Anti-cocalar
articol aparut in Cultura, nr. 177 din 0200-06-12» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: CATALIN STURZA
Ce vedem când iesim din casa? Treininguri, lanturi groase de aur agatate la gât, colanti roz, posete de musama peste bluze cu paiete. Ce auzim când iesim pe strada? Manele, date la maxim, de la telefoane mobile sau de la masini ostentative de teren.
Ce vedem si ce auzim când intram pe Internet? Cam aceleasi lucruri, cel putin daca avem masochismul sa rasfoim site-uri de socializare gen hi5 sau Neogen. Tânara generatie a emo kids e, de fapt, în mare parte adoratoare a idolilor Guta si Salam. Manelele acestora sunt un mod de viata. Înlocuiesc scoala si gândirea pe cont propriu cu euroii si dolarii, buna-cuviinta cu exhibarea bunastarii aparente, viata traita cu regulile unui joc rudimentar, în care unicele repere sunt „femeia mea“, „banii mei“ si „dusmanii mei“. Fanii Guta care intra în joc au impresia ca, daca îsi asorteaza bratara din zale cu adidasii Naik, devin „barosani“ de invidiat.
Criteriile sunt putine, tocmai de aceea modelul e, probabil, atragator. Pentru a deveni „baietas“ sau „fetita“ sunt suficiente câteva accesorii: hainele chinezesti inscriptionate cu numele unor firme prestigioare, bijuteriile masive si aurite, ochelarii de soare si posetele ieftine, telefoanele mobile cu manele si camera foto. Odata completata garderoba, aceasta trebuie afisata. Strada este o scena buna, dar internetul este un adevarat podium de prezentare. Pe lânga fotografii procesate în Photosop, îmbogatite cu o cantitate variabila de stelute si sclipici, pe Internet se pot posta si filmulete. Guta cânta pe fundal în timp ce baietasul sau fetita vântura teancul de bani. Acesta este gestul suprem de consacrare: un evantai de bancnote rasfirate în fata unui webcam. Echivaleaza cu: am izbutit în viata, am urcat Everestul, lumea e a mea!
Nu toti românii/internautii adera, însa, la valorile Guta. Multi se oripileaza, unii chiar reactioneaza. Cel mai pasnic raspuns în fata manelofiliei agresive este ironia. Site-urile în care „fetitele“ si „baietasii“ sunt luati peste picior nu sunt putine. Doua dintre ele si-au creat, în ultima vreme, comunitati devotate de fani si au înregistrat zeci de mii de accesari zilnice. Numele lor contin doua cuvinte argotice, fara definitii în DEX: cocalari.com si pitipoanca.ro. Cele doua colectii de texte, filmulete si fotografii culese din retelele de socializare au intrat si în atentia presei centrale. Ziarele le-au tratat, mai degraba, ca pe un subiect de senzatie, prin articole scrise în genul comentariilor ironice de pe site-uri.
Cocalar echivaleaza cu mârlan, topârlan, nesimtit, este obligatoriu ascultator de manele, scapa câte o scatoalca pretenei/nevestii, e purtator de trening si lant. În gesturi si vestimentatie, reprezentantii speciei combina kitsch-ul Adi Minune cu influente de cartier, gen rap sau hip-hop, sau chiar cu moda pustilor emo, pe care altfel îi detesta pentru efeminarea lor. Pitipoanca înseamna, în argou, femeie usoara, însa termenul a capatat semnificatii mai largi. Genul feminin al cocalarilor, reprezentantele speciei asculta manele, se îmbraca în culori tipatoare, precum roz, auriu si ciclamen, pozeaza în pozitii lascive, concureaza fetele care trimit fotografii la „Libertatea“.
Aprecierile utilizatorilor de pe cele doua siteuri sunt de multe ori muscatoare, unii le-ar putea considera chiar misogine. Fiecare film sau imagine primeste zeci de comentarii, în mare parte de la persoane care se amuza, delimitându-se clar de ceea ce vad. Site-urile au împartit Internetul în doua: pe de o parte, cei îmbuibati în cultura populara a buticurilor si manelelor, pe de alta parte, oamenii care iau atitudine, respingând cultura de cartier.
Pentru multi, aceasta subcultura e sufocanta, a devenit sinonima cu kitsch-ul, cu dizolvarea valorilor, cu absurdul lumii pestrite în care traim. Din aceasta perspectiva, nu e greu de înteles de ce zeci de mii de oameni au strâns rândurile în jurul unor site-uri botezate cu substantive comune care nici macar nu figureaza în DEX.