Alegeri locale interesante

articol aparut in Cultura, nr. 177 din 2008-06-12
» cultura cultura politica »
Autor: Bogdan Duca

Suntem în pragul turului doi al alegerilor locale, acolo unde acest tur urmeaza sa se mai tina. Situatia nu este deloc roza pentru Partidul Democrat-Liberal, lucru care pe mine personal nu ma deranjeaza. Dar situatia nu este roza nici pentru partidele politice ce se revendica de la dreapta esichierului politic, lucru care nu pot spune ca nu ma deranjeaza.

Statistici

Partidul Democrat-Liberal a obtinut un procentaj dezamagitor la alegeri. Acesta, privit la nivel national, este mult sub cel obtinut de PD si PLD la alegerile pentru ParlamentulEuropean. Scorul este unul de egalitate cu PSD-ul.

Desi au guvernat timp de 4 ani, liberalii, datorita, probabil, razboiului declarat lor de Traian Basescu, au reusit sa se mentina la un scor onorabil, de aproximativ 17%, asigurându-si astfel pozitia confortabila de al treilea partid al României, partid fara de care nu se va putea forma nici o majoritate guvernamentala în toamna.

„Baroni“ locali, înjurati de presa, anchetati fara rezultat de catre DNA, si-au asigurat un al doilea mandat confortabil. Radu Mazare de la Constanta a câstigat împreuna cu PSD-ul sau atât primaria cât si consiliile local si judetean. Iar victoria lui spune multe despre asteptarile electoratului. Asa cum reculul PDL-ului în Bucuresti si în tara spune multe despre felul în care unele campanii electorale sunt menite sa provoace esec. Si voi explica mai departe de ce.

Constanta lui Mazare

Mai întâi sa luam „cazul Mazare“. Alegerea lui a fost o reusita provocata mai ales de catre opozitie. Convocat de numeroase ori la DNA, Mazare nu s-a întors de acolo cu dosare penale, ci cu... simpatia publicului. De ce? Nu pentru ca nu ar fi vinovat de faptele pentru care a fost acuzat, ci pentru ca motivele hartuirii sale au fost în mod evident politice.

Departe de a crea antipatia preconizata, anchetele DNA-ului au fost asociate cu hartuirea din ratiuni electorale. Iar românii simpatizeaza totdeauna cu victimele.

O alta contributie a opozitiei la victoria lui Radu Mazare a fost însasi campania electorala a acesteia. Unul dintre candidati si-a facut rost de un post de televiziune local, construind o campanie anti-Mazare ce friza absurdul. Daca nu ati avut ocazia sa vizionati macar un minut de program al acestui post TV, va propun sa va imaginati o emisiune despre istoria Constantei, în care, fie ca ne referim la Tomisul lui Ovidius, fie ca ne raportam la Kunstendge-ul otoman, vom afla ca exista un rau ce locuieste în acest oras, iar el se numeste Radu Mazare. Sau imaginati-va o stire despre cutremurul din China, stire în care se comenteaza incapacitatea lui Radu Stefan Mazare de a administra situatiile de criza.

PDL-ul a avut o campanie de un penibil incredibil în Constanta, ca si în Bucuresti. A fost scos de la naftalina istoriei personajul Theodor Stolojan, pus sa sustina un candidat la primarie celebru pentru traseismul sau politic (PRM, PSD, PC, PDL), ca si pentru stilul sau becalian - Dorel-Constantin Onaca.

Într-o maniera galagioasa (efectiv era racnit peste tot numele candidatului si ni se transmitea si o înregistrare cu garantia verbala a domnului Stolojan pentru Onaca), pedelistii au încercat sa îi cucereasca pe constanteni. Nu au facut altceva decât sa îi oboseasca.

Nici unul dintre candidati nu a avut inteligenta de a urma „reteta“ victoriei lui Mazare. În anul 2000, când Mazare si-a câstigat primul mandat, campania si-a facut-o varuind fatada unor blocuri în centrul orasului si... reparând leagane în parcurile Constantei. Si-a pastrat functia de primar furând inteligent, lasând tot timpul si ceva concret si palpabil constantenilor.

Spre deosebire de el, contracandidatii sai l-au atacat în discursuri abstracte si au umplut orasul cu afise / urechile constantenilor cu ragete electorale. Ca urmare, au cules ceea ce au semanat: respingerea din partea unui electorat ce asteapta ceva concret de la alesii sai.

Pe constanteni nu i-a interesat a cui este firma care vinde cafeaua pe care primaria o ofera gratuit pensionarilor. Pe ei i-a interesat cafeaua. Si bându-si cafeaua, au fost întelegatori cu primarul ce si-a facut siesi parte.

De-ale Bucurestilor

Un primar care a încercat sa ofere ceva electoratului, rezervându-si dreptul de a fura, a fost domnul Videanu. Numai ca el nu a putut sa ofere bucurestenilor altceva decât borduri. Iar cum bordurile nu sunt comestibile, Blaga, urmasul lui Videanu, s-a ales cu un deloc onorabil loc doi în primul tur al alegerilor generale.

Si pentru ca am ajuns la alegerile din Bucuresti, merita sa ne aplecam privirea asupra rezultatelor de aici. Fief al dreptei, Bucurestiul a „deviat“ spre stânga, preferând în primul tur pe „independentul“ Oprescu fesenistului „de dreapta“ Vasile Blaga.

Campania a fost si este amuzanta. Cristian Diaconescu, candidatul PSD, batea câmpii de-a dreptul vorbind de „cruciada“ stângii împotriva dreptei, lasându-ne balta cu maidanezii si mizeria noastra cea de toate zilele.

Vasile Blaga, bucurestenizat pentru campania electorala, ne-a balmajit planurile sale cu privire la Bucuresti si ne-a amenintat tot timpul cum ca, daca vin Oprescu sau Diaconescu la primarie, vin din nou... comunistii.

Sorin Oprescu nu ne-a promis nimic pentru ca, în mod cert, nu se pricepe la chestiunile ce privesc administrarea unui oras precum Bucurestiul, a fost victimizat si s-a victimizat suficient de mult ca sa iasa primul, din primul tur.

Deasupra tuturor, Traian Basescu pare sa nu înteleaga ca PLD-ul este un partid lipsit de orice valoare reala; domnul Basescu e probabil cucerit de servilismul pedelistilor, atât de fideli Presedintelui, încât fac pe lingaii lui Ceausescu sa para niste oameni demni, vrednici de tot respectul. Ca urmare, mai „comite“ niste încalcari minore ale Constitutiei si intra în campania electorala.

Acuzele sunt dintre cele mai amuzante. Sorin Oprescu este învinovatit de mineriade, cu toate ca în 1990 nu era nici fesenist, nici iliescian. Cei care îl acuza sunt demnitarii lui Ion Iliescu: Traian Basescu si Vasile Blaga, fosti activisti ai socialistilor europeni pâna prin 2005 si apoi convertiti brusc la dreapta.

Oprescu bâjbâie printre proiectele pentru Bucuresti, este sprijinit de un PSD din ce în ce mai împartit, în care cea mai limpede si demna voce pare sa fie cea a lui Vanghelie, care cere de la partidul sau o minima coerenta.

Alti pesedisti, ce batusera palma pentru câteva afaceri rentabile cu fostul primar Videanu, cauta în schimb continuitatea, sprijinindu-l pe „incoruptibilul“ Blaga, ce pare sa îsi fi uitat trecutul fesenist, dând lectii de morala anticomunista chiar... victimelor mineriadelor din anii '90.

Cu ce se aleg românii

Cei mai câstigati din aceste alegeri sunt liberalii si conservatorii. Liberalii sunt protejati de eroziunea guvernamentala prin asezarea lor într-un con de umbra. Au un procentaj sanatos, pe baza carora vor putea negocia multe.

Si la fel de câstigati sunt conservatorii care, prin noua lor alianta cu PSD-ul, îsi asigura înca 4 ani de viata politica parlamentara.

Iar cei ce pierd sunt românii, care se pare ca nu pot obtine nimic mai mult decât cafeaua lui Mazare si bordurile lui Videanu. Si mai suntem si noi, cei care încercam sa gândim politic, siliti sa alegem între dreapta (Basescu) si stânga (Oprescu) aceluiasi om: eternul si extraordinarul politician Ion Iliescu.

---