Peisagistica, între necesitate si prejudecati

articol aparut in Cultura, nr. 178 din 2008-06-19
» cultura cultura urbana »
Autor: LIVIA DUMITRU

Ce va spune termenul de peisagistica? De câte ori l-ati auzit în ultimele zile? Dar în ultimele luni? Dar peisagistul ce e? Un horticultor? Un arhitect? Un pictor poate?

Da, e adevarat: ideea de peisagistica creeaza confuzie. Când auzi termenul, nu te gândesti la sociologie, la geografie sau la ecologie. Poate doar la desen. Si totusi, peisagistica le cuprinde pe toate acestea.

Însa e firesc ca oamenii, în general, de la profesori universitari la vânzatori de ziare, sa bâjbâie printr-o retea complicata din de ce-uri, cum-uri si, mai ales, unde-uri, legata de peisagistica în sine.

Spun e firesc, pentru ca peisagistica exista, dar e vag aplicata.

E o stiinta cu traditie în Europa si Asia, dar în România, în special în România de azi, e aproape necunoscuta.

E adevarat, exista firme de peisagistica ce proiecteaza mici gradini private sau fatade de mall-uri, unele chiar încearca sa salveze parcurile tarii sau sa faca unele noi; se fac bloguri de peisagistica, în care se prezinta realizari cu aer S.F. din alte parti ale lumii sau poze interesante din România; avem si cinci facultati de peisagistica, unde cercetarea pe domeniu e chiar la nivelul UE.

Dar termenul de peisagistica tot obscur ramâne. Cel mai grav, acesta e obscur tocmai pentru guvernantii României care, la fiecare noua campanie electorala, se chinuie sa lase impresia ca mai iau în seama sau mai înteleg si parcurile.

În strainatate poti gasi aceasta specializare în trei tipuri de institutii de învatamânt superior, si anume: universitatile de arhitectura, universitatile tehnice si, bineînteles, institutele de stiinte agronomice.

În România avem asa: trei facultati de peisagistica în orasele Timisoara, Cluj si Iasi, în cadrul Institutelor de stiinte agronomice, si înca doua în Bucuresti: Facultatea de Horticultura, sectia Peisagistica, în Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara, si Facultatea de Peisagistica, în Universitatea de Arhitectura „Ion Mincu“.

Aceasta specializare este însa una tolerata. Înca se lupta pentru recunoastere si acceptare. Specialistii îndura cu greu valul de distrugeri sistematice ale spatiilor verzi, în special în capitala, unde sunt ignorate total nu doar aspectele estetice, ci si cele ecologice. Cladirile ne fura parcurile pe zi ce trece, ideea de urbanism neincluzând, se pare, si necesitatea zonelor verzi.

Dialog cu MIRELA CÂRSTEA, câstigatoare a concursului „Parcurile Viitorului“



Exista totusi o politica de redescoperire a valorilor mediului înconjurator. O politica ce face bine nu doar imaginii, dar si ambientului! E vorba despre câteva concursuri de proiecte de reamenajare a parcurilor.

Va voi prezenta un student peisagist care a reusit sa se impuna. E adevarat, într-un context de competitie, dar e un pas foarte important pentru un student.

Este vorba despre Mirela Cârstea, studenta în anul doi la sectia Peisagistica din cadrul USAMV Bucuresti, care a câstigat un mare premiu. Nu doar prin suma primita, ci, mult mai important, prin faptul ca proiectul propus de ea se va realiza.

Contextul e acesta: firma Petrom a lansat un concurs numit „Parcurile Viitorului“, ajuns în 2008 la a doua editie. Se propun parcuri parasite din diverse orase ale tarii si se reamenajeaza cu banii institutiei mai sus amintite. Cei mai câstigati sunt, desigur, beneficiarii. Informatii gasiti pe site-ul www.parcurileviitorului.com.

Au participat studenti de la peisagistica si arhitectura din toate facultatile mentionate. Parcurile propuse pentru reabilitare, în cadrul editiei din 2008, sunt „Parcul Adolescentilor“ din Timisoara si „Parcul Libertatii“ din Ploiesti.

Mirela a câstigat locul I cu un proiect pentru Timisoara. Pe data de 23 aprilie 2008, a primit 4000 euro, aplauze, felicitari, îmbratisari. Parcul e deja în proces de refacere; s-au alocat 1 milion de euro pentru reabilitarea acestor parcuri.



De ce ai participat la concurs? Ce a însemnat acesta pentru tine?

Proiectul a fost o provocare pentru mine. Spatiul pe care se va amenaja parcul este un spatiu urban, care are nevoie de multa vegetatie. Cred ca în amenajarea parcurilor ar trebui introdusa dragostea de natura, pentru ca, prin antropizarea excesiva, ne-am îndepartat de ea.

Tocmai de aceea conceptul proiectului meu este de „Regasire“, de întoarcere la natura, într-o noua etapa de constiinta, de redescoperire a sentimentelor fata de natura si fata de semeni, într-un cadru anume creat.

Acest proiect poate a câstigat tocmai pentru faptul ca o particica din noi rezoneaza cu acest concept. E un mod prin care ne simtim cu adevarat parte din ecosistem.

As vrea  sa multumesc juriului pentru aprecierea proiectului care, desi a avut un concept mistico-filozofic, a fost înteles – nu numai mesajul, dar si modalitatea de a pune în practica acest concept. Si d-nei doctor Ana Felicia Iliescu, un profesor important pentru mine, promotorul Peisagisticii la noi in tara. Dna Iliescu a pus, acum 10 ani, piatra de temelie a disciplinei, în cadrul Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti.

Peisagistica necesita o viziune de ansamblu asupra lumii

Acest premiu  te responsabilizeaza? Ai mai mult curaj? E important un concurs de acest gen?

Din momentul în care ai luat decizia sa participi la un concurs, încerci sa dai tot ce poti, în speranta de a câstiga. Este mai mult o autoevaluare. Atunci îti verifici nivelul, îti descoperi lipsurile si încerci sa te perfectionezi. Tratezi în profunzime lucrurile si îti ascuti simturile. Vezi poate ceea ce în alte împrejurari n-ai fi vazut. Daca se soldeaza cu câstig, atunci ai mai multa încredere în tine.



Cum ai ales peisagistica?

Peisagistica e un domeniu nou la noi în tara. Dar, indiferent unde ar exista, necesita o viziune holistica asupra lumii, adica o întelegere profunda si subtila a partilor unui întreg. Peisagistul nu face ordine, ci integreaza aspectele altor discipline cu care intra în contact. Revitalizeaza si reproiecteaza peisajele, acolo unde valoarea lor estetica, ecologica si functionala nu mai exista sau a scazut în timp, si are grija de peisajele protejate.

Am vrut sa fac toate acestea, sa contribui cu o mica particica la acest mare proces si, alaturi de altii, sa descopar, sa apreciez, sa pastrez si sa transmit acest patrimoniu natural generatiilor viitoare.



De ce USAMV?

Institutul Agronomic, comparativ cu Institutul „Ion Mincu“, are avantajul existentei  laboratoarelor  de botanica, dendrologie, ecologie, pedologie si nu numai, iar studiul plantelor si mediul lor de viata este esential într-un astfel de domeniu. Depinde foarte mult si de ceea ce vrei sa faci când termini facultatea. Daca ai inclinatii spre urbanism, atunci alegi Institutul „Ion Mincu“.

Specializarea  Peisagistica din cadrul USAMV din Bucuresti e acreditata de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului si functioneaza dupa modelul scolilor europene. Este membra în cadrul Federatiei Europene pentru Arhitectura Peisajului (EFLA), aceasta, la rândul ei, afiliata Federatiei Internationale pentru Arhitectura Peisajului (IFLA – organism de categoria A a UNESCO).



Ce poti face imediat când termini?

Un licentiat în peisagistica are foarte mult de lucru. Deciziile lui sunt foarte importante în cadrul strategiilor de dezvoltare durabila, de reconfigurare spatiala, de reabilitare a zonelor verzi urbane si periurbane, în planificare teritoriala si în cercetare (master, doctorat etc.).



Ce vise ai tu, în al doilea an de facultate, legate de meseria ta?

Domeniul vizat de mine dupa terminarea facultatii este Managementul ariilor protejate si evaluarea peisajelor. România este o tara asa de frumoasa, dar neîngrijita. Trebuie sa ne iubim mai mult locul care ne „hraneste“ sub toate aspectele. Sa „veneram“ un pic natura si sa o pretuim mai mult.

(urmare din pagina 29)



Ce poveste are peisagistica?

În anul 2000, statele Consiliului Europei, preocupate sa ajunga la o dezvoltare durabila, luând în consideratie faptul ca peisajul este o componenta importanta a interesului general pe plan ecologic, ambiental, social, cultural si economic, au luat initiativa elaborarii „Conventiei europene a Peisajului“. Aceasta are ca obiectiv promovarea protejarii, gestionarii si amenajarii peisajelor si organizarea cooperarii europene în domeniu, ca o recunoastere a faptului ca diversitatea si calitatea peisajelor europene constituie o sursa comuna, contribuind la prosperarea fiintei umane si la consolidarea identitatii europene. Procesul de semnare a conventiei s-a deschis la Florenta, în octombrie 2000, toate statele europene fiind invitate sa adere la acest program.

România s-a numarat printre primele semnatare, urmând ca prin ratificarea de catre Parlament prevederile Conventiei sa devina obligatorii pentru tara noastra. Ele se refera la strategiile si masurile de protejare, gestionare si amenajare a peisajelor din întregul teritoriu: spatiile naturale, rurale, urbane si periurbane, spatiile terestre, apele interne si maritime, incluzând atât peisajele obisnuite, cât si pe cele degradate. În urmatorii ani, România va trebui sa puna în aplicare politicile de peisaj, pentru care Conventia prevede, în Articolul  6 – Masuri speciale,  sensibilizarea societatii civile, a organizatiilor private si a autoritatilor publice, formarea de specialisti în domeniul protejarii, gestionarii si amenajarii peisajului, care sa activeze atât în sectorul public, cât si în cel privat, si în educatie.

La terminarea facultatii, licentiatul în peisagistica este somer

Care este situatia actuala a peisagistului în România?

Licentiatii acestei specializari din cadrul USAMV Bucuresti au drept de semnatura în toate tarile Europei, si, implicit, în toate tarile lumii, numai în România peisagistul nu este recunoscut si nu are drept de semnatura. Prin pregatirea pe care o face în cadrul universitatii, conform cu programul ECLAS pentru aceasta specializare, care cuprinde aspecte de cultura artistica (istoria arhitecturii si artelor vizuale, estetica), de geometrie descriptiva, compozitie, design, teoria peisajului, proiectarea peisajelor, restaurarea peisajelor, urbanism, peisagistica urbana, retele verzi, precum si aspecte fundamentale ale unor stiinte ale mediului (ecologie, botanica, dendrologie etc), licentiatul în aceasta specializare se poate ocupa de managementul ecosistemelor, de gestionarea ariilor protejate, de amenajarea teritoriului împreuna cu alti specialisti. Si totusi, dupa terminarea facultatii, licentiatii sunt someri în România, pentru ca nu au drept de semnatura, iar în COR (codul ocupatiilor din România) aceasta specializare nu exista sau, cu alte cuvinte, nu exista profesia de peisagist, nu este recunoscuta înca. Sunt recunoscuti doar peisagistii cu studii medii, care lucreaza ca muncitori în cadrul ADP. Licentiatii acestei specializari sunt primiti în Marea Britanie si în orice alta tara unde este recunoscuta valoarea unui peisagist. În România proiectele de peisagistica necesita semnatura unui arhitect, dar, de cele mai multe ori, acesta nu semneaza, pentru ca nu stie ce este acolo. De ce mi-ar trebui mie semnatura unui arhitect, daca vreau sa ma ocup de managementul ecosistemelor forestiere, de exemplu?



Sunt probleme de legislatie, care trebuie urgent remediate, cu atât mai mult cu cât România sufera la capitolul de management al spatiilor verzi!

Desigur! Peisagistii trebuie recunoscuti ca atare. Nu intram în competitie cu nimeni, fie ei arhitecti, horticultori, ecologisti. Dimpotriva, ar trebui sa existe o strânsa colaborare în luarea deciziilor în ceea ce priveste peisajul, retelele metropolitane, patrimoniul cultural si natural etc. Cu totii ne bucuram de natura, de vegetatie, de apa, de sol. Dar stim noi oare sa le pastram si sa le apreciem la justa lor valoare?

Eu consider ca peisagistii din România au pregatirea necesara pentru a-si asuma toate acestea.



Dovada e chiar acest proiect câstigator pentru Timisoara, al unui student în anul II!

Da, multumesc! Teza mea e ca trebuie sa se acorde încredere si recunoastere peisagistilor, daca nu vrem sa murim înecati de revarsarile apelor, din cauza defrisarilor abuzive, striviti de mormane de plastic sau sofocati de politicieni corupti. Ar trebui sa fie lasati în tara sa îsi faca meseria pentru care au fost pregatiti (asa cum cere si Conventia europeana a Peisajului, la care, repet, România a aderat).



Ai un peisagist preferat, un proiect?

Nu am preferinte pentru unul anume. Admir japonezii, pentru ca au îmbinat foarte bine formele construite (unghiurile drepte, în arhitectura clasica) cu formele naturale. Iar una dintre calitatile cele mai înalte ale proiectarii japoneze este insistenta asupra unei ordini fundamentale (sau a unei relatii matematice) dintre elemente, în fiecare constructie sau plan.

Îmi place, de exemplu, cum proiecteaza Tadao Ando, dar el foloseste mult betonul. Apoi Calatrava e deosebit. Arhitectura lui e o adevarata sculptura, dar e arhitect, nu peisagist.

Multe lucrari tin de moda sau de viziunea fiecaruia. De aceea nu pot sa spun ca-mi place un peisagist anume. Filozofia sau conceptul conteaza, cred, mai mult decât persoana care proiecteaza.

Pe masura ce avansezi într-un domeniu e foarte greu sa spui ceva concret. Si eu sunt abia la început. Daca ti-as spune ca imi place Viktor Schauberger, ce ai zice? Nu e arhitect, nu e peisagist, dar viziunea lui se poate aplica în orice domeniu.

Mai mult, as vrea sa ma îndrept catre ecologia peisajelor, iar aici e cu totul alta poveste, pe care abia acum o descopar.                                

Poate de aceea sunt adepta „proiectarii organice“, în care toate constructiile par crescute natural în sit, mentinându-i, accentuându-i si extinzându-i cele mai bune trasaturi. E tipul de proiectare ce realizeaza maximum de armonie al relatiei plan-sit. În culturile cele mai avansate asemenea proiectari organice au constituit un mare ideal. 

---