O seara la muzeu
articol aparut in Cultura, nr. 174 din 2008-05-22» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: MIHAI IOVANEL
N-am fost la prima rotonda pentru ca n-am stiut de ea. De fapt, ajungând la a doua, am crezut ca ajung la prima. Ei, am ajuns la a doua. Se mai întâmpla.
Locul: Muzeul Literaturii, Bucuresti. Tema: jurnalisti culturali si critici literari. Moderator permanent si urmas, în aceasta calitate, al lui Serban Cioculescu: Dan C Mihailescu. Invitati: Carmen Musat, Cristian Teodorescu, Daniel Cristea-Enache, Alex Matei. Publicul - destul de dezolant prin absenta. Multi piscotari, desi nu „s-a servit“ nimic. Prezente notabile: Tania Radu, Sorin Antohi, Sorin Lavric. Câteva camere video (nu am identificat logo-ul vreunei televiziuni).
Impresia generala: se putea si mai bine.
Invitatiile au fost facute cam pe sarite. Exemplu: prezent din partea „Cotidianului“, Cristian Teodrescu a monopolizat discutia pe partea de ziare: nici nu a fost greu, din moment ce a fost singurul reprezentant al unui cotidian (si nici acela reprezentativ: „Cotidianul“ este mai curând un ziar de nisa, cu un tiraj modest).
Discutiile au fost pline de clisee si aproape deloc referentiale. S-a vorbit asa, vag (când nu s-a vorbit de „Cotidianul“), despre unii jurnalisti sau despre unii critici. Sau s-au dat nume (Ion Bogdan Lefter, Iulia Popovici, Luminita Marcu), dar pur anecdotic si en passant: daca ar fi fost de fata, nu s-ar mai fi dat. La „golaniile“ mele si ale Teodorei Dumitru, Dan C Mihailescu s-a referit probabil pentru ca nu realizase ca am fi în sala.
Dan C Mihailescu a fost un moderator pasiv. În functie de fluxul invitatilor întârziati care îsi preluau locul la masa vorbitorilor, Dan C. Mihailescu se tragea tot mai spre coltul prezidiului: înca 3-4 intrari si ar fi revenit în punctul de plecare. O criza de nervi a lui Cristian Teodorescu apropo de Alex Matei care zisese nu stiu ce despre Gabriel Liiceanu („Alexandru Matei are o problema veche cu Gabriel Liiceanu. Îl rog sa o rezolve în absenta mea! Alexandru Matei are o problema veche cu Gabriel Liiceanu. Îl rog sa o rezolve în absenta mea!“, + gestica si mimica aferente) n-a primit vreo reactie din partea moderatorului (Carmen Musat a fost cea care l-a calmat pe dl Teodorescu).
O laudabila proba de curaj, la sfârsit, când a întrerupt câteva prea fluente consideratii ale lui Mircea Horia Simionescu ce riscau sa se eternizeze.
Ca texte – aceleasi povesti si discursuri care mergeau acum zece ani si vor continua sa fie bune si peste înca zece. Polarizari pe chestii de periferie. Mari probleme: daca Mircea Cartarescu ar fi fost autor Polirom, ar fi avut si el, cu ultimul volum din „Orbitor“, campanii de presa, ca Norman Manea. P-asta a spus-o Dan C Mihailescu, acelasi care a insinuat (de fapt a zis-o pe sleau) ca Paul Cernat d-aia a fost dur cu „Orbitor“, ca n-a iesit la Polirom. Atac cu atât mai jenant cu cât nu Paul Cernat, ci însusi Dan C Mihailescu declara acum câteva saptamâni ca este „mai îngaduitor“ atunci când citeste un roman Humanitas.
Pâna la urma, vorbitorul cel mai interesant a fost Sorin Antohi: un speech relaxat si o privire foarte din exterior, aproape cinic de contextualizant-istoricizanta.
Anyway. Ma bucur ca Rotondele functioneaza din nou si doresc proiectului si moderatorului meciuri din ce în ce mai bune.