McMoartea
articol aparut in Cultura, nr. 174 din 2008-05-29» cultura cultura antropologica » Barca lui Noe
Autor: CIPRIAN VOICILA
Cu ani în urma un sociolog american, George Ritzer, demonstra într-o carte care a devenit foarte prizata în rândurile specialistilor cum McDonald's-ul s-a depasit pe sine transformându-se dintr-un simplu restaurant într-o paradigma ale carei caracteristici au influentat toate segmentele vietii sociale. El stabilea patru dimensiuni ale mcdonaldizarii: eficienta, calculabilitatea, previzibilitatea si controlul prin tehnologii nonumane. Eficienta este „metoda optima de a trece de la o situatie la alta“. Pentru clientela Mac-ului, „restaurantul McDonald's ofera cel mai confortabil mod de a trece de la starea de a-ti fi foame la aceea de a fi satul“. Când poti sa faci doua lucruri în acelasi timp, sa conduci masina si sa iei masa, poti spune ca ai atins o culme a eficientei. A doua caracteristica a mcdonaldizarii este calculabilitatea, care înseamna „punerea accentului pe aspectele cantitative ale produselor vândute (marimea portiei, costul) si ale serviciilor oferite (timpul necesar pentru a obtine produsul)“. Previzibilitatea este garantia pe care o ofera McDonald's ca „produsele si serviciile sunt aceleasi indiferent de loc“.
Mcdonaldizarea s-a extins la nivelul întregii vieti a individului. McNasterea face ca bebelusii sa poata fi proiectati. Exista o mcdonaldizare a fertilizarii de pe urma careia pot beneficia si bunicile: si bunica poate sa mai nasca o data.
Mcdonaldizarea mortii se manifesta masiv si la noi. Serviciile de pompe funebre au site-uri. Dati cautare pe Google „servicii funerare“ si nu veti regreta. Majoritatea au texte de autoprezentare în care ti se garanteaza promptitudinea, rapiditatea si eficienta serviciilor. Citez: „De peste 10 ani, cu experienta si profesionalism, noi am fost alaturi de cei care i-au pierdut pe: Corneliu Coposu, Dem Radulescu, Ion Ratiu, Vali Sterian…“ Am dat si peste un videoclip care iti livreaza un fel de filosofie de viata: „Deschide ochii; vezi frumusetea vietii, oportunitatile vietii, profunzimea dincolo de aparente…Lumina de dincolo de nori…Deschide ochii. Nu pierde timpul… nu traiesti o vesnicie“.
Firmele de servicii funerare au tot felul de nume. „Casa albastra“, „Nosferatum“, „Bellu si fiii“, „Angels“, „Grummberg Funerals Co“, „Vili Funerar SRL“, „Tar Tar Servicii Funerare“, „Onoranze Funebre Eternitatea“. Ultima ofera „înmormântari în stil european“. Firma Grummberg are ca motto: „Noi luminam ultimul drum“. Adica „noi suntem lumina lumii“. Cu ani în urma am vazut într-un oras de provincie o masina-dric pe care scria: „Numai cu Ivan si masina lui veti obtine cheile Raiului“.
Ritualul funerar în societatea de consum s-a modificat drastic. El nu mai are ca norma legatura cu sacrul, ci rapiditatea si igiena. La o înmormântare, personajele cele mai importante sunt supravietuitorii. Trebuie depuse toate eforturile ca sa îi eliberam de un cadavru inoportun. Aceasta este realitatea: mortul nu mai are nimic dintr-o persoana. Este doar un cadavru care trebuie separat cât mai repede de societatea celor vii. Drumul pe care îl facea sufletul timp de 40 de zile dupa moarte, importanta pe care o avea ajutorul celor vii în perspectiva unei judecati de apoi, tarâmul celalalt, al stramosilor, tin de un folclor vetust. Suntem mai evoluati, dar mai inumani.
Am reprodus o fotografie pe care am descoperit-o pe un blog, „al-13-lea Weblog“. Ea exprima cel mai bine atitudinea omului de consum fata de moarte: 2 fast 2 Funerals. Pâna si moartea a devenit ceva cool. Pentru cei vii, desigur.