Cuvinte pe Sena
articol aparut in Cultura, nr. 177 din 2008-06-12» cultura cultura sportului »
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
Cuvintele goale, nedublate de fapte, atitudini si comportamente, nu cântaresc nimic. Oricât de elevate, de inspirate sau de manipulatoare ar fi, mai devreme sau mai târziu ele îsi dezvaluie natura calpa, neputincioasa în a influenta durabil realitatea. Niciunde altundeva decât în publicitate acest adevar nu iese mai spectaculos la iveala.
Sloganul face muzica – spun multi. Si au dreptate. Sigur, dar pâna dupa colt. Dreptatea lor este mai subtire decât firul de ata, tocmai pentru ca nu se sprijina decât pe dezirabila influenta manipulatoare a vorbelor. Pe scurt, ei adora taria magica a cuvintelor, nu si relatia naturala, sanatoasa si constructiva dintre semantism si modificarea planificata a datelor concretului imediat. Doar praf si baloane colorate, opium pentru mintile naive – si-atât. Nu si o alta realitate, una noua, mai deplina si armonioasa, cu implicatii numeroase si diferite, care sa aduca beneficii tuturor, nu numai celor care promoveaza sloganul publicitar.Aceste reflectii, nitel cam aride, mi-au fost desteptate de contactul cu doua dintre devizele de ultima ora ale Federatiei Franceze de Tenis. Faptul, cu totul fericit, de a ma fi aflat la Paris în perioada marelui turneu de la Roland Garros, m-a pus în contact cu partea vizibila, publicitata, a politicilor de dezvoltare practicate de oficialii sportului alb din Hexagon, în frunte cu simpaticul (si foarte pragmaticul) Christian Bîmes. Ei bine, peste tot unde ma gaseam, în metrou, pe terenurile si arenele din Bois-de-Boulogne, în diferite publicatii, nu neaparat cu caracter sportiv, la televiziune, pe posturile 2, 3 si 4, aceleasi doua constante programatice. Ele suna dupa cum urmeaza: Roland Garros est un monument de Paris! si Le tennis – un sport réservé a tous!. Dincolo de spectaculosul si subtilitatea formulelor se ascunde însa si grija pentru realitatea sociala, pentru sanatatea natiunii franceze si pentru prestigiul cultural al universului sportiv. Prima expresie, daca ar fi fost sa o citesc sau sa o aud în România, cu siguranta ca as fi avut fata de ea o reactie violenta, de lehamite profunda, bine transpusa în sfânta sintagma mostenita de la turci „Hai sictir!“. Dar pentru ca FFT si-a ales un asemenea slogan, am toate motivele sa cred ca a facut-o nu din simple ratiuni de propaganda. Caci realmente Roland Garros-ul a devenit un sit istoric, un loc de pelerinaj, un spatiu al turismului cultural si sportiv. El are un muzeu – Tenniseum –, o biblioteca, o arhiva foto si cinematografica, centre de productie industriala (de la echipament sportiv la articole casnice, de la produse electronice la cele care tin de arta culinara cea mai rafinata). Arenele de la Porte d'Auteuil nu mai fac parte de mult din sfera stricta a show-ului sportiv, devenind parte cu titlu întreg a patrimoniului cultural francez. Ca nu bat câmpii, furat de aburii toxici ai entuziasmului partizan, va puteti convinge si singuri vizitând site-ul turneului, navigând mai ales în aria rezervata muzeului si aspectelor de divertisment.Al doilea slogan al Federatiei Franceze de Tenis bate înca si mai departe. El reflecta grija sociala si responsabilitatea oficialilor FFT fata de viitorul copiilor unei mari natiuni. Expresia oximoronica „rezervat tuturor“ nu înseamna strictamente o gaselnita stilistica si retorica, ci, efectiv, nazuinta declarata a liderilor francezi din sportul alb: anume, transformarea unei competitii elitiste, scumpe si prohibitive, într-o disciplina sportiva de masa, cu debuseu social cât mai larg. Faptul ca media zilnica a vizitatorilor parcului din Bois-de-Boulogne, în perioada 25 mai – 8 iunie, se situeaza pe undeva în jurul lui 40.000, spune mult despre interesul francezilor pentru tenis. Cu-atât mai mult cu cât foarte multi spectatori sunt copii si tineri. Dar nu toti sunt fericiti sa poata prinde un bilet. Sute de bisnitari liciteaza pe strazile vecine cu arenele Roland Garros-ului, doar-doar or avea sansa ca un nehotarât sa renunte în ultima clipa. Iar cei tristi ca n-au apucat tichete cumpara de la bisnitari la suprapret ca sa poata patrunde în templu. Organizatorii s-au gândit însa si la cei ocoliti de noroc. Dupa ora 17.00 se scot în vânzare alte bilete, mai ieftine, „sociale“, astfel încât absolut tot spatiul parcului sa poata fi valorificat la maximum. Iar copiii sunt privilegiati. Dupa declaratia lui Christian Bîmes, turneul parizian contribuie anual cu circa 120 de milioane de euro la bugetul Federatiei, din care 25 de milioane sunt alocate cautarii, gasirii si formarii tinerelor talente din mediile defavorizate. Gânditi-va doar la
Jo-Wilfried Tsonga si la Gaël Monfils, exceptionalii tenismani de culoare ai momentului, care fara acest program al FFT si-ar fi irosit talentul, esuând aiurea...Comentând în putine rânduri cele doua sloganuri, am demonstrat, sper, ca în alte spatii de civilizatie cuvintele nu servesc doar telurilor de manipulare consumerista sau politicianista, ci pot avea un impact real asupra schimbarii conditiilor sociale existente la un moment dat. Sportul nu este decât unul din arealurile acestui tip de comunicare „alba“, obiectiva, pozitiva si, finalmente, sanitara...