Viata si destinul lui Alfred Pollak
articol aparut in Cultura, nr. 180 din 2008-07-03» cultura cultura antropologica »
Autor: EDGAR REICHMANN
Una din cele mai statornice si înradacinate prejudecati antisemite îi atribuie evreului figura unui profitor temator chiar si de umbra lui. Acest poncif, mostenit de generatii, se exprima prin sintagma imbecila „la câstig înainte, la razboi înapoi“. De la celebrul colonel Brociner evidentiat la Grivita (razboiul de neatârnare) si nemuritoarea nuvela a lui Rebreanu, „Itic Strul, dezertor“, nenumarati au fost scriitorii si carturarii care au infirmat aceasta legenda fara temei. Iata ca si astazi scriitorul de limba maghiara Matei Gal si eroul sau, Alfred Pollak (Fred pentru amici), destructureaza cu talent si cu mânie acest cliseu (care, uneori, mai dureaza si în vremea noastra, al evreului incapabil sa reziste adversitatilor. În cartea d-lui Gal, naratorul urmareste itinerariul initiatic al lui Fred, banatean nascut în 1919, odrasla a unei familii „mic burgheze“, pâna la disparitia acestuia pe un câmp de batalie din Orientul Mijlociu. Marturie istorica sau roman de formatie?
La sfârsitul anului 1947, Natiunile Unite adopta rezolutia 181, care prevede crearea unui stat evreiesc, alaturi de unul arab, pe teritoriul Palestinei, supus, pe vremea acea, unui mandat britanic înca de la sfârsitul Primului Razboi Mondial. Odata cu retragerea autoritatilor engleze impuse de ONU, autoritati care împiedecau intrarea supravietuitorilor evrei din Europa, cinci state arabe, Egipt, Irak, Liban, Siria si Transiordania, se napustesc asupra noului stat al evreilor. Doar 30.000 de soldati si
4 000 de volulntari veniti din Europa si Statele Unite se împotrivesc agresorilor, care vor fi respinsi dupa opt luni, cu toata superioritea lor numerica. Astfel, statul Israel îsi afirma legitimitatea, dincolo de cea conferita de Natiunile Unite, chiar pe câmpurile de lupta ale primului razboi între arabi si evrei (1948-1949). Acesta este fundalul destinului si al existentei lui Alfred Pollak.
Ceea ce depaseste valoarea istorica si documentara a biografiei consacrate de Matei Gal celui mai bun prieten al sau, Fred Pollak, ramâne, fara îndoiala, inteligenta constructiei unui text fluid, inspirat, tradus cu maiestrie de catre Veronica Bârladeanu si Alexandru Sârbu, dar si analiza psihologica a unui personagiu complex în cautarea unei identitati, la început incerte, dar pâna la urma, afirmate la modul tragic. Astfel, urmarim cu sufletul la gura itinerariul acestui evreu român de limba maghiara, plecat de la poalele Carpatilor pâna în Galilea, unde o brigada israeliana, abia formata, se opune armatelor siriene pornite sa lichideze tânara asezare a supravietuitorilor din Europa ocupata de nazisti. Evreu? Român? Ungur? Acestea sunt întrebarile ce îl tortureaza pe Fred, care îsi paraseste tara de bastina în preajma celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Ele vor continua sa-l framânte în Palestina sub mandat britanic, unde Legiunea Straina franceza va deveni patria lui provizorie, apoi sub soarele de plumb al Saharei, unde descopera sentimentul de solidaritate care îl leaga de camarazii sai, „drojdia omenirii“, asa cum o numea Arthur Koestler la începutul anilor ‘40: refugiati din Spania franchista, rusi albi anticomunisti, austrieci, nemti sau italieni izgoniti de felurite dictaturi, în sfârsit, fel de fel de marginali europeni si americani, care prefera salbatacia continentului negru atrocitatilor care au loc în lumea zisa „civilizata“. Alfred Pollak paraseste Legiunea Straina. Razboiul se apropie de sfârsit. O brigada evreiasca este formata în sânul fortelor aliate cu misiunea de a participa la izgonirea armatei germane si italiene din Africa de Nord si mai apoi de a contribui la eliberarea Europei. Alfred Pollak se alatura acestei brigazi, participa la debarcarea în Sicilia, ajunge în nordul Italiei, unde descopera faradelegile comise în lagarele de exterminare din Austria, Germania si Polonia datorita supravietuitorilor masati în alte lagare, de „persoane deplasate“ de asta data. Toti nazuiesc la o noua viata în hotarele unei înca improbabile tari evreiesti.
Fred se angajeaza în lupta pentru eliberarea acestor oropsiti, „persoane deplasate“ si trimiterea lor clandestina în Palestina, înca semi-colonie engleza. Autoritatile britanice se împotrivesc cu ferocitate debarcarii refugiatilor europeni. Odata cu proclamarea statului evreiesc (a saizecea aniversare are loc în aceasta primavara), razboiul continua cu statele arabe. În aceste circumstante, Alfred Pollak, devenit comandant, moare pe frontul sirian legitimându-si astfel calitatea de cetatean israelian. Articulat în jurul jurnalului redactat de Fred si ale comentariilor acestor însemnari de catre Matei Gal, itinerariul initiatic ramâne exemplar pentru întâlnirea între un individ si destinul sau, întâlnire care participa la afirmarea identitatii regasite dupa doua mii de ani.