Cartea electronica

articol aparut in Cultura, nr. 180 din 2008-07-03
» cultura cultura dezbaterii » Dosar Cultura
Autor:

O carte înseamna hârtie, textura, dimensiuni, coperte si legaturi, dedicatii si mâzgalituri ale cititorilor, cerneala si mirosuri; e un obiect cu o istorie, cu un feeling anume, diferit de la o editie scumpa, hardcover, la una paperback, pe hârtie de ziar, sau de la un exemplar vechi, în editie princeps, gasit într-un anticariat, la o reeditare culeasa din librarie.

O carte înseamna text si informatie; hârtia, coperta, cerneala sunt doar detalii, continutul e important si, pentru a avea acces la el, nu conteaza suportul. Pe monitorul calculatorului, pe palmtop sau pe ebook reader cartile sunt o derulare, într-o ordine prestabilita, a unor secvente de text formatat. În plus, ebook reader-ul are si avantajul economiei de spatiu fizic, înlocuind biblioteca.


Spre care varianta înclinati? Ebook-urile ar putea sa înlocuiasca, pe termen lung, cartile în format tiparit?

Preferinta pentru un suport sau altul e o chestiune de obisnuinta, la fel ca optiunea pentru pana de gâsca, stilou, masina de scris sau pentru editor word? Au cartile ceva numai al lor, niste trasaturi anume pentru care n-ar putea fi niciodata înlocuite de un dispozitiv care afiseaza text?

Cartile în format audio, create initial pentru nevazatori, au o raspândire tot mai mare, sunt ascultate de soferi, în trafic, la iPod, la casti. Cartea vorbita e o alternativa pentru cartea citita, un concurent serios pentru aceasta?

Google Books Library Project e un proiect de digitalizare a cartilor la care au aderat multe dintre marile biblioteci de cercetare ale lumii. Ar putea ebook-urile, serverele si motoarele de cautare sa substituie nu doar biblioteca personala, transferabila pe ebook reader, ci chiar biblioteca în sens clasic, acea cladire impunatoare în care se pastreaza milioane de carti?

Chestiunea drepturilor de autor. Ebook-urile oferite pe gratis de scriitori sau piratate si postate pe Internet sunt pe cale sa ameninte si sa deturneze mersul pietei de carte, cea din circuitul editor-tipografie-librarii?

Cartea e o experienta, nu o tehnologie

SORIN ADAM MATEI, Profesor,
Purdue University, editor, Pagini.com si matei.org/ithink

Cartea nu e un obiect, e un gen literar. Unul ancorat în naratiune si argument. Citirea unei carti presupune crestere si transformare: auctoriala, caracteriologica, problematica sau ideatica. Cartea este o experienta psihodramatica pe care o cream cu dificultate, pentru ca umanitatea este fundamental orala. Când ne gasim, însa, pozitia cea mai confortabila sub umbrela unei carti, lumea se schimba. Când ne lasam cuprinsi de valul argumentului sau al actiunii, când ne imaginam situatii, recream demonstratii sau cautam raspunsuri, ne aflam în centrul unui spatiu de solitudine. În aceasta lume ne putem confrunta cu proprii demoni sau ne putem înalta ideatic. Sau ne putem otravi cu toxinele propriilor obsesii, pe care cartea ne ajuta sa le secretam.

Nicholas Carr, autorul a câtorva carti despre Internet („The Big Switch“ si „Does IT Matter“) se întreba de curând daca Internetul si computerul nu cumva distrug nu cartea ca obiect, ci posibilitatea de a avea experiente de tip livresti. Demonstrând în Atlantic Monthly ca alimentatia informationala contemporana a ajuns în etapa fast food, unde pastem informtie din mers, el cerea întoarcerea la un mod de alimentare intelectuala mai rational. El e liderul miscarii slow food în lumea literelor electronice.

De curând, Michael Agger, de la  revista electronica Slate, se întreba si el ce se poate face pentru a evita modul fragmentar în care consumam informatie prin intermediul Internetului. Tendinta de a scrie cât mai scurt, de a îngrosa câte un cuvând ca sa îl vedem, de a nu scrie texte ce se lungesc de mai mult de un ecran, toate determinate de calitatea redusa a literelor pe ecran (de câteva ori mai putin clare ca literele pe hârtie), marcheaza o era a snacurilor intelectuale.

Mai rau, atât autorii din Slate cât si din Atlantic Monthly se tem ca informatie scurta si fragmentara a Internetului ne va opri prin obisnuinta de la a citi carti si de la a sustine argumente complexe.

Asa sa fie? Folosesc Internetul de mai bine de 14 ani si am observat cât de putine carti citesc în ultima vreme. M-am obsnuit sa citesc capitole, articole si recenzii, si multe materiale neconventionale, bloguri, wikis etc pe net, dar nu carti. Cu toate acestea, cred ca Internetul, bine folosit, poate fi si un avantaj. Internetul ma ajuta sa caut si sa decid ce carti merita cu adevarat sa fie citite. Asa am dat peste extraordinara carte a lui Erik Davis, „TechnGnosis“. Sau cartile lui David Weinberger, mai ales „Small Pieces Loosely Joined“.

Pe de alta parte, Internetul poate deveni o platforma de publicare extraordinara. Amazon.com si Cafe Press ne ofera posibilitatea sa ne publicam pe hârtie propriile productii pe deasupra capului editurilor. Tot ce trebuie sa faci e sa trimiti un fisier pdf, care e stocat pe sit ca o carte virtuala. O pagina de vânzare e creata în magazinul virtual, incluzând o coperta colorata. Când un client comanda cartea, un singur exemplar e tiparit pe hârtie numai pentru el si îi este trimis acasa. Virtualul a devenit real. Putem, astfel, produce mai multe carti pe hârtie cu ajutorul Internetului. (Tocmai am scos un volum de povesti de Ion Creanga pe Amazon.com, ce poate fi citit atât pe smecheria aia, Kindle, cât si ca o carte obisnuita, de hârtie.)

Cu toate acestea, citirea cartilor ca ocupatiune mentala, vorba lui Moromete, ramâne o problema. Carti or fi mai multe, dar de unde luam timpul sa le citim?. Eu, mai nou, am hotarât sa pun computerul deoparte câte o zi pe saptamâna si sa ma dedic numai cititului pe hârtie. Deocamdata merge. Daca ma împotmolesc, va dau de stire. Pe blogul Pagini.com.



Cartile, apanajul unei secte de clerici

STEFAN BOLEA,
editor, www.egophobia.ro



Cât de usor cititi pe calculator? Dar pe gadget-uri gen palmtop si ebook reader?



Foarte usor. Îmi convine mai ales faptul ca pot face fisa cu optiunea copy/ paste. Fiind un cititor lacom, mi-ar conveni sa iau un ebook reader în orice vacanta merg. Sa am 300 de carti la îndemâna în loc de 10, de exemplu.



Ebook-urile ar putea sa înlocuiasca, pe termen lung, cartile în format tiparit?



Mi-ar placea sa am cartile în ambele varainte. Dau un scurt exemplu: de curând, am achizitionat editia completa Colli-Montinari a operelor lui Nietzsche în 15 volume. Am reusit sa fac rost si de ea online. Cu un CTRL+F dau exact de pasajul care îmi trebuie. E-book-urile ar putea înlocui complet variantele tiparite, dar ar fi pacat. Parca nu ai acelasi sentiment de împlinire daca doar browsezi „Sein und Zeit“ sau „Fenomenologia spiritului“, de pilda. Parca trisezi.



Au cartile ceva numai al lor, niste trasaturi anume pentru care n-ar putea fi niciodata înlocuite de un dispozitiv care afiseaza text?



În cazul în care cartile n-ar dispune de o oarecare vraja, ar fi devenit de mult desuete. Vom vedea ce va premerge în viitorul apropiat – criteriul utilitar sau cel estetic. E-book-urile au o certa valoare pragmatica – câstigi timp, gasind imediat o referinta. În curând, cartile ar putea deveni apanajul unei secte de clerici, care, dezavuând tehnologia si epistema societatii comunicarii, vor fi la fel de elegiaci si orgoliosi ca cei care confectionau manuscrise în Evul Mediu.



Cartea vorbita e o alternativa pentru cartea citita, un concurent serios pentru aceasta?



Audio book-urile se adreseaza si unui segment de consumatori, care practic nu mai citesc. Sau nu au obiceiul lecturii critice (cu notite, sublinieri, etc.). Cu toate acestea, cartile vorbite pot avea un rol paideic – constituind, de pilda, o alternativa la muzica pe care o ascultam pe iPod. Mai exista un aspect: depinde si ce lecturam. Daca ascultam/citim Coehlo si Grisham, parca este la fel de irelevant formatul pe care îl alegem. Timpul este oricum irosit.



Ar putea ebook-urile, serverele si motoarele de cautare sa substituie chiar biblioteca în sens clasic, acea cladire impunatoare în care se pastreaza milioane de carti?

 

Cred ca exista loc pentru amândoua. Google Books este functional, în sensul în care ai acces la carti de care probabil nu stiai ca exista. În plus, este foarte util atunci când scrii un eseu în engleza si ai nevoie de textele originare, pe care le poti confrunta cu editiile românesti. Chiar si în cele mai impunatoare biblioteci se simte nevoia unui supercalculator, care sa ordoneze si sa claseze textele. Chiar atunci când ai zeci de mii de carti pe calculator, simti nevoia sa dai o raita prin librarii, sa cauti o carte noua.



Chestiunea drepturilor de autor.



Sa ne amintim de analogon-ul muzical al acestei dileme, Napster vs. Metallica. Napster a pierdut procesul dar a fost hyper-substituit; ceea ce spune multe despre imposibilitatea de a controla si cenzura internetul. În definitiv, nu poti sa-i arestezi pe toti cei care descarca filme, muzica si carti de pe net. Ar trebui construita o închisoare în care ar încapea toate cele 6 miliarde sau un procent semnificativ din ele – si nu ar mai fi loc pentru gardieni. Piata de carte este capabila se se adapteze la deturnarea marii retele si sunt nenumarate exemple: proiectul bibliotecii on-line de pe site-ul Polirom, cartile electronice editate de Liternet etc. În plus, oameni care sunt prea ocupati sa frecventeze o librarie/ biblioteca îsi pot comanda rapid carti de pe net.



„Balanta înclina, indiscutabil, în favoarea cartii electronice“

Adrian Mihalache, profesor, Universitatea Politehnica din Bucuresti

Textura, dimensiuni, coperte si legaturi, dedicatii si mâzgalituri ale cititorilor, cerneala si mirosuri; istorie, feeling, editii.



Cartea are, ca si noi, un corp.
Ne-am obisnuit cu corpul de tip codex, cel din hârtie – lucioasa sau mata, texturata sau filigranata –, cu copertile ei legate sau brosate, cu pagina de titlu, ex libris si adnotari. Nu acesta a fost corpul ei dintotdeauna. Antichitatea a cunoscut cartea-rulou (scroll), numita volumen (de la volvere, a rasuci), care era citita prin derulare (scroll-down), aproape la fel ca textele electronice de azi. Codexul apare târziu, ca manuscris pe piele scumpa de vitel, fabricata în Pergam (de aici, pergament). Trecerea de la manuscris la tipar nu a schimbat forma exterioara a cartii, care a ramas, pâna astazi, cea de tip codex. Marshall McLuhan ne-a aratat, însa, ca pagina tiparita a avut alt impact asupra simturilor noastre decât cea scrisa de mâna, schimbându-le echilibrul si modificându-ne, în consecinta, chiar modul de a gândi.

Modificarile corpului cartii nu trebuie sa ne faca sa credem ca acesta ne-ar putea fi indiferent. Cartea nu este doar corp, dar nici nu este doar continut informational, mesaj care ne-ar putea fi transmis la fel de bine prin telefon sau calculator. „Mediul este mesajul“, spune tot Marshall McLuhan, adica pentru fiecare mediu de transmisie exista un anumit continut care-i este adecvat. Tehnologia folosita de autor îi influenteaza acestuia mesajul si stilul. Piatra incizata ne-a dat cele zece porunci, pana de gâsca pe Shakespeare, stiloul, pe Proust, masina de scris pe Hemingway, computerul pe Mark Amerika. Cititorul, la rândul lui, va gusta mai bine anumite carti daca le citeste în format traditional, dupa cum va prefera, în cazul altora, mediul electronic. Aceasta depinde si de scopul pentru care citeste.   



Cât de usor cititi pe calculator? Dar pe gadget-uri gen palmtop si ebook reader? Chestiunea drepturilor de autor.



Daca, „pe monitorul calculatorului, pe palmtop sau pe ebook reader cartile sunt o derulare, într-o ordine prestabilita (s. m.), a unor secvente de text formatat“, avantajul cartii electronice se rezuma la usurinta de a le procura. Situl gutenberg.org ne ofera, în format text, si cu precadere în engleza, cartile literaturii universale, care nu se mai afla sub incidenta copyright-ului. Situl Bibliotecii Nationale Franceze,
gallica.fr, pune la dispozitie cele mai bune editii din titlurile sale, aflate în domeniul public, scanate, în format pdf. Inconvenientul consta în lectura la desktop, extrem de obositoare. Programele de tip Microsoft Reader fac lectura mai placuta, permit adnotari mult mai bogate decât orice editie tiparita, dar trebuie folosite pe un laptop sau palmtop, pentru a evita postura incomoda, la birou si încordarea vizuala data de monitor. De curând, Amazon a lansat dispozitivul electronic Kindle, specializat pentru lectura. Acesta nu numai ca rezolva orice probleme legate de lipsa de comoditate, dar permite achizitionarea de carti în format electronic, la pret redus (desigur, exclusiv de la amazon,com), acestea fiind transferate prin retea, fara costuri de conectare suplimentare. Nu este clar înca daca dispozitivul poate fi utilizat si în Europa.

În principiu, toate cartile disponibile gratuit pe net, în format electronic, apartin domeniului public. Evident, exista situri care pun la dispozitie carti piratate, dar acestea sunt expuse mai discret, si pot fi obtinute din reteua metropolitana prin programe ca DC++ sau uTorrents. Oricum, legislatia din UE prevede pedepse penale doar pentru cei care profita baneste de pe urma pirateriei, nu si pentru cei care pun la dispozitia unei comunitati restrânse cartile lor preferate. Situatia este mai dura în Statele Unite, dar pretul redus cerut de Amazon pentru cartile aflate sub incidenta copyrightului, daca se utilizeaza Kindle, reduce tentatia de a risca pentru a profita.   



Ebook-urile ar putea sa înlocuiasca, pe termen lung, cartile în format tiparit? Au cartile ceva numai al lor, niste trasaturi anume pentru care n-ar putea fi niciodata înlocuite de un
dispozitiv care afiseaza text?



În conditiile unui dispozitiv evoluat, precum Kindle, ebook-urile ar putea înlocui cu succes cartea traditionala, iar noi ne-am obisnui fara mari regrete cu lipsa efectelor de sinestezie pe care ni le dau, în timpul lecturii, mirosul tiparului, netezimea hârtiei etc.

Fetisismul pentru cartea ca obiect care, deseori contemplat, în biblioteca, ne aduce în prezent momentele în care am cumparat-o si am citit-o prima oara va diparea. Vom câstiga însa, ca spatiu de depozitare si pret de achizitionare. Nimic nu se poate obtine fara pierderi, dar balanta este, indiscutabil, în favoarea cartii electronice.  



Cartea vorbita e o alternativa pentru cartea citita, un concurent serios
pentru aceasta?



Nu doar pentru nevazatori, dar si pentru cei care circula mult, pierzând timpul în trafic, cartea vorbita este o solutie excelenta. Sigur, fiind vorba de un alt mediu de transmisie, si mesajul va fi alterat. Una este sa-ti murmuri o poezie în intimitate, alta sa o auzi recitata de un actor. Revenirea la pasaje anterioare, pentru recitire, este, de asemenea, îngreunata. Totusi, si în acest caz, avantajele compenseaza din plin pierderile.  



Ar putea ebook-urile, serverele si motoarele de cautare sa substituie chiar biblioteca în sens clasic, acea cladire impunatoare în care se pastreaza milioane de carti? 

Nu este exclus ca bibliotecile personale sa dispara, dar disparitia celor publice ar fi un dezastru. Noi nu cunoastem durata de viata a suporturilor fisierelor electronice. Hârtia este si ea perisabila, de aceea supravietuirea culturii nu s-a putut face decât prin permanente reeditari. Noutatea, în ceea ce ne priveste, este ca tehnologia evolueaza rapid, astfel încât multe dintre cartile electronice de ieri devin ilizibile pentru dispozitivele de lectura de azi. Ma gândesc la toata informatia pe care am stocat-o, mai demult, pe discuri flexibile, ilizibile astazi, sau pe dischete care
s-au degradat. Daca nu va exista o grija permanenta pentru transferul informatiei de pe actualele servere pe cele care vor veni, s-ar putea ca generatiile viitoare sa stea în fata ebook-urilor de azi ca Champollion în fata hieroglifelor.   

   

Comentariu final:

Ebook-ul, în conditiile amintite, poate înlocui cartea. Problema este însa alta. La ora actuala, ebook-ul imita cartea, cautând sa i se substituie, asa cum automobilul, la începuturile lui, a imitat, ca design, trasura. Ebook-ul poate oferi mult mai mult decît cartea, pentru cine citeste cu scopul de a studia, nu doar de a se delecta. O carte în format electronic nu trebuie sa fie doar copia scanata a cartii de hârtie, ea trebuie neaparat însotita de un motor de cautare, care sa ne permita gasirea unor fragmente relevante. Cartea electronica nu se citeste doar secvential, ci în toate directiile, depinzând de ceea ce urmarim prin lectura. 



Între book si ebook

IONUCA,
rainbowbooks.mostly-harmless.ro, carteadingeanta.com



Eram în clasa a 10-a când am citit prima cartea în format electronic. Tocmai descoperisem Project Gutenberg si eram fascinata de multitudinea de carti pe care puteai sa le downloadezi si sa le citesti. M-am chinuit cam o satamâna sa termin „The Phantom of the Opera“. Nu prea mi-a placut experienta: ma dureau ochii, nu puteam sa dau paginile, nu puteam sa iau „cartea“ cu mine. A urmat o perioada în care în afara de bloguri si ziare nu am mai citit altceva pe calculator.

Apoi, iarna trecuta, m-am întâlnit cu o prietena la un ceai. Eu ajunsesem mai repede si o asteptam citind. Dupa ce s-a asezat la masa a scos din geanta o chestie, un dispozitiv cât o carte si mi-a facut cunostinta cu ebook reader-ul ei. Eram fascinata!
I-am pus zeci de întrebari si am citit câteva „pagini“. În acea seara dadeam deja comanda pentru ebook reader-ul meu.

Decizia de a-mi cumpara un reader nu a fost luata chiar în pripa. De mult îmi doream sa pot sa citesc carti si în original, nu doar traduceri. Acasa, în Baia Mare, nu prea gaseam carti în engleza, în Bucuresti mi se pareau prea scumpe si nici aici nu gaseam chiar tot ce mi-as fi dorit. Însemna ca mi-ar mai fi ramas doar o solutie: ebook-urile. Dar cum nu ma împacam prea bine cu cititul de pe monitorul calculatorului, a picat si ultima varianta. Asta pâna în acea zi de iarna, când am descoperit ca ebook reader-ele sunt mult mai user friendly decât le credeam eu.

Dupa ce l-am primit, am început sa îl umplu cu carti: carti pentru copii, din seria „Discworld“, de-ale lui Rushie, Nick Hornby, cu alte carti pe care stiam ca nu le voi citi niciodata. Ma minunam de cât de multe carti puteam sa iau cu mine cu ajutorul unui dispozitiv nu mai mare decât o carte. Carti într-o carte, cum ar veni. Când am ajuns pe la 60 cu numaratoarea,
m-am oprit, mi-am spus ca e destul. Apoi au urmat drumuri lungi cu trenul sau cu masina, ore întregi în care am stat si am citit la lumina ledurilor. Culmea, nu ma dureau ochii deloc si, în plus, eram încântata ca pot sa citesc carti în original.

Dar, oricât de mult mi-ar placea ebook reader-ul meu, tot mai mult îmi place când tin o carte adevarata în mâna, când îi întorc cu grija paginile, când îi aleg semnul de carte în functie de ce poveste îmi spune. Înauntrul meu am ramas tot o tipa de moda veche atunci când vine vorba de carti. De aceea nici nu cred ca va veni ziua aia în care cartile vor fi înlocuite de ebook-uri. Sau librariile de proiecte electronice futuriste. Si asta indiferent de cât de multe carti piratate am downloada de pe Internet. Le luam, le citim, apoi se pierd printre fisierele de pe calculator. Nu le putem pune în biblioteca, nu le putem rasfoi. În plus, cred ca daca îti place cu adevarat o carte mergi si o cumperi, sa o ai pentru tine, chiar daca ai citit-o înainte în format electronic sau ai împrumutat-o de la cineva.

O carte adevarata e mult mai mult decât text asezat ordonat în pagina, si orice bookaholic adevarat stie asta. Într-un fel, cartile sunt ca oamenii: suntem obisnuiti cu ei îmbracati, le studiem, admiram sau criticam îmbracamintea, dar nu am vrea sa îi vedem în pielea goala pe strada. Asa si cu ebook-urile: text fara ambalaj, oameni fara haine. Atâta tot ca în lipsa de ltceva, ne multumim si cu asta. 



Un colectionar de emotii uimitoare

Multi bloggeri sunt colectionari pasionati. Aduna tot felul de lucruri pe care le expun, ca într-o vitrina, pe paginile lor. În general, chestiuni amuzante, fotografii si filmulete cu copii poznasi, soferi nepriceputi si animale domestice care se dau peste cap.

Blogger-ul din spatele „Deputy dog“ este, si el, un colectionar. Aduna materiale diverse, de peste tot, însa are trei domenii predilecte: arhitectura, ingineria si desingul. Ceea ce nu înseamna ca arta urbana, ecologia sau, pur si simplu, locurile care-ti taie rasuflarea, împrastiate pe tot pamântul, nu sunt interesante pentru site. Prin materiale, DD întelege, în special, fotografii; prin „de peste tot“ denumim reteaua globala, Internetul, cu sursele misterioase pe care blogger-ul din Manchester le pastreaza pentru el.

De fapt, sursele nici nu conteaza. Fotografiile postate pe blog îti taie de cele mai multe ori rasuflarea, sunt impresionante si neasteptate, însa „Deputy dog“ nu e o colectie de imagini care circula pe Internet. D.D. este un autor, comenteaza imaginile, are o buna memorie a lucrurilor „pe care le-a mai vazut undeva“ si se misca usor prin cultura contemporana, citeaza artisti, arhitecti, desenatori.

Si, cel mai important, nu se multumeste, de obicei, sa ramâna la exemple disparate. Un exemplu atrage altele, astfel încât blogger-ul alcatuieste serii si topuri, ajunge, cu perseverenta, la genul proxim. „Cum sa deghizezi un urcior industrial“ este un post despre un cos al unei fabrici din Paris transformat, de catre un artist trompe l'oeil, într-o opera de arta. Exemplul nu e singular: un baraj de 181 de metri înaltime, tot din Franta, a fost acoperit cu o imensa fresca a lui Hercule, turnul unei centrale termice a fost pictat cu imaginea unui copil si tot asa.

D.D. cauta regula si fenomenul, tinteste viziunea de ansamblu, imaginea cea mai cuprinzatoare, din cel mai de sus punct de care se poate agata. Uneori acest punct se întâmpla sa fie un satelit artificial. „11 imagini fenomenale ale Pamântului“ prezinta fotografiile din satelit ale unui tsunami care loveste Sri Lanka, ghetari în curs de topire, vazuti tot prin satelit, în Himalaya, ochiul uraganului Isabella, fotografiat de pe Statia Spatiala Internationala, geometria fractalica a Coastei de Est a Groenlandei s.a. „7 gauri uimitoare în pamânt“ e o serie cu adevarat uluitoare. Una este sa stii ca exista mine sapate de om, cu adâncimi de peste un kilometru si diametre de un kilometru si jumatate, peste care avioanele au interdictie de zbor, si alta e sa le vezi într-o succesiune de imagini din avion si de detalii care accentueaza ideea proportiilor. Ultimul exemplu din serie e înfricosator: o gaura fara fund care a înghitit 12 case, aparuta în mijlocul unui oras din Guatemala, în urma unor infiltrari de apa.

Deputy Dog nu va scrie niciodata Pamânt, ci pamânt; dintr-un motiv oarecare, nu foloseste nicaieri majuscule. Blogger-ul este un colectionar de imagini, dar si de emotii, un vânator de subiecte la scara mare, clasificate si comentate în texte destepte, scrise cu umor, numai cu litera mica.



Cum sa mâncati serpi în oras

Daca nu sunteti siguri cum se manânca sushi, cum se îngrijesc serpii domestici, cum se împatureste un tricou sau cum se fac trucuri magice cu pahare si monede,  solutia e cât se poate de simpla: tastati www.videojug.com. Site-ul are un slogan simplu – viata explicata prin film – si e construit în jurul unui concept la fel de simplu. Acesta s-ar putea rezuma cam asa: nu e foarte placut sa îti dai seama ca nu stii sa faci un anumit lucru, iar nestiinta îti poate complica viata; uneori, chestiunile la care nu te pricepi se întâmpla sa fie extrem de usoare – câti dintre noi, de exemplu, împaturesc cum trebuie un tricou? Cel mai banal mod în care poti explica un lucru, fie el simplu sau complicat, este printr-o demonstratie, scurta si la obiect. Prin urmare, pe www.videojog.com veti gasi o multime de astfel de demonstratii, filmate (deocamdata!), în mare parte, de autorii site-ului si însotite de explicatii clare si bine structurate. Cum sa faci orice, pe întelesul oricarui IQ.

Faptul ca filmuletele par gândite ca sa priceapa chiar si cei mai grei de cap nu e un lucru rau. Fiind vorba, în principal, de deprinderi practice, cu cât explicatiile sunt mai clare, cu atât acestea se fixeaza mai usor. În plus, multe dintre subiecte, cum ar fi trucurile de magie cu ajutorul carora puteti deveni vedete pentru o seara, în barurile din cartier, lipsesc din ghidurile de duzina de pe tarabe, iar îngrijirea unor tarantule, sau a unor scorpioni imperiali e, cu siguranta, un hobby de care nu e bine sa va apucati fara un minim antrenament. Filmele sunt împartite pe categorii – mâncare, bauturi, sanatate, timp liber, lucruri practice, animale de casa etc. O categorie distincta e reprezentata de clip-urile postate de vizitatorii site-ului, care pot deveni producatori de film, cu conditia sa respecte regulile bunului-simt si sa fie, eventual, originali si amuzanti.

Tot pentru sfaturi practice va recomand sa accesati si site-ul www.psst.ro. Numai ca aici veti afla mai putine despre serpi sociabili si tehnici de autoaparare si ceva mai multe despre locuri în care puteti sa socializati, în România, despre cluburi si moda si, nu în ultimul rând, despre noutati din domeniul artei si al culturii – desigur, urbane. Este un site excelent pentru exploratorii oraselor si, fapt important, nu se limiteaza la Bucuresti. Un aspect si mai important este acela ca nu se limiteaza nici la limba româna, ceea ce îl transforma
într-unul dintre foarte putinele puncte de referinta pentru turistii straini. Si, fapt cu totul iesit în comun, varianta în limba engleza e la fel de complexa si de completa ca si cea în româna, iar traducerile nu lasa de dorit. Ceea ce lasa, în schimb, de dorit este frecventa cu care e actualizat site-ul si numarul redus de articole despre subiecte la zi. 

Pagina realizata de Catalin Sturza

---