Stalin si Canalul Dunare – Marea Neagra
articol aparut in Cultura, nr. 178 din 2008-06-19» cultura cultura istoriei »
Autor: Florin Constantiniu
Desi Insula Serpilor se afla în centrul unui litigiu între România si Ucraina, foarte putini au fost aceia care si-au amintit ca la 23 mai s-au împlinit saizeci de ani de la predarea acestei insule de catre România Uniunii Sovietice, printr-un proces-verbal, semnat de Eduard Mezincescu, ministru plenipotentiar în Ministerul de Externe, cel care preda, si Nikolai P. Sutov, prim-secretar al Ambasadei URSS la Bucuresti, cel care primeste.
Cedarea Insulei Serpilor se plaseaza într-un context mai amplu, care include limitarea prezentei românesti pe bratul Chilia si lansarea de catre Stalin a ideii construirii unui canal Dunare-Marea Neagra în Dobrogea.În rândurile de mai jos, prezentam împrejurarile în care s-au luat aceste decizii, pe baza unui document, pe cât de important, pe atât de putin cunoscut în România: stenograma sovietica a discutiei dintre Stalin si delegatia guvernamentala româna, condusa de dr. Petru Groza, venita la Moscova pentru a semna Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutuala dintre cele doua tari. Din aceasta delegatie faceau parte Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca si Lothar Radaceanu.Pentru a întelege desfasurarea discutiilor este necesar sa precizam ca, dupa raptul teritorial de la sfârsitul lui iunie 1940 (Basarabia, nordul Bucovinei si tinutul Herta), Uniunea Sovietica a ocupat prin forta, în lunile septembrie-noiembrie 1940, iesirea la Marea Neagra a Canalului Starîi Stambul si insulele Tataru Mic, Dalerul Mic, Dalerul Mare, Maican si Limba.Întrucât Tratatul de pace, semnat de România la 10 februarie 1947, stipula ca frontiera româno-sovietica urma sa fie cea stabilita prin „acordul“ din 28 iunie 1940 (referire la Basarabia, nordul Bucovinei si tinutul Herta ocupat însa la 29 iunie 1940!), stapânirea sovietica asupra insulelor de pe bratul Chilia nu dispunea de nici o acoperire legala. Moscova avea, asadar, nevoie de un document bilateral (sovieto-român), care sa confere mult dorita legalizare a unor acte de forta.Prilejul a fost oferit de semnarea Tratatului de prietenie dintre cele doua tari, la Moscova, în ziua de 4 februarie 1948.Tratatul însusi prezinta un sir de probleme: chemarea neasteptata a reprezentantilor români la Moscova, ceea ce denota graba partii sovietice, redactarea, practic, unilaterala a tratatului de catre sovietici, posibilitatea ca Moscova sa fi dorit, printr-o anumita clauza a tratatului, sa trimita un semnal de destindere la adresa Washington-ului, ipoteza formulata de istoricul american de origine ceha Vojteh Mastny. În asteptarea aparitiei unor noi surse care sa aduca lumina în toate aceste probleme, redam mai jos fragmentul referitor la insulele de pe bratul Chilia (despre Insula Serpilor nu este vorba aici), din conversatia dintre Stalin si delegatia guvernamentala româna, care a avut loc la 3 februarie 1948:„V.M. Molotov spune ca are sde ridicatt o problema.Înca din 1940, nu a fost trasata granita dintre România si URSS. Este vorba de trasarea acestei granitei în acea portiune, care nu a fost fixata atunci. Pentru aceasta este necesar ca, odata cu tratatul, sa se semneze si un protocol, care sa confirme Uniunii Sovietice, cinci insule saflatet pe un brat la gurile Dunarii: Tataru Mic, Stambul, Linba ssic!t si altele. Comisia mixta româno-sovietica, existenta în 1940, nu a ajuns la un acord în aceasta problema.I.V. Stalin întreaba cine ocupa în prezent aceste insule.V.M. Molotov raspunde ca ele sunt ocupate de noi.I.V. Stalin întreaba daca este legal.V.M. Molotov raspunde ca noi socotim aceasta legal.P. Groza spune ca, înca înainte de Conferinta de pace de la Paris din 1946, a avut îndelungate controverse cu Tatarescu în aceasta problema. Înca de pe atunci, guvernul a ajuns la concluzia ca toate problemele de acest fel ramase nerezolvate trebuie definitiv solutionate. Acum, aceasta este cu atât mai necesar, cu cât Tratatul de asistenta mutuala, ce urmeaza a fi semnat, va trebui sa consolideze si mai mult relatiile de prietenie existente între România si URSS. Guvernul român va lua toate masurile pentru a rezolva cât mai repede si definitiv aceasta problema. El, Groza, a reflectat îndelung, simtind raspunderea si datoria fata de patria si poporul sau, si a ajuns la concluzia ca pierderea acestor insule va însemna numai diminuarea scantitatiit de icre negre. Exista însa primejdia înnamolirii Canalului Sulina de pe Dunare, ceea ce ameninta sa rupa România de Marea Neagra. Totusi, înnamolirea prieteniei dintre România si URSS înseamna o primejdie si mai mare. Poporul român este interesat, în primul rând, în pastrarea aceste prietenii. El trebuie sa înteleaga aceasta si el o întelege.I.V. Stalin întreaba sdaca cele spuset înseamna aprobarea.P. Groza raspunde afirmativ.I.V. Stalin întreaba daca apa scade pe canalul Dunarii (referire la Sulina – n.n.).P. Groza raspunde ca aceasta primejdie va fi prevenita numai prin executarea unor mari lucrari de dragare.I.V. Stalin face observatia ca toate canalele necesita lucrari regulate de dragare si adauga ca, în România, a existat cândva un plan de construire a unui nou canal, care sa uneasca Dunarea cu Marea.A. Pauker raspunde ca acum zece ani a existat un plan de construire a unui canal între Cernavoda si Constanta, dar ca acest plan a fost abandonat.I.V. Stalin spune ca daca vreodata România ar relua acest plan, noi am putea sa o ajutam.P. Groza spune ca prin cooperarea în constructie, România este compensata pentru pierderea insulelor. Lui îi este clar ca Uniunea Sovietica are nevoie de aceste insule pentru a avea posibilitatea sa tina sub control toate Gurile Dunarii. Un astfel de control executat de o putere prietena, cum este URSS, nu numai ca nu stânjeneste România, dar nu poate sa-i fie decât folositor.I.V. Stalin îi exprima multumirea lui P. Groza pentru aceste cuvinte. Mai departe, I.V. Stalin repeta ca, în cazul în care guvernul român reia planul construirii canalului, atunci i se poate acorda ajutor si sprijin.P. Groza spune ca guvernul român nu se conduce în relatiile cu Uniunea Sovietica de îndemnuri oportuniste, ci numai de întelegerea corecta a intereselor poporului sau.I.V. Stalin face observatia ca si noi gândim la fel.V.M. Molotov întreaba daca putem semna acest protocol, odata cu tratatul.A. Pauker întreaba, la rândul ei, daca nu se poate include în textul protocolului problema ajutorului si sprijinului din partea guvernului sovietic pentru construirea Canalului Dunare-Marea Neagra.V.M. Molotov raspunde ca este necesar sa se semneze protocolul referitor la acea portiune de granita, asupra careia nu s-a ajuns la o întelegere si întreaba daca din partea delegatiei române sunt întrebari.P. Groza, dupa ce se consulta cu membrii delegatiei, raspunde negativ“.Vom reveni, poate, cu alt prilej, asupra stenogramei discutiei din 3 februarie 1948 dintre Stalin si delegatia guvernamentala româna, în cursul careia au fost abordate diverse probleme (abdicarea regelui Mihai si situatia fostului monarh, cazul Gheorghe Tatarescu, activitatea emigratiei române).Fragmentul prezentat mai sus arata ca partea sovietica a impus delegatiei române, grabita sa satisfaca cererile Moscovei, anexarea la tratat a unui „Protocol referitor la precizarea liniei frontierei de stat între Republica Populara Româna si Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice“, prin care amintitele insule de pe bratul Chilia si Insula Serpilor au intrat în stapânirea URSS.Tot atunci, Stalin a lansat ideea construirii Canalului Dunare-Marea Neagra. Marionetele de la Bucuresti aveau sa-i îndeplineasca, în curând, ordinul.