teatru gestual, de step si pantomima, una dintre cele mai împlinite si originale premiere ale stagiunii 2008.Daca regizorul polonez a plecat în demersul sau cinematografic de la realitatea imediata spre simbol, spre decriptarea codului sacru recompus din elemente (disparate) de realitate (simbolica), regizorul român pune în paralel „Cele zece porunci“ si un nou, straniu, cod al Apocalipsei.Într-un spatiu deschis, practic nelimitat, arid, desertic, având ca unic reper de stabilitate câteva practicabile, Clovnul rasfoieste Cartea. Cartea în care sunt înscrise poruncile, din când în când rasfoita si de vânt, la început sau la sfârsit de lume. Ce (re)descopera Clovnul în Carte e însa codul unei lumi apuse, în care cuvântul, rostirea si, mai târziu, scrierea au întemeiat si au oferit garantia perenitatii. O civilizatie pe care vizualul, foamea de imagine, standardizarea la scara planetara încearca, brutal, s-o înlocuiasca. Si, mai înainte de a o aduce la ruina, îsi desfasoara în paralel forta de seductie (uniformizatoare).Pierduti în MarketlandPe lânga Clovnul a carui ipostaza de rezoneur e interpretata cu finete, inteligenta si masura în toate de actrita Liliana Balica, alte doua personaje se individualizeaza, cu partituri gestual generoase, în spectacolul lui Laurian Oniga. Un cuplu de „batrâni“, de „oameni vechi“, obisnuiti sa comunice dupa un cod ale carui virtuti nu-si mai gasesc locul în „lumea noua“. Marginalizati de societatea „eficienta“, în care fiece minut e contabilizat si înscris în masinaria rentabilitatii, fiecare gest si fiecare imagine platesc tribut greu idealului consumist.Pierduti în Marketland, Adriana si Ovidiu Ghinita, interpretii parintilor abandonati de progeniturile adaptate, cu brio, societatii standardizate pâna la cele mai intime resorturi, fac roluri „cu greutate“ în originala viziune a „Decalogului“ din montarea lui Laurian Oniga. Toate reprerele existentei lor marunte, de oameni obisnuiti într-o lume în care „Cele zece porunci“ erau întâiul îndreptar de conduita, au fost ejectate de eficienta robotizare a „oamenilor noi“. Vesnic tineri, atletici, cu existente programate cu precizie de ceasornic, în tinute office sau în tinute în care se practica sporturi de relaxare si întretinere a tonusului vital standardizate. Angajatii marilor companii, politicienii de succes, marii maestri ai combinatiilor pe care se sprijina edificiul noii societati a tuturor posibilitatilor invadeaza scena si înlatura „uscaturile“. Aliantele nefiresti, actele teroriste, victimele inocente, sexul ca adjuvant al unei vitalitati debordante sunt considerate doar mici „accidentale“, pagube colaterale ale marsului glorios spre progres.Votul e TotulCu puntile sacrului si ale moralei taiate, cu dictatura imaginii în escalada sustinuta, cu puzderie de (noi) idoli pe care mass-media îi urca si îi coboara, cu grabire, pe/de piedestaluri efemere, „lumea noua“ e supusa, iremediabil, manipularii. Noul ei cod e acela al Apocalipsei, iar forta care-i talazuieste energiile e manipularea. „Votul e Totul“ pare sa fie sloganul societatii radiografiate fara concesii de spectacolul lui Laurian Oniga. O societate în continua campanie electorala îsi sechestreaza cetatenii în cabine si la urne, îi foloseste ca masa de manevra, îi dirijeaza (fara scapare) spre exercitarea unui drept democratic golit de continut, de expresie a libertatii de opinie si de alegere. Votul pe banda rulanta e singura „porunca“ înscrisa în Codul Apocalipsei; când Puterea l-a înlocuit pe Dumnezeu.„Decalogul“ lui Laurian Oniga e un remarcabil spectacol de echipa. Întreaga distributie raspunde viziunii regizorale într-o montare în care coregrafia semnata de Andreea Paduraru, decorul lui Laurian Popa, costumele Oanei Varan Goia, light-design-ul unui maestru, Lucian Moga, conceptul video-proiectiilor semnat de foarte inventivul Cristian Luchian pun în valoare – armonizându-se perfect – o meditatie insolita asupra devenirii lumii contemporane si asupra pericolului dezumanizarii care produce mutatii periculoase în constiinta si în spirit.Perfomantele actorilor – gest, pantomima, dans – sunt impresionante, iata de ce nu putem sa nu remarcam întreaga distributie : Ovidiu Ghinita, Adriana Ghinita, Zoltan Lovas, Bogdan Costea, Andrei Elek, Carmen Vlaga, Angela Petrean, Liliana Balica, Oltea Blaga, Ionel Bulbuc, Sorin Calota, Alina Danciu, Etelka Magyari, Levente Kocsardi, Marian Parfeni si pe Adelin Ghionghiosan, maestru de proiectii, într-un rol de „candidat surpriza“.„Decalogul“, un spectacol care merita sa fie vazut si în turneu bucurestean, a fost îndelung aplaudat, acum câteva zile, în Festivalul International de Teatru de la Jámbek (Ungaria).