Punct de vedere si viziune
articol aparut in Cultura, nr. 178 din 2008-06-19» cultura cultura interogatiei »
Autor: Jaap Lintvelt in dialog cu Angela Martin
Va fi cu siguranta dificil ca din bibliografia unei lucrari din domeniul naratologiei, sa fie omise volumele semnate de profesorul olandez, Jaap Lintvelt. Colaborarea cu universitati francofone din Canada si stagii de predare si cercetare petrecute în Québec l-au condus în mod firesc spre largirea perspectivei critice de la texte la contexte, de la studiul unor procedee naratologice la acela al mentalitatilor.
Angela Martin: Domnule Jaap Lintvelt, va propun sa începem aceasta convorbire prin ceva ce ne leaga profesional si afectiv: cartea dumneavoastra, „Le point de vue“ – publicata în 1981 de editura pariziana José Corti –, pe care am tradus-o în româneste. Din 1994, când a aparut la Editura Univers, „Punctul de vedere“ a facut parte, an de an, din bibliografia obligatorie pentru studentii nostri de la Litere. M-ar interesa sa stiu daca ea a avut ecou în tara dumneavoastra si daca a fost utilizata si citata în cercurile intelectuale anglofone. Jaap Lintvelt: „Eseul (meu) de tipologie narativa“, aparut în 1981, a cunoscut un asemenea succes, încât editura pariziana Corti a publicat în 1989 o a doua editie. Am fost deosebit de onorat de traducerea dumneavoastra în româna, publicata la prestigioasa editura Univers, si însotita de o introducere naratologica de Mircea Martin. Într-adevar, colegii români pe care am avut placerea sa îi întâlnesc la diferite colocvii internationale mi-au vorbit frumos despre succesul pe care traducerea a avut-o în România. Cartea este deseori folosita în lumea francofona si este citata si în alte locuri de catre specialistii în naratologie, dar adevarul este ca o traducere englezeasca ar largi si mai mult publicul cititor din lumea anglofona si din Olanda. Angela Martin: Detine un scriitor atâta autoritate, încât sa-l oblige pe cititor sa-i adopte întotdeauna si neconditionat „punctul de vedere“?Jaap Lintvelt: Notiunea de „punct de vedere“ poate fi utilizata în doua acceptii diferite, mai întâi în aceea de „viziune“ , precum în viziunea despre viata si despre om exprimata de un autor, iar apoi într-un sens naratologic, ca echivalent al „perspectivei narative“ si al „focalizarii“.În „Eseul de tipologie narativa“ si apoi în lucrarea mea, „Aspecte ale naratiunii“, analizez îndeosebi tehnica narativa a focalizarii. Daca în prima carte predomina teoria narativa, cea de-a doua lucrare este consacrata mai ales analizei unor povestiri de Guy de Maupassant, a „Moirei“ lui Julien Green si a mai multor romane quebecheze de Anne Hébert si de Jacques Poulin. Tehnica narativa particulara este analizata aici în relatie cu tematica, ideologia si identitatea personajelor (identitatea sociala si culturala, precum si identitatea sexuata de gen/gender). Astfel ca prezint o analiza narativa si tematica a unei scene de dragoste din „Les fous de Bassan“ de Anne Hébert, roman care a aparut si în româneste. Faptul ca scena este focalizata în roman în doua locuri diferite în dublu ecleraj, mai întâi de un personaj masculin si apoi de un personaj feminin, face posibila distilarea, în interiorul ei, a viziunii masculine asupra dragostei, bazata pe dominarea agresiva, si viziunea feminina, caracterizata prin egalitatea sexelor si partaj. Trecem astfel de la notiunea de „punct de vedere“ în sensul de „focalizare“ la „punctul de vedere“ în acceptia lui de „viziune“ si de „conceptie“ asupra raporturilor dintre sexe. În analizele mele, ma limitez, în principiu, la viziunea ce reiese din textul narativ, fara sa ma refer la conceptiile personale ale autorilor. De altfel, viziunea exprimata de textul literar poate fi mai complexa si mai nuantata decât opinia enuntata de autor în viata sa sociala si politica. Lukács a aratat ca viziunea legitimista pe care Balzac o manifesta în viata sa politica se situeaza în contrast cu ideologia revelata de opera sa romanesca si care se opune feudalismului. În ceea ce ma priveste, am demonstrat prin analiza narativa si ideologica a unor povestiri de Guy de Maupassant ca el denunta adesea burghezia si nobilimea, vadindu-se astfel mai putin aparator al ordinii stabilite decât credea Sartre.Angela Martin: Ar fi deplasat sa vorbim de o „manipulare“ a cititorului de catre autor, care decurge din însasi strategia narativa a acestuia? Credeti ca exista – în replica – si o strategie receptoare, un fel al fiecarui cititor (sau categorii de cititori), de a citi, indiferent de provocarile autorului, sau este vorba de o negociere, de un efort bilateral de adaptare si adecvare?Jaap Lintvelt: Este fara îndoiala o chestiune de interactiune între nararea si receptarea unui text narativ. Autorul va putea utiliza strategii narative pentru a influenta lectura, dar cititorul, la rândul sau, va putea adopta perspective critice variate în lectura sa. Calitatea literara a unui text este legata, dupa parerea mea, si de polisemia lui, astfel ca îsi pastreaza întotdeauna deschiderea spre lecturi multiple si plurivoce.Angela Martin: Înainte de a va da doctoratul ati facut un stagiu de cercetare la Universitatea din Geneva sub îndrumarea profesorului Jean Rousset, reprezentant de seama al Criticii constiintei. Ce v-a apropiat de acesta, profesional si uman? Cât de fidel i-ati ramas în analizele dumneavoastra naratologice si unde anume v-ati distantat?Jaap Lintvelt: Primind o bursa din partea Organizatiei Olandeze pentru Dezvoltarea Cercetarii stiintifice, am avut privilegiul de a face un an de cercetare (1971-1972) la Universitatea din Geneva, pentru a urma cursurile lui Jean Rousset. Cum Roland Barthes era în acea perioada profesor invitat la aceeasi universitate, am putut participa si la seminarul sau. În timpul acestui stagiu, am apreciat, de asemenea, întâlnirile si discutiile cu cercetatorii români, Adrian Marino si Mircea Martin – specialist în critica Scolii geneveze.În magnifica sa lucrare, „Forma si semnificatie“, aparuta în 1962 la Paris, la Editura Corti, Rousset a reînnoit critica literara, aratând în chip admirabil ca „arta rezida în aceasta
solidaritate între un univers mental si o constructie sensibila, între o viziune si o forma“, în asa fel încât „viziunea este traita în forma“ artistica. Într-unul din capitole, el arata importanta modularii punctului de vedere narativ în „Madame Bovary“. Aceasta lucrare a lui Rousset continua sa ma inspire, în cercetarile mele personale, în asemenea grad încât ma refer la ea explicit citând-o chiar pe prima pagina a cartii mele, „Aspecte ale naratiunii“. O alta lucrare excelenta a lui Rousset pe care o citez regulat este studiul despre scena primei întâlniri în roman – „Leurs yeux se rencontrèrent. La scène de première vue dans le roman“ („Ochii lor se întâlnira. Scena primei priviri în roman“), aparut la Paris, la Editura Corti, în 1981.Angela Martin: V-as ruga sa faceti pentru cititorii nostri un portret al maestrului dumneavoastra.Jaap Lintvelt: Jean Rousset era un om extrem de erudit; traia peste tot înconjurat de carti în apartamentul sau din Geneva, situat în orasul vechi. Bucurându-se de un prestigiu mondial datorita abordarii sale critice originale si a calitatii numeroaselor sale lucrari, a ramas un om de o mare modestie, interesându-se întotdeauna de ceilalti, foarte simpatic si foarte stimulativ. De atunci, din perioada studiilor mele la Geneva, l-am revazut cu mare placere, regulat, vizitându-l împreuna cu copiii nostri. Ne-a bucurat întotdeauna mult primirea lui calduroasa la Geneva.Angela Martin: Ca profesor de literatura franceza la Universitatea din Groningen ati fost coleg cu lectorul de româna, Ioan Petru Culianu, care mi-a fost si mie coleg în studentie. Exista un lectorat de româna, prin anii '70 la Groningen – ulterior cred ca a fost desfiintat -, si Culianu le preda româna studentilor olandezi. Cât de bine l-ati cunoscut si ce impresie v-a lasat dumneavoastra si colegilor dumneavoastra?Jaap Lintvelt: Ioan Culianu a fost profesor de româna la Facultatea de Litere a Universitatii noastre, din 1976 pâna în 1989. Predând cursuri de limba, de literatura, ca si de cultura româna, era pasionat în special de cercetarile sale. Desi o fire mai retrasa, era totusi bine cunoscut de colegi datorita eruditiei sale si datorita numeroaselor lucrari pe care le publicase. Când româna a fost suprimata la Departamentul de limbi si culturi romanice, din cauza unor restrângeri bugetare, si-a continuat cariera la Universitatea din Chicago.Angela Martin: S-au tradus cartile lui Culianu în olandeza?Jaap Lintvelt: Catalogul bibliotecii Universitatii din Groningen mentioneaza mai multe lucrari personale si colective care nu exista, totusi, în olandeza.Angela Martin: Ati fost si director al Centrului de Studii Canadiene din Olanda. În aceasta calitate, care au fost proiectele dumneavoastra cele mai importante? Jaap Lintvelt: Centrul, fondat în 1988, îsi propune sa stimuleze învatamântul si cercetarea în variatele domenii ale studiilor canadiene. În planul învatamântului, Centrul ofera un program de patru cursuri sub genericul „Aspecte ale unei societati multiculturale“, de geografie/ecologie, istorie si politica, literaturi si culturi anglofone si francofone. Un program de schimburi, stabilit cu sapte universitati canadiene, le permite studentilor sa faca un semestru de studii în Canada. În domeniul cercetarii, am organizat o serie de colocvii, publicate în colaborare cu colegi canadieni. Printre subiectele abordate în ultimii ani, mentionez analiza spatiului literar în relatie cu sexuatia si tematica calatoriei, legata de cautarea identitara, în romanele drumului – „Romane ale drumului si calatorii identitare“, de Jean Morency, Jeanette den Toonder si Jaap Lintvelt (director).Angela Martin: V-ati ocupat si de promovarea scriitorilor apartinând celor doua literaturi – olandeza si canadiana? Pentru ca, iata, îmi amintesc, de pilda, ca în urma cu decenii, si înainte de a fi tradusa la noi, la îndemnul dumneavoastra am citit-o în franceza pe Anne Hébert – cunoscuta scriitoare franceza de origine canadiana – si am recomandat-o unor edituri românesti. Sau pe Denise Bombardier...Jaap Lintvelt: Admirând originalitatea literaturii quebecheze, am reusit sa o stimulez pe colega mea, Pauline Sarkar, traducatoare de literatura, sa abordeze si traducerea unor texte quebecheze. Ca urmare, ea a tradus, în colaborare cu un grup de studenti avansati ai seminarului de specialitate, romane ale unor autori reputati, ca Anne Hébert, Marie-Claire Blais, Jacques Poulin si Marie-Sissi Labrèche. Pe de alta parte, un coleg quebequez, Jacques Beaudry, a publicat în Québec un eseu despre literatura olandeza, cu titlul „Ochiul de apa. Note despre doisprezece scriitori din Olanda“.Angela Martin: Stiu ca ati calatorit mult, întotdeauna însotit de sotia dumneavoastra, Greetje. Cum vedeti lumea în lumina schimbarilor ce se petrec astazi? Nu credeti ca, în viitor, în pofida motivatiilor si resorturilor ei, lingvistice, culturale, politice si diplomatice, francofonia risca sa piarda teren în procesul, ireversibil, al mondializarii?Jaap Lintvelt: Într-adevar, engleza a devenit limba internationala. Desi trebuie sa recunoastem ca folosirea limbii engleze prezinta avantajul sigur al posibilitatii de a comunica în toata lumea, e mare pacat ca aceasta dominatie lingvistica aduce dupa sine si riscul ca bogatele culturi romanice sa fie mai putin vizibile în lumea noastra. Pentru acest motiv, traducerea va avea de îndeplinit o misiune sociala si culturala extrem de importanta în revelarea specificitatii si originalitatii culturilor romanice. Asa se face, bunaoara, ca revista literara flamanda, „Deus ex maquina“ (Numarul 121, 2007), a consacrat – sub titlul „Romanian Rhapsody“ – un numar tematic unui grup de scriitori români. Angela Martin: Ma bucur ca ati revenit la Bucuresti, fie si pentru câteva zile. În urma cu 14 ani, asistam cu placere si emotie la întâlnirea pe care ati avut-o cu studentii de la Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti, cu prilejul relansarii cartii dumneavoastra, „Punctul de vedere“. La ce lucrati acum?Jaap Lintvelt: Am participat recent la un colocviu la Torino, „Lecturi din Québec“, unde am analizat imaginea orasului Québec într-un roman de Marie Laberge si am scris pentru o revista quebecheza un articol despre „Naratiune, timp si spatiu în romanele lui Louise Dupré“. Tin sa va multumesc foarte cordial pentru onoarea de a avea aceasta convorbire cu dumneavoastra pentru revista „Cultura“. Este o mare placere pentru sotia mea si pentru mine sa va revad la Bucuresti acum, când tarile noastre sunt legate, fiind împreuna în Uniunea Europeana.Angela Martin: Va multumesc si eu.